Arhive etichetă: culori
Jurnal de om care testează
Azi… cum stăteam eu aşa, liniştită şi gânditoare, ca ciobanul ardelean sprijinit în bâtă, cu blogul deschis, dar fără să-i fac nimic, am avut vaga impresie că parcă ceva e schimbat faţă de momentul în care l-am deschis mai de … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat culori, editor clasic, editor nou, jurnal, om care testeaza, panou control
106 comentarii
Monolog despre surzenie
Şşşşt! Auziţi? S-au aprins luminile-n oraş. Şşşşt, ascultaţi! Le auziţi? Nu-mi spuneţi că m-am exprimat greşit, nu vreau să aud asta. Ştiu, la şcoală ne-au spus că nu putem auzi culori şi nu putem vedea muzică. La şcoală ne-au spus … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat cântă pădurea, culori, lumini, lumini care cântă, monolog despre surzenie, oras, pasi, rasarit, s-au aprins luminile, simfonie
56 comentarii
Inventându-l pe „doi”
Hai să inventăm vântul! Să avem pe braţele cui lăsa visele de doi în doi, din doi în noi, până când noi… noi ne trăim iubirea pară şi întreagă, fără să ne pese de furtuni care dărâmă iluzii şi sperie … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat culori, distante, doi, inventam, noi, ploi, toamna, vant
77 comentarii
Ca un fel de…
Afară… bal mascat. Un fel de vară purtând un fel de costum de un fel de toamnă, cu un fel de vânt de un fel de adiere, aducând parfum de un fel de struguri copţi, amestecat cu un fel de … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat bal mascat, copii, culori, jurnal, lupta, pareri, toamna, vara, viitor, zana maseluta
51 comentarii
Pe cine-ai vrea aproape?
Pe cine-ai vrea aproape să-ţi învelească visul prea brusc şi prea devreme pierdut între păcate când vântul sau neantul i-or înteţi suspinul cin’ să-i aline dorul, să-l legene pe pleoape? Şopteşte-mi, ştii prea bine că n-am să dau de veste … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amestecand, aproape, culori, irosim, ne pasa, neant, nuante, prag, secret, secunda, suspin, vis, zori
77 comentarii
Împrumut
Împrumută-mi secunde dintr-o zi fără soare să ascundă în ele plânsul tot dintre nori şi în mâinele care va prevesti sărbătoare îţi voi da înapoi şi senin, şi culori Împrumută-mi un strop dintr-o mare mai mică să încapă în el … Continuă lectura
Potecuţa microbistă
Niciodată nu mi-am negat originile şi nu o voi face. În cazul ăsta, considerând adevărată afirmaţia, mă lovesc de o problemă atunci când dau peste „eticheta” conform căreia românii se pricep de minune la politică şi la fotbal. Că vine … Continuă lectura
Ilustrare…
Am încercat să desenez un gând şi am întins cu grijă pânza subţire şi firavă lângă fereastră, ca să nu-i strivesc conturul în colţul noduros al întunericului. Am înşirat apoi acuarelele pe partea pe care soarele îşi întindea cel mai … Continuă lectura
Suflet în patru nuanţe
Nu vă supăraţi, ştiţi unde-şi ţin anotimpurile sufletul? Vă rog să-mi spuneţi şi mie, să-mi indicaţi locul cu precizie. Deşi mă îndoiesc că-i la vedere. De fapt, nici nu cred că-l au. Dacă anotimpurile ar avea suflet, nu şi-ar mai … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat anotimpuri, culori, dorinte, infrunzire, nameti, ploi, primavara, suflet, vant, viscol, vise, zapezi
44 comentarii
Cumpărător făr’ de arginţi
Cumpăr cuvinte în alb, ne-ncepute, nescrise de mâini tremurânde, nespuse de buze arzânde. Cuvinte cuminţi, ecou de dorinţi, să-ascundă-n rostire întreaga simţire.
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat arginti, culori, cumpar, cumparator, cuvinte, gand, mâini, nerostite, nescrise, simtire
26 comentarii
Poteci de dor 