Arhive etichetă: zapezi
Oare unde sunt?
– Unde sunt, tată, zăpezile de altădată? – Prin gânduri, tată. Pe tâmple, tată. Prin oameni, tată. – Şi ce fac oamenii cu ele, de ce le ţin prin ei? – Unii fac oameni de zăpadă. Alţii devin oameni de … Continuă lectura
Sondaj rapid
Scurt, că de aia-i sondaj, să sondeze, nu să bată câmpii. Vă întreb deci ce poate fi mai aiurea decât să stai la muncă şi (bine, aici s-ar fi putut termina sondajul, e drept. Dar optimistă cum sunt, zic că e … Continuă lectura
Se-ntorc zăpezi din drumul lor…
Îmi viscolesc păreri de rău ce-şi fac culcuş în gândul meu, iubire şi vise despre un a fost îşi caută un adăpost, prin mine. Cum să mai sper la primăveri când mi-a nins gerul peste ieri şi-i iarnă? Cum să … Continuă lectura
Am avut şi eu un moft…
Astăzi mi-a venit şi mie cheful să fac o aroganţă, ca de început de an, şi astăzi a şi trecut. Am vrut şi eu să mă bag în seamă, să-mi acord nişte importanţă, să mă citez eu pe mine, ca … Continuă lectura
Schiţă de răvaş
Pictor bătrân ce te ascunzi prin stele de veacuri, ani sau poate doar de-acum, îndură-te de noi şi-n viscolul din vreme schiţează o culoare că-n jur e numai scrum Aşează pânza lângă o fereastră ca să dispară lacrima-n lumină şi … Continuă lectura
Am vrut să pun şi titlul
Am vrut să pun ca titlu „Iepuraş până la moarte” dar ştiu că originalul ar lătra la mine pentru că ultima dată m-am bucurat la un gol dat de Steaua. Aşa că am schimbat pe ultima sută de metri să … Continuă lectura
Suflet în patru nuanţe
Nu vă supăraţi, ştiţi unde-şi ţin anotimpurile sufletul? Vă rog să-mi spuneţi şi mie, să-mi indicaţi locul cu precizie. Deşi mă îndoiesc că-i la vedere. De fapt, nici nu cred că-l au. Dacă anotimpurile ar avea suflet, nu şi-ar mai … Continuă lectura
Prognoză
Să ningă februarie şoptite cuvinte, aşeze-mi pe gene aduceri aminte. Că-n luna lui Marte, renasc din visare bătrânii nămeţi în mărgăritare. Uita-vom de toate în prag de Prier când zăpezile mor, suspinele pier. Să-mi ningă februarie aduceri aminte, aşeze-mi pe … Continuă lectura
SOS, potecuţă în troiene
Pornind de la motto-ul „vrei pene, ia pene!”¹, am primit zăpadă de să-mi fie învăţătură de minte cin’ s-o mai plânge vreodată că iarna nu e iarnă, că nu ninge ca-n poveşti, că nu bulgări, că nu nămeţi. Na, poftim! … Continuă lectura
Se topesc zăpezile de „mâine”
Gata! Las iarna în voia ei, n-are decât să se lase aşteptată cât vrea ea. Să-şi facă de cap dacă aşa are chef. Eu nu îi mai fac jocul. A uitat să-mi ningă, nu vrea să-mi viscolească, amână momentul pe … Continuă lectura