Arhive etichetă: adapost
Umbre rătăcite-n ploi
Ia-mă de mână să-ncercăm să fugim Undeva unde nu e miros de pieire, Unde-n oameni mai e încă timp de trăit, Unde ceru-i senin, chiar de ora-i târzie Să alegem un loc într-un colţ de pământ Unde nu e pustiu, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adapost, in ploi, lupi flamanzi, pandemie, papusari, timp de trait, umbre ratacite, un colt de pamant, urme în scrum
64 comentarii
Ce-ar fi dacă…?
Ce-ar fi dacă ţi-aş spune Că n-are niciun rost Să îi zidim tăcerii ‘n cuvinte adăpost? Şi oare ce-ar fi dacă -În loc de epilog- I-am inventa iubirii Un fel de decalog
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adapost, ce-ar fi, cuvinte, ferestre deschise, frunzari, iubirii, sperantei, tacerii, zidi
46 comentarii
Se-ntorc zăpezi din drumul lor…
Îmi viscolesc păreri de rău ce-şi fac culcuş în gândul meu, iubire şi vise despre un a fost îşi caută un adăpost, prin mine. Cum să mai sper la primăveri când mi-a nins gerul peste ieri şi-i iarnă? Cum să … Continuă lectura
Mentenanţă
Sper că aţi observat titlul şi că aţi zis în sinea voastră măcar un băi, ce cuvinte deştepte ştie potecuţa! Dacă nu, reluăm. Dubla doi. Mai citiţi o dată titlul şi ziceţi ceva, orice. Puteţi zice şi băi, ce cuvinte … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat adapost, backup, blog, comentarii, domeniu, export, import, mentenanta, postari, privat, setari, spam
106 comentarii
Resemnare
M-ascund în noiembre cu frunze cu tot ş-acopăr cu gândul că ţie ţi-e bine şi tâmpla, şi noaptea, şi visul necopt, ce am, ce mai sunt sau mai ştiu despre mine. Pe-aici, câmp de luptă-ntre oameni şi ploi, sunt stări … Continuă lectura
Din tot ce-i scris…
Tot ce am scris mi-a fost o clipă Şi leagăn dar şi adăpost Pentru simţirile ce-n pripă Îşi căutau prin mine rost Am pus ades între cuvinte Şi râs, şi lacrimă sau dor Printre aducerile-aminte Să-ajung la mine mai uşor
Gând în apus
Mă leagănă amurgul pe braţe amorţite Ce-mi amintesc în treacăt de-o clipă de demult Când nu ştiam ce-i vina, regretul, renunţarea Şi m-agăţam cu viaţa de-un început de gând Mi-ai spus atunci că cerul e singura ta vamă Şi pân’ … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adapost, agatam, amarul, amortite, amurgul, apus, buze, cer, cladit, dalba floare, desculta, gand, iarna, leagana, ler, mal de mare, munte, nectar, noapte, pasi, ploi, punte, risipi, sadit, soapta, stele, strivesc, taceri, valuri, vama, venirea, viata
48 comentarii
Linişte-n noi…
La masa morţii se ascut pumnale Lumea cu totu-i un cumplit război Se-abandonează vieţi prin galantare Şi nimeni nu mai crede-n negustori Pustiu e-n străzi căci foste felinare Sperie umbre şi le-ntorc din drum Alungă orice pas spre aşteptare Nu … Continuă lectura
Copilului de ieri…
Mă iartă, copile, că nu ţi-am fost cântec de leagăn, de păsări, de joc, de oricare şi n-am găsit taina niciunui descântec s-aducă-napoi cele trei ursitoare să-ţi spună mai bine, să-nduplece soarta, s-adune norocul pe tot la un loc, s-aducă … Continuă lectura
Poteci de dor 