Arhive etichetă: oameni de zapada
Lasă-mi doar albul…
Dă-mi albul înapoi, nu-l ţine prizonier, Pătându-l fără milă cu umbre şi minciună, Ai dreptul la tăcere, am dreptul să îţi cer Să nu-mi iei din speranţă şi ultima fărâmă Dă-mi înapoi şi visul, oricum nu-ţi foloseşte, Tu n-ai ştiut … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat atât îţi cer, curat, dă-mi albul înapoi, nepătat, oameni de zapada, prăpăd
46 comentarii
Jurnal în aşteptare
Afară… O iarnă care parcă vrea să le facă pe plac tuturor. Şi celor care-o iubesc, şi celor care o gonesc, şi celor cărora le e indiferentă, şi celor care nu prea ştiu ce vor. Se amestecă alb şi gri, … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat asteptare, carte, copii, film, iarna, jurnal, oameni de zapada, semn, ziua imbratisarii
56 comentarii
În iarna mea, tu bei un ceai cu mine?
Iarna mea miroase-a iasomie, ţi-aş fi spus, dar cine să m-audă când pe gândurile dăruite ţie ninge abuziv tăcere surdă? Iarna mea are un gust de mentă, ţi-aş fi scris, dar nu există timbre pentru cât surâs aş strecura, atentă, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat albastru, asteptari, captivi, ceai, distante, iarna mea, iasomie, menta, miroase, oameni de zapada, sal, strecura, suras
83 comentarii
Antonime-n rime
Ni se destramă visele-n ninsoare în iarna asta-a dorului de tine şi parcă nu a fost nicicând atât de mare dorinţa de-al zidi pe azi în mâine. Ne încălzim cu amăgiri de-o clipă şi punem peste umbre câte-un şal în … Continuă lectura
Am avut şi eu un moft…
Astăzi mi-a venit şi mie cheful să fac o aroganţă, ca de început de an, şi astăzi a şi trecut. Am vrut şi eu să mă bag în seamă, să-mi acord nişte importanţă, să mă citez eu pe mine, ca … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat bulgari, carari, fulgi, ianuarie, iarna, moft, oameni de zapada, postari, repostare, zapada, zapezi
68 comentarii
Fugim din casă spre… acasă?
Hai să ne mutăm… acolo, pe norul din stânga! Pare suficient de încăpător pentru noi dar nu atât cât să ne permită să primim oaspeţi. Vom avea astfel o scuză pentru cei care vor vrea să ne viziteze. Le vom … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat acasa, brazi, casa, copii, fugim, geamuri, imprudenta, indiscretie, indulgenta, lacrimi, mesteca, ne mutam, nige, oameni de zapada, oglindit, partaj, roua, telefona, trasuri, vizitiu
57 comentarii
De mă voi uita…
Dacă-ar fi să uit că-am fost fulg de nea în astă lume tot cred c-au avut un rost zăpezile din ierni străbune N-am ştiut să îi dau clipei răgaz să-şi susure menirea şi nu m-a găsit acasă să-i binecuvântez venirea … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adia, arginti, cantec, clipei, de nea, drum spre mine, flori de camp, fulg, huma, ierni, iertare, lume, ma voi uita, mangaiere, menirea, oameni de zapada, poarta, postalion, ragaz, rost, sopteste, tacere, toamna, vant, venire, zaperi
39 comentarii
Poteci de dor 