Fugim din casă spre… acasă?

1Hai să ne mutăm…
acolo, pe norul din stânga!
Pare suficient de încăpător
pentru noi
dar nu atât cât să ne permită
să primim oaspeţi.
Vom avea astfel o scuză
pentru cei care vor vrea să
ne viziteze.
Le vom spune că avem confort II, sporit,
decomandat între noapte şi zi
dar nu avem scaune
şi n-am vrea să-şi murdărească
secundele
cu praf de eternitate.

Acasă,
vom spune că plecăm
doar în vacanţă.
Altfel vor fi îngrijoraţi
şi vor încerca să ne oprească
din drum.
Vor înţelege într-un târziu
dar vor insista să ne luăm
haine groase şi ceaiuri,
să nu răcim.
Ne vor telefona zilnic să ne întrebe
dacă am mâncat,
dacă ne-am luat vitaminele,
dacă sunt bine,
dacă eşti bine,
dacă ne suntem…
şi ne vor spune
să nu stăm în curent,
să punem mai puţină sare-n mâncare
să nu dormim cu geamul deschis,
să folosim loţiune de soare
să îi sunăm mai des şi…
să venim acasă.
Şi noi, acolo sus,
vom mesteca lacrimi de dor
pe ascuns.
Eu ca să nu te tulbur,
tu ca să nu mă doară.
Aşa că le spunem că plecăm
doar pentru o clipă
şi un veac.
Plecăm mâine dimineaţă,
cu primul gând.
Sunt şi trăsuri
dar nu aveau bilete numai dus
şi vizitiul e cam guraliv,
ne-ar putea perturba veşnicia.

Dimineaţa,
ne vom înmuia degetele
în frunţile brazilor
şi vom culege stropi proaspeţi
pe care îi vom ţine în podul palmei
să ne readucă la viaţă.
Tu mă vei ţine de o mână,
să nu cad în gol
iar eu îţi voi striga
să nu te apleci prea tare
şi să rogi brazii să
se ridice pe vârfuri
ca să ajungi mai bine.
Ne vom uita la noi în roua
aşternută peste cuprins
dar eu mă voi alinta
şi-ţi voi spune că
nu văd până acolo
şi te voi face
să te întorci,
să mă priveşti,
să mă oglindesc
în ochii tăi
că acolo mă văd
mai… aşa cum sunt.

Ziua,
ne vom certa
cu indulgenţă
şi ne vom iubi
cu indiscreţie.
În joacă,
ne vom arunca sentinţe
de partaj
cu imprudență
iar eu îmi voi adjudeca partea mea
de nor
şi îţi voi ceda
ce-a mai rămas.
Voi da apoi, nemulţumită,
cu piciorul în podeaua
care se va scutura
şi atunci vom auzi,
de jos,
glasuri vesele de copii
ningeee, mami, tati, ningee!
şi vom urmări cu nod în gât
cum, sub ochii noştri,
se nasc oameni de zăpadă.

Seara,
vom sta îmbrăţişaţi
sub pătură şi vom număra,
din doi în doi,
oamenii care vor trece pe strada
ce se întinde la picioarele noastre.
Eu voi vedea un domn împiedicându-se
de-o amintire
şi-ţi voi spune
uite, a căzut un om,
pune-ţi o dorinţă!

Iar tu, încercând să mă tachinezi,
vei răspunde:
când cade un om
nu înseamnă c-a murit o stea?

Eu mă voi încrunta atunci
şi voi spune, ca un copil răsfăţat,
nu, stelele nu mor niciodată!
Se mai întorc,
din când în când,
cu spatele
atunci când simt nevoia să-şi ferească
strălucirea
de priviri insistente.
Şi atunci tu mă vei săruta
părinteşte
pe frunte
şi îmi vei da dreptate
ca să nu mă superi
cu adevărul care
mi-ar întuneca răsăritul
de surâs.

Uite, acolo, pe norul din stânga.
Să ne mutăm acolo!
Nu ne trebuie bagaje,
ne luăm pe noi şi ne vom fi
de-ajuns
pentru o clipă…
şi un veac.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

57 de răspunsuri la Fugim din casă spre… acasă?

  1. Iosif,
    a fost o eroare şi a trebuit să repostez dar s-a şters comentariu tău, numai tu ai apucat să comentezi. Nu comentariul era problema ci postarea în sine. Îmi cer scuze! Nu a fost cu intenţie!

    Apreciază

    • Iosif zice:

      Nu trebuie sa-ti ceri scuze,draga mea Potecuta!:) Daca vrei poti sa le stergi si pe acestea.Poate com. urmator va fi si mai profund. Nu depinde de mine ci de EL!:)
      Sa ai o zi plina de surprize placute !

