SOS, potecuţă în troiene

1Pornind de la motto-ul „vrei pene, ia pene!”¹, am primit zăpadă de să-mi fie învăţătură de minte cin’ s-o mai plânge vreodată că iarna nu e iarnă, că nu ninge ca-n poveşti, că nu bulgări, că nu nămeţi. Na, poftim! Serveşte-te, Potecuţă, că ai acum de nu poţi duce. Da, ce? Io am crezut că-n halul ăsta se va „revărsa”? E frumos, nu zic. Feeric, chiar. Privit de la fereastră cu cana de cafea în mână. Dacă aş avea talent, aş putea chiar scrie o minunată poezie având ca punct de plecare peisajul mirific care se unduieşte armonios în faţa ochilor mei (eiii?) sau aş putea picta pe pânză o bucăţică din nemărginirea care…. dar nu. Sunt dilită de tot dar nu.

Cum talent nu am, tot ce pot spune privind în jur e „Potecuţă, ai dat de belea”. Poetic sau nu, asta e. Nu ştiu dacă aţi înţeles când v-am spus aşa că repet : dacă în tot cartierul e o singură bucăţică de gheaţă, aia a mea e. Ea mă găseşte pe mine, nu eu pe ea. Aşa s-a întâmplat, de pildă, şi cu câteva zile în urmă când lumea se plângea că nu avem zăpadă să se bucure copiii. Copchilul din mine a ţopăit în aşa hal când am vrut să ies din bloc să iau pâine, încât mi-a pus piedică bucăţica aia de gheaţă, singura din tot judeţul, cred. Şi m-am dus direct pe spate. Pam-pam. Dar cu talent, nu aşa, ca o plăcintă. Am căzut artistic, cum ar veni. Cu priză de final.
Acestea fiind zise, voi vă puteţi imagina cam ce e pe capul potecuţei în fiecare zi acum cu toate codurile astea de ninsori? Dacă nu pic pe gheaţă, rămân înzăpezită şi invers. Ieri, de exemplu, m-am ferit cât am putut ba de gheaţă, ba de ciorofleaşca aia care a rămas în urma utilajelor. Şi m-am trezit într-o moviliţă, ce spun eu, era un munte în miniatură faţă de dimensiunile mele. Dap, un picior îmi era pân la genunchi în muntele ăla picat nu ştiu cum în drumul meu. Şi eu, ca un ursuleţ. Sunt juma de om, asta ştiţi, şi mă chinuiam să ies fără să cad. Greu a fost…
Şi tot aşa, lipa-lipa, ca un pinguin, cum să nu îmi pară drumul lung şi greu, oricât de scurt ar fi? Şi ce mult mai e pân’ la primăvară… eheeeii câte flick-flacuri mă aşteaptă… Ci să fac? Îmi iau căruţă?
Şi cu ocazia asta mi-am amintit de multe ierni cu troiene care au vrut să mă pape. De exemplu, o iarnă în care am adormit pe sania trasă de bunicul. Şi am căzut. Şi bunicul nu a simţit nimic că eram oricum uşoară aşa că nu a sesizat că a rămas fără marfă. Eu mi-am văzut de somn, el de drum. M-a recuperat într-un final şi dacă nu mi-ar fi povestit el, nici acum nu aş fi ştiut că am dormit cu nasul în zăpadă, într-un parc, într-un orăşel, în timp ce „moşul” îmi împodobea bradul. Că ăsta a fost şi motivul pentru care m-au expediat de acasă, să nu văd că…
Sau o altă iarnă în care, patinatoare cu aspiraţii, am vrut să mă dau în spectacol pe lacul special amenajat pentru asta. Dar ceva nu a funcţionat la o piruetă, s-a spart gheaţa şi potecuţa a plonjat în apă. Noroc tot am avut că apa nu era chiar mare şi salopeta de fâş m-a ţinut la suprafaţă. Dar de uitat nu am uitat. Sau o altă iarnă în care am picat direct pe burtă încercând cu alţi nebuni de copii să urc un deal şi până jos m-am tot dus. E funny tare să mângâi zăpada cu faţa…
Sau … dar gata că deja mă apucă frica când mă gândesc ce zăpadă mare e şi eu trebuie să răzbesc până acasă…
Deci : dacă vedeţi pe undeva o chestie care mişcă într-o moviliţă de zăpadă, aia-s eu. Să mă ajutaţi, da? 😉

Notă de subsol : aia cu penele e dintr-un banc cu un papagal beţiv. Sper că îl ştiţi.

