Am avut şi eu un moft…

Astăzi mi-a venit şi mie cheful să fac o aroganţă, ca de început de an, şi astăzi a şi trecut. Am vrut şi eu să mă bag în seamă, să-mi acord nişte importanţă, să mă citez eu pe mine, ca marii clasici, şi mi s-a dus tot elanul. Am vrut să fac un fel de „arc peste timp” (ca şoimii patriei), să mă repostez şi eu să văd cum e, să simt şi eu ce simt cei repostaţi, dar m-am pleoştit mai tare decât eram. Că… n-am ce. Am avut în cap un 9 ianuarie 2014 adus în 9 ianuarie 2018 dar ce să vezi, exact despre un film scrisăi şi atunci. Şi nu mai ştiu ce-am setat dar filmul ăla stă oricum afişat pe pagină, cică la cele mai bune articole. Aiurea, nu există la mine cele mai bune. Dar asta-i altceva. Ce-o fi fost atunci în capul meu, nu ştiu. Trebuia să mă gândesc că azi, după un război de două zile cu o răceală care mă vrea şi-mi face curte şi eu, o insensibilă, ţin de uşă cu toată forţa mea pentru că eu nu o vreau pe ea, voi simţi nevoia să mă repostez. Şi atunci trebuia să fi scris altceva. Că şi postarea trecută e tot despre film. Aşa că nu pot face arcul decât dacă trag de el. Şi am tras. Mai cu nişte zile-n colo.

Dar înainte să-mi fac şi eu moftul, vă spun că am constatat următoarele: ori era zăpadă mare, ori nu era dar îmi doream. Că cele mai multe texte sunt cu şi despre zăpezi. Ce chestie. Eu nu mă citesc din urmă, pe cuvânt. Deci şi pentru mine sunt o surpriză, mai ales că nici memoria nu e chiar de partea mea. Aşa că nu-mi amintesc cum a fost ianuarie acum 4 ani. Am avut zăpadă? Cred că da, că am scris undeva de un nene care dădea la lopată şi nevasta îi dădea indicaţii pe care eu le-am auzit în drum spre muncă. Să fi fost numai câteva zile? Oricum, au fost vremuri mult mai normale decât astea-n care îmi vine să scriu despre liliac înflorit. În fine, las mai jos un text din tinereţe, cum s-ar zice. Normal că-i cu zăpadă.

Oare să-mi pun ghilimele? Hai că-mi pun, să mă simt bine până la capăt 😀

„Ziua pare că nu-şi grăbeşte paşii, ar mai sta puţin ascunsă ca şi cum nu ar vrea să întrerupă minunatul spectacol nocturn în care fulgii se iau la întrecere cu secundele şi tăcerile se risipesc într-un contur nedesluşit. Vântul se joacă lăsându-se acoperit de zăpada pe care braţele lui a ridicat-o dintr-o suflare. Se scutură rapid şi repetă jocul iar şi iar, asemeni unui copil care se cere legănat. Nu vrea să fie văzut alintându-se însă câte un scârţâit de poartă îl dă de gol dar se opreşte imediat şi, pentru o clipă, pare că îşi ţine răsuflarea. Nu se poate abţine mai mult şi îşi reia jocul aruncând în zări fărâme de alb doar ca să se ghemuiască apoi sub ele şi să se amuze de tâmplele-i ninse. Bietul de el, nu ştie că-i sunt ninse de timp şi nu de fulgi….
Invizibili oameni de zăpadă îşi ning iluziile şi le transformă-n covor pentru paşii apăsaţi ai celor care se încăpăţânează să-şi poarte visul spre lumină. Când ninge, se amestecă visele cu iubirile netrăite, poveştile din viaţă cu basmele fără final, încărunţesc copacii de uimire şi se acoperă toate cu înţelesuri şoptite. Când ninge, se cern speranţe şi se spun poveşti. Trebuie doar să înveţi să asculţi…
Îmi fac cărare printre toate şi încerc să nu le strivesc, calc atent deşi ecoul fiecărui pas străpunge, nemilos, liniştea din jur. Ninge peste mine, ninge peste toate….
Încerc să fac un bulgăre în care să adun măcar o parte din toate cele la care am visat cândva, dar zăpada se topeşte imediat ce o ating. Mi-e jar în suflet, străinule, topesc zăpezi!
Ninge peste toate şi-n mine se arde… ”