      Apreciază

    • Iosif zice:

      Noi,oricum suntem ‘copii’,ne vom întâlni si ne vom juca în casutza „de sus”, de pe „nor”!:)

      Apreciază

    • Iosif zice:

      Oricum,pentru mine ramâi „fenomenala”,deoarece de când haladuesc pe aceste ‘poteci’ virtuale,’semanînd dealungul lor’observ cu bucurie si satisfactie ca,’samânta’ Cuvântului cade uneuri în pamânt bun,iar cînd ‘ploaia’ umezeste bulgarii uscati de arsita secetei, germineaza o oarecare trezire a constiintelor,adormite de sistemul milenar al înselatoriilor materialist-umaniste, politico-filozofice si nu în ultimul rând,religios-financiare care au transformat ADEVARUL în FALS.
      Când gasesc vre-un articol care intra în sfera dimensiunii IUBIRII DIVINE,(AREAL în care-mi petrec cea mai mare parte din timpul limitat,relativ, al acestei existente) interventia mea este justificata tocmai de bucuria (re)întâlnirii,pe acest domeniu (AREAL) al dimensiunii spirituale constiente,al sufletului drag caruia i-am oferit loc confortabil în casuta „de pe norul din stânga”,care e într-un proces de ‘renovare’ si (agrandissement),pentru a crea un ambient placut si relaxant,tuturor sufletelor ce vor mai veni la „cina tainica”…
      Sa ai o zi minunata.

      Apreciază

  2. dyanaweb zice:

    Ce mult imi place!!! Ca de fiecare data imi ajunge la inima tot ceea ce scrii.

    Apreciază

  3. Vai! Trebuie să te pun la colecția mea. Pot? Pot?

    Apreciază

  4. Pingback: #4 – Dimineţi

  5. M.C. zice:

    Ce frumos așezi tu cuvintele și frazele si versurile…
    Un veac într-o poezie, asta am citit!
    Dar chiar, oare am putea trăi pe un nor? 🙂

    Apreciază

  6. Monik zice:

    Mă plec! Cuvintele-s firave prin comparație. Nu stiu ce altceva sa spun.

    Apreciază

  7. Drugwash zice:

    Îmi place că ai ales norul din stînga!
    Toată lumea alege
    invariabil
    tot ce-i pe dreapta,
    de parcă punctul lor de vedere
    ar fi întotdeauna
    cel drept!
    Dar vezi,
    are şi stînga dreptatea ei.
    Şi totuşi,
    acum,
    dacă dreapta şi stînga sînt ocupate
    eu
    unde să mă duc…?

    Apreciat de 2 persoane

  8. Mugur zice:

    Ce-ar fi să ne mutăm pe-un nor mai mare,
    care să ne cuprindă pe toți,
    cu copii, cu nepoți?
    Iar dacă stelele ne vor mângâia,
    vom lua cu noi luna,
    să ne arginteze gândurile.
    Și, toate pregătirile fiind făcute,
    vom ruga soarele să sărute
    pe „Poteci de dor”,
    pe o frunte de nor.

    Ne-ai obișnuit deja cu frumusețea versurilor tale, dar acestea parcă au depășit limita, în sus. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  9. Ce frumos! Prea frumos 🙂 Plecăciune, Potecuță … să nu mă uiți la prima cărțulie 🙂

    Apreciază

  10. doar verde zice:

    Şi potecuța urca, deasupra brazilor şi a mării, deasupra norilor şi a realului-spre albastrul Univers!
    Imediat după lectură, mi-am amintit o piesă. Ştiu ca franceza este …mă rog…de aceea am ales varianta tradusă!

    A fost o bucurie să citesc cuvintele tale!

    Apreciat de 3 persoane

  11. Ce frumos ar fi sa locuim pe un nor si sa mancam vata de zahar toata ziua :))

    Apreciat de 1 persoană

  12. Oana zice:

    Eu stau cuminte și mă uit la voi…. tot de pe un nor. Cum altfel?

    Apreciază

  13. Frumoase locuri găsești tu mereu, Potecuță! Sau mai degrabă cred că le înfrumusețezi cu talentul și sensibilitatea ta. Oricum ar fi, mă convingi mereu să te însoțesc cu plăcere. 🙂

    Apreciază

  14. O adevărată poveste. O frumoasă poveste în versuri presărată cu figuri de stil. Eu am visat puţin şi aş mai fi vrut… Weekend de poveste, Potecuţă cu poveşti! 🙂

    Apreciază

  15. Fata Verde zice:

    Atât de frumos, Potecuțo, atât de frumos!

    Apreciază

  16. Cristian zice:

    Ai un talent…. ne lasă fără cuvinte Potecuță. Foarte foarte frumos.

    Apreciază

  17. Alex zice:

    Minunate versuri, dragă Potecuță! Mi-au mers la suflet. Citind poezia ta, mi-am amintit de… Marin Sorescu, ale cărui versuri le-am iubit mereu. Minunat ai zis despre călătoria spre nori și „praful de eternitate”.
    Numai bine îți doresc cu mult drag!🙂

    Apreciază

  18. Ileana zice:

    O zi plina cu mult soare sanatate fericire si multa iubire, un inceput de saptamana cat mai placut!
    A full day of sun health happiness and much love, a pleasant beginning of the week!

    Apreciază

  19. Acolo este casaaaaa mea…. 😃

    Apreciază

  20. Ale Solomie zice:

    Mi s-a făcut pielea de găină când am citit! Mă bucur enorm că am găsit postarea asta! Spor la scris și la cât mai mult frumos în fiecare zi, pentru imaginație!

    Apreciază

  21. Pingback: Dacă doar seamănă nu înseamnă nimic? | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s