Arhive etichetă: lacrimi
Oameni printre frunze plânse
Aţi văzut cum îşi plâng copacii frunzele? Pe alei, prin grădini, peste străzi, printre oameni şi pe sub paşii lor, fără să le pese de priviri iscoditoare, fără să se ruşineze de goliciunea lor din ce în ce mai evidentă, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat copaci, frunze, gradini, lacrimi, oameni, plans, strazi, vulnerabili
56 comentarii
Fugim din casă spre… acasă?
Hai să ne mutăm… acolo, pe norul din stânga! Pare suficient de încăpător pentru noi dar nu atât cât să ne permită să primim oaspeţi. Vom avea astfel o scuză pentru cei care vor vrea să ne viziteze. Le vom … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat acasa, brazi, casa, copii, fugim, geamuri, imprudenta, indiscretie, indulgenta, lacrimi, mesteca, ne mutam, nige, oameni de zapada, oglindit, partaj, roua, telefona, trasuri, vizitiu
57 comentarii
Stai să-ţi spun la mine cum a fost…
E ştiut faptul că oamenii, în marea lor majoritate (apreciaţi că nu am generalizat, n-am spus că „românii” 😛 ), se pricep la politică, la fotbal, la maşini şi unelte, la extragerea ţiţeiului ş-a radicalului din orice, la astrofizică şi … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat boli, bun la toate, calitate, cearcane, cum a fost, disperat, drama, inconstient, la mine, lacrimi, lume, minimalizat, noapte, oameni, ochi, plans, povara, sfat, sfatuitor, suflet, tara, te doare, tragedie
47 comentarii
Dialog interior…
Zbor făr’ de aripi, tu când iubeşti În braţe de vânt te-adăposteşti Ş-elimini distanţe, opreşti secundare Picuri seninul prin calendare Dor făr de lacrimi, tu când te-alinţi Te-adapi din izvoare de-aprinse dorinţi Şi vindeci neşanse, aprinzi felinare Să-acopere umbre de … Continuă lectura
Nici asta nu e poezie!
Am mai scris cândva o „chestie” şi am pus titlul „Asta nu e poezie” pentru că nu era. Nu ştiu ce era dar poezie cu siguranţă nu. Şi „aceasta” face parte din aceeaşi categorie, adică o ceva, un şpilitronţ, o … Continuă lectura
Din doi în doi
Îmi rătăcesc paşii prin zăpezile de altădată şi las fulgii să-mi învăluie surâsul. Privesc cu mirare cum urmele mele sunt acoperite încet ca şi cum totul trebuie să rămână imaculat, fără regrete, fără semne că cineva a păşit, cândva, pe … Continuă lectura
Gând târziu şi acorduri calde
Picură-mi pe buze doruri rătăcite, Şterge-mi de pe frunte lacrimi de-ndoieli Plouă, astăzi, toamnă, visele-mi strivite Şi preschimbă-n frunze-ascunsele-mi dureri! Vântul îmi adie a singurătate, Murmură pădurea umbre de suspin, Gândul mă răneşte, noaptea mă desparte De speranţa-n straie smulse … Continuă lectura
Publicat în Picătura de folk
Etichetat dor, folk, frunze, lacrimi, Madalina Amon, sferturi in cer, toamna
39 comentarii
Poteci de dor 