Arhive etichetă: primaveri
Se-ntorc zăpezi din drumul lor…
Îmi viscolesc păreri de rău ce-şi fac culcuş în gândul meu, iubire şi vise despre un a fost îşi caută un adăpost, prin mine. Cum să mai sper la primăveri când mi-a nins gerul peste ieri şi-i iarnă? Cum să … Continuă lectura
Toate primăverile din mine
Toate primăverile adunate pe rând, an după an, pe raftul de sus al sufletului au ieşit la porţi şi pe la colţuri de privire să-ntâmpine nou venita cu sfaturi şi reguli de ordine interioară şi aproape niciuna nu s-a abţinut … Continuă lectura
De urat, aş tăt ura…
Azi dimineaţă, la muncă, m-am măcinat vreo trei ore încercând să găsesc o soluţie pentru o chichiţă despre care ştiam că e musai să fie făcută foarte bine şi la oră fixă şi n-a ieşit cum ar fi trebuit din motive … Continuă lectura
Calendar anatomic
Când cutele-aşteptării brăzdate pe fruntea-ţi aplecată îţi zgârie mângâierea, cu ce le pansezi să nu mai sângereze-n arşiţa dimineţilor de vară care-ţi oglindesc tăcerile-n aceeaşi cană de cafea? Dar când buzele ţi s-au uscat în nerostire şi fiecare început de … Continuă lectura
Încremenire
Mi-e dor de ploi. De acelea care nu veneau anunţate cu zile înainte şi nici însoţite de coduri în diverse culori mai mult sau mai puţin stridente. Se anunţau singure şi nu aşteptau confirmări. Mai întâi cu un strop mare, … Continuă lectura
Risipire
Tot regretând bâtrâne veri apuse, Nici nu simţim cum pierdem primăveri Şi ne-amăgim cu „azi” care-şi cernuse Nisipul în clepsidra unui „ieri” Bătâi de inimi stânse în albume Îngălbenesc uitate prin sertare Ne răzvrătim că-i prea mult rău în lume … Continuă lectura
Contabilitate
Am adunat primăveri… prea puține pentru un câmp în sărbătoare, prea multe pentru aripile rândunicilor solitare care-au obosit. Ele de zbor, eu de nesomn. Am adunat primăveri prea puține pentru câte poeme s-au scris, prea multe pentru câte nu s-au … Continuă lectura
Portret neterminat
Bătrânul pictor a obosit în timp ce-ţi contura surâsul şi a abondonat culorile într-un colţ de odaie unde lumina îmbrăţişează, în umbre dulci, singurătatea. Şi-a sprijinit capul pe sfârşitul de zi, s-a învelit cu începutul de noapte şi a adormit într-un … Continuă lectura