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

104 răspunsuri la SOS, potecuţă în troiene

  1. tink3rbe11 zice:

    :)) Las potecut-o ca ti s-au facut frumoase ideile si ai ce povesti.Ai grija!

    Apreciază

  2. GEGELUTZ zice:

    Eu am crezut azi dimineață că rămân înțepenită în nămeți, în mașină, pe la mijlocul dealului pe care-l urcăm zilnic către serviciu( lucrez la vreo 12-14 km de Iași, într-un sat care-i situat pe un deal, că, de, nu putea Ginuța să-și găsească job în oraș sau măcar într-un sat mai la nivelul mării…Apoi, de la poarta firmei am luat-o înot prin nămeți că mașinoaia nu făcea față. După serviciu, m-am oprit în oraș că aveam de rezolvat ceva, toată belă și cu pletoșenia în vânt( o fi la modă oare stilul țuțurug-vâlvoi lejer?). Cu zgaibaracele în sus încă nu m-am trezit până acum dar să vezi de mâine distracție, că vine nea Geru! 😀 Baftă, fată! Stai și tu mai mult prin casă dacă se poate! Mâine tre să mă duc pe la cumpărături…Doamne ajută! 🙂

    Apreciază

    • Acum să nu fie cu supărare dar toată lumea rămâne înzăpezită cu maşina. Eu reuşesc performanţa asta pe jos. Sunt miştoacă sau ce?
      Auf, fată, greu job ai dacă faci zilnic atâta amar de drum.
      Să nu cumperi chestii care se sparg. Preventiv 😀
      Mulţam. Să îmi iau concediu, oare? Că altfel nu pot ocoli drumurile prin nămeţi… 🙄

      Apreciat de 1 persoană

      • GEGELUTZ zice:

        Ești miștoacă rău, nu zic nu. Ouă mi-am luat, cred că nu mai am de cumpărat lucruri fragile. Lasă concediile…auzi la ea, măi tată, iar vrea concediu, după 3 zile de stat camuflată, de n-a știut-o niminea! 😀
        Anunță doar când ieși din casă, să vină cineva să te recupereze dacă nu apari în 48 de ore.

        Apreciază

        • 48??? În 48 de ore voi reinventa criogenia… 😀
          Şi? Ai înmulţit ouăle sau e totul în regulă?

          Apreciază

          • GEGELUTZ zice:

            Păi așa am văzut eu prin polițistele americanilor, abia după 48 de ore de absență te consideră dispărută. Rezistă și tu olecuță! 🙂 Nu, nu le-am înmulțit deși…cred erau de la niște găini cu hipercalcemie, că am trântit multe chestii peste cartonul în care erau și, totuși, au rezistat eroic. Or fi inventat ăștia ouă speciale, pentru căscate ca mine care nu ajung niciodată cu toate intacte acasă…eu, pe chestia asta, îmi cumpăr întotdeauna 2-3 ouă în plus. 😀 Gospodină adevărată, ce să mai discutăm…Fii atentă că mă pregătesc să fac blatul de tort! Doamne ajută-mi! Pup! 🙂

            Apreciază

            • E clar. Tre să mă lupt cu intemperiile, nu am de ales. Ies şi eu odată cu ghioceii dacă mă las în grija organelor competente (hai că am scos-o pe asta).
              Începe aventura, deci. Să nu dărâmi bucătăria, da? Vin la bătut ceva? Ouă, frişcă, covoare, orice. Aştept rezultatul, să îmi raportezi, da?
              Spor să ai!
              Ah, ouă din alea rezistente vreau şi eu. Unde găsim găini din alea kung-fu?

              Apreciază

            • GEGELUTZ zice:

              😀 Încerc să nu dărâm, ard sau să mă despic. La bătut vecini te bagi? 🙂
              Prima raportare: ouăle alea-s de la găini crescute la sol și cică au Omega 3 și au și câte 1 g de acid alfa-linoleic. Să vezi ce bubuie după aia inteligența în mine( sau altceva)! Dacă le căutam anume prin magazin, nu le vedeam da așa, mi s-au lipit de mână. It must be faith! 😀 Revin mai târziu cu completări.