Mno, cam asta-am fost şi asta mi-s. Vorba aia, pe vremea mea… 😀
Dacă spun că am febră deşi nu mă las, răceala asta nu are ce să caute pe mine, mă iertaţi că am vrut să-mi fac şi eu moftul ăsta? Nu e chiar repostare, am dat cu copy-paste, dar tot un fel de. Acum aştept să văd cum e cu gândul ăsta.
Că de alţii am mai fost repostată şi ştiu ce fain e şi le mulţumesc şi aici pentru asta. Dar de mine, nu-mi amintesc să fi fost. Repostată.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

68 de răspunsuri la Am avut şi eu un moft…

  1. Invisible zice:

    Fain, asa am descoperit ca oamenii de zapada sunt de-ai mei 🙂 Frumoasa repostarea ta, sper ca-i frumos si sentimentul.

    Apreciază

  2. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Nu e cine ştie ce moft, sigur că ai dreptul, iar important e să aibă efect şi să te ajute să alungi răceala. Sunt bucuros că sunt contemporan cu o „clasică” în viaţă (să nu mă înjuri că-ţi spun aşa, nu e de rău). Oricum, textul din trecut e tare plin de poezie, ca toate scrierile tale. Să ai o seară liniştită!

    Apreciază

  3. Dora zice:

    Frumos! O seara frumoasa draga mea! ❄⛄🍀🏵☕❄

    Apreciază

  4. Ana G. zice:

    Frumos. Și cum memoria mea e scurtă, e că și cum nu l-am mai citit.

    Apreciază

  5. Cum e frate sa traiesti într o tara civilizată. Si sa stai la rand la casa citind Potecuta. Și la un punct sa te uiți în jur ca parcă e prea multa liniște. Și sa vezi casiera zâmbind și gravida, cum se uita cu răbdare la tine. Și lumea la coada în spatele tău zâmbind. Phui!!!
    Las ca alta data cu un post despre iarna când ziceai tu ca ești mica și dacă pici într o groapa…. eh atunci era sa mă calce o mașină. Râzând. Cu ochii în telefon. 😊

    Apreciază

    • Vaaaai, Em!!! Adică potecuţa poate dăuna grav integrităţii fizice? Vezi că eu ţin la tine şi nu vreau să păţăşti. Pun avertisment special după fiecare rând în genul Em, te rog să te uiţi în faţă, acum, Em, te rog să te uiţi în stânga… 😀
      Deci oamenii ăia toţi au fost cumva părtaşi la textul ăsta? Ce bucurie! Cum ar veni, am fost acolo, la coadă şi eu. Eheei, ce viaţă, ce oameni, ce… să nu faci asta pe la noi.
      Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  6. Ella zice:

    Tine tare de usa, Potecuta draga si nu lasa raceala sa te doboare! 🙂
    Mi-a placut ce ai scris si eu chiar nu mai citisem aeticolul… 🙂
    Multa sanatate !

    Apreciază

  7. Iosif zice:

    Admirabil tablou ! O autentica capodopera, creste în valoare odata cu trecerea timpului. Cu cât e mai veche, cu atât devine mai pretioasa. În unele cazuri, asa se întâmla si cu oamenii. Cresc în întelepciune,(devin mai valorosi societatii) direct proportional cu trecerea timpului.
    O noapte sublima cu însanatosire grabnica, draga Potecuta !

    Apreciază

    • Sunt de acord cu tine în ce-i priveşte pe oameni. În cazul textelor, da, se poate şi aici. Unele spun despre noi mai mult decât o putem arăta. Că noi ne mai schimbăm. Dar ce-am fost atunci, rămâne aşa.
      Mulţumesc, Iