Arhive etichetă: poarta
Dulce resemnare
Dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie, Să mai spele din ruşinea Mâinii-ntinse prin noroaie Ce hrănesc deşertăciunea! Pune şi un pic de soare La un capăt de tunel, Ca prin bezna-amăgitoare Să mai bâjbâim spre-un ţel! Au ajuns analfabeţii Să predea … Continuă lectura
E sărbătoare-n ţară…
E ţara-n sărbătoare astăzi, tată! Pune-ţi costum şi ia-ţi pantofii noi, lasă drapelul fluturând la poartă cât noi mimăm uitarea de nevoi. Iar ne prefacem iubitori de ţară şi iar ne dăm cunoscători de imn, dar pâinea ne-o luăm tot … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat bufoni, cinstit, drapel, eroi, flori, fluture, morminte, pamant, poarta, sarbatoare, tara, tara-n sarbatoare, tata, vant
88 comentarii
Aud plângând pădurile
Suspină-n cruci pădurile şi degetele, foste ramuri, se-adună-n trei ca se-nchine când sărutate-s pe la hramuri Îşi risipesc setea prin jarul mistuitoarei neputinţe şi îşi trosnesc mocnit amarul prin fum renunţă la dorinţe Le strigă crengile pe nume adulmecând câte … Continuă lectura
De mă voi uita…
Dacă-ar fi să uit că-am fost fulg de nea în astă lume tot cred c-au avut un rost zăpezile din ierni străbune N-am ştiut să îi dau clipei răgaz să-şi susure menirea şi nu m-a găsit acasă să-i binecuvântez venirea … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adia, arginti, cantec, clipei, de nea, drum spre mine, flori de camp, fulg, huma, ierni, iertare, lume, ma voi uita, mangaiere, menirea, oameni de zapada, poarta, postalion, ragaz, rost, sopteste, tacere, toamna, vant, venire, zaperi
39 comentarii
Disclaimer
Mă-ntreabă câte unii de ce zâmbesc mereu doar nu se poate-n viaţă să nu-mi fie şi greu de ce nu plec privirea, nu strig şi nu oftez, de ce la colţ de stradă durere n-afişez? M-au acuzat odată c-aş fi … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat actor, acuzat, disclaimer, durerea, greu, om drag, plang, poarta, prag, ratat, rau, rol, seara, suferit, sufletului, suspinele, vant, zambesc
55 comentarii
Potecuţa microbistă
Niciodată nu mi-am negat originile şi nu o voi face. În cazul ăsta, considerând adevărată afirmaţia, mă lovesc de o problemă atunci când dau peste „eticheta” conform căreia românii se pricep de minune la politică şi la fotbal. Că vine … Continuă lectura
Constantine, Constantine…
Bucură-te, Constantine, toţi cei dragi îţi bat în poartă, dă-le vin, dă-le şi pâine, uită de-amarul din soartă, să te bucuri, Constantine! Hai şi cântă, Constantine, ţi-au venit copiii-acasă, toţi ai tăi sunt lângă tine, hai, aşează-te la masă, râzi … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat bucura-te, canta, casa, Constantin, copiii, departe, dragi, masa, poarta
32 comentarii
Lumânări la porţi
Aţi strâcat iar atâţia amar de bani şi doar v-am zâs că avem tot ce ne trăbă aici, nu trebuia să vă mai cheltuiţi cu noi! Era modul în care îi dojenea bunica pe ai mei de cum deschideau portbagajul … Continuă lectura
Din vremi apuse…
Cutia poştală din ce în ce mai solicitată, anunţa că vine vacanţa şi, odată cu ea, marea întâlnire. Scrise pe foi de caiet, uneori la repezeală, între două ore de matematică, alteori detaliate, cu poveşti din curtea liceului, erau aşteptate … Continuă lectura
Ninge cu mirare…
Ziua pare că nu-şi grăbeşte paşii, ar mai sta puţin ascunsă ca şi cum nu ar vrea să întrerupă minunatul spectacol nocturn în care fulgii se iau la întrecere cu secundele şi tăcerile se risipesc într-un contur nedesluşit. Vântul se … Continuă lectura
Poteci de dor 