              Apreciază

            • Aşa, încă puţin şi mă convingi să mă fac ouărnivoră 😉 Merg oricum, da? În maioneză, în prăjituri, în cafea, etc.
              Da ce ţi-ai făcut vecinii? Spune tot şi venim peste ei cu ce avem la îndemână

              Apreciază

            • GEGELUTZ zice:

              Stai mai întâi să vezi ce efecte au la mine și abia pe urmă fă-te. Vecinii? Nimic! Preventiv. 😀

              Apreciază

  3. Ce aventuros trăiești, Potecuțo!
    Eu nu am curaj decât până în balcon…
    Dacă am tot atâta entuziasm, mâine fac oameni de zăpadă fix în balconul meu, iar dac-o ține-o tot așa cu zăpada, poate fac și o cazemată…

    Apreciază

  4. Drugwash zice:

    Io nu ştiu bancu’. E că-s papagal..? 😦

    Apreciază

    • „Un tip vrea sa-si cumpere un papagal. Se duce sa-l vada. Cerea
      500$ pe el.
      – Esti nebun ce are ma asta de e asa scump?
      – Ba’ iti spun eu ca e marfa de papagal.
      – Il iau. Dar spune-mi si mie ce defecte are ca nu poate fi perfect.
      – Ai grija sa nu-l lasi in casa singur pentru ca face ravagii cand se imbata.
      – Ok sefu’ am inteles.
      Isi ia acasa, avea o casa mare cu semineu, bar cu tot ce ii trebuie. Ii spune:
      – Ba’ fi atent sa nu te puna naiba sa te atingi de bautura cat sunt eu la servici ca te ia naiba. Te duc pe balcon (era iarna afara) si iti smulg pana cu pana, ai grija.
      – Nu ma stai linistit…
      Pleaca omu’ la sevici normal ca papagalului ii ardea buza si s-a facut manga.
      Vine asta acasa a ramas interzis cand a intrat … totul era daramat, nu se mai stia ce e in casa aia. Chestia asta se repeta cateva zile la rand. Pana cand, in alta zi, omul tot mai disrerat cauta papagalul nervos ca sa-i aplice pedeapsa dar ia-l de unde nu-i. Nu era nicaieri. Se uita el mai bine papagalul era in balcon isi smulgea singur penele si spunea: vrei pene? Ia, ba, pene!”

      Apreciat de 3 persoane

  5. slowaholic zice:

    Aaaahahahahahahaaa!!! Vaaai cât am râs!!! :)))))) te ajut sigur dacă te văd 🙂

    Apreciază

  6. Lia zice:

    Potecuţă, trimite şi-n Maramu’ o ţâră de zăpadă, surplusul :))
    Te pup, ai grijă de tine!

    Apreciază

  7. psi zice:

    fii fără grijă: de te văd în nămet, trec iute mai departe! 😀 😀 😀 sau altfel ierea….

    Apreciază

  8. illusion zice:

    Am dat zapada de 5 ori azi, pentru cine nu stia: cu asta se indeletniceste o receptionera la un hotel de 5 stele, cel mai luxo hotel din localitate :)) Fata harnicia si rezistenta, deh :)) Hai ca 2015 va fi mai bun! LMA again Potecuta!

    Apreciază

  9. Mirela zice:

    Esti o potecuta inzapezita, cum s-ar spune. Si pe aici e la fel, ninge linistit de aseara, nu s-a oprit deloc si acum e cam pana la genunchi acolo unde n-a fost data cu plugul. Dar e frumos, totusi, si parca e semn bun sa vina noul an cu troiene la geam sau macar la scara, nu ?
    In rest, vezi la peticele de gheata, mai detecteaza-le si tu….. mai rau de atat e sa crezi ca balta de langa bordura e de 1 cm si sa constati ca intri cu cizma (de fash neimpermeabil) pana la glezna, asta in primele 5 minute dupa ce ai plecat de acasa 🙂 . Adica sunt diverse variante cum sa-ti faci ziua de neuitat 😀

