Arhive etichetă: arginti
De mă voi uita…
Dacă-ar fi să uit că-am fost fulg de nea în astă lume tot cred c-au avut un rost zăpezile din ierni străbune N-am ştiut să îi dau clipei răgaz să-şi susure menirea şi nu m-a găsit acasă să-i binecuvântez venirea … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adia, arginti, cantec, clipei, de nea, drum spre mine, flori de camp, fulg, huma, ierni, iertare, lume, ma voi uita, mangaiere, menirea, oameni de zapada, poarta, postalion, ragaz, rost, sopteste, tacere, toamna, vant, venire, zaperi
39 comentarii
Cumpărător făr’ de arginţi
Cumpăr cuvinte în alb, ne-ncepute, nescrise de mâini tremurânde, nespuse de buze arzânde. Cuvinte cuminţi, ecou de dorinţi, să-ascundă-n rostire întreaga simţire.
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat arginti, culori, cumpar, cumparator, cuvinte, gand, mâini, nerostite, nescrise, simtire
26 comentarii
Asta nu e poezie!
Eu ştiu că românu’ s-a născut poet şi că-i frate cu codrul dar mie codru’-mi place numai vara, ziua şi înainte să înceapă să mă ciupească furnicile iar cu poezia nu am mari tangenţe. Că o fi el, românul, poet … Continuă lectura