    Apreciază

    • E semn bun? Atunci tac şi mă bucur. Mai ales că ninge de azi noapte iar. Dacă e de bine, să ningăăăă!
      Auch! Aia chiar e de ţinut minte. Evităm bordurile, evităm trotuarele, evităm în general să mergem pe stradă. Mai bine pe picioroange. 😉

      Apreciază

      • Mirela zice:

        Da, eu stiam ca zapada multa de Anul Nou e semn de belsug, asa ca hai sa o interpretam asa.
        Mie mi-e frica de aia pe picioroange, am vazut doar de vreo doua ori in viata asa ceva de la mica distanta…. si nu stiam cum sa dispar de acolo mai repede:)) . Dar iesim pe strada, ca de ieri pana azi a inghetat bocna orice firicel de apa din peisaj. Iarna, nu gluma 🙂 , macar mai mor virusii.

        Apreciază

  10. alexandraitu zice:

    Noi, cei de la mare, plângem după o astfel de vreme!
    Prefer să mă joc în zăpadă decât să mă ia vântul! :)) Deși nici eu nu mă înțeleg prea bine cu porțiunile înghețate…

    Apreciază

  11. july zice:

    Sa ai la tine o racheta de semnalizare, un pistol cu capse sau macar un fluier, un buhai….. sa te putem repera :)))

    Apreciază

  12. Ce bine că ești micuță și poți să cazi fără să-ți pui în primejdie osicioarele! În plus, se spune că-s sănătoase și norocoase astfel de contacte cu pământul. Mai greu e până te obișnuiești, că apoi… vine primăvara! 🙂

    Apreciază

  13. Irina zice:

    Azi mă aventurez și eu, sper să răzbesc până la supermarket și să mai și găsesc ceva pe rafturi. După experiența viscolelor trecute și după două zile de cod roșu/portocaliu și drumuri județene blocate, taman în ajun de Anul Nou, mă îndoiesc 😦 . La mulți ani, Potecuțo!

    Apreciază

  14. vax-albina zice:

    Zăpadă, căzături, gheaţă. Am înţeles. Dar unde-s săniuţele şi râsetele copiilor? Îmi lipsesc. La mulţi ani fără chestii neplăcute.

    Apreciază

  15. centrefold zice:

    frica de alunecat e mai mica dar in special ridicatul dupa cate o tumba e mai placut daca ai un Drum forestier de care sa te tii 🙂

    Apreciază

  16. La multi ani! Fara cazaturi! 🙂

    Apreciază

  17. papagigli zice:

    Mie-mi place zapada, cam cit imi place scarlatina. Ca daca ar ninge doar pe spatiile verzi, nu m-ar deranja, dar zapada pe ciment mi se pare o combinatie a absurdului. Nu inteleg de ce draci nu inventeaza astia un ciment … termic sau termal sau termoficant, ca nici nu stiu cum sa-i mai zic, s-o topeasca inca din stadiul de fulg 😆
    Dar pina atunci, eu iti trag un La multi ani, sa-ti ajunga pe tot anul care vine! 😉

    Apreciază

  18. ana zice:

    🙂 cu mare drag! Cum suntem din aceeaşi echipă se pare, ne va păpa omătul pe-amândouă!

    Apreciază

  19. ana zice:

    de-atâta râs am uitat urătura:
    Noul an cu bucurie, sănătate şi roade bogate alături de toţi dragii tăi! 🙂 eee?

    Apreciază

  20. dagatha zice:

    daaa! Bancul cu papagalul și penele e…demențial! 😆
    Cât despre experiențele tale…mă abțin să nu râd, că nu-i frumos! Dar tocmai vin de la Dragoș și mă mâncă deștele să scriu ceva despre zăpadă… 😀

    Apreciat de 1 persoană

  21. Pingback: Despre iarnă, zăpadă și coduri… | BLOG D'AGATHA

  22. Ana zice:

    Povestea ta cu gheata mi -a amintit de o cari atura din Cutezatorii,cand vajnicii pionierii patriei ,imbracati sportiv si pe patine de gheata,aratau cu degetul,razand,pe Gigel lenesul care isi legase ,peste cele trei paltoane,o perna la cur… : D

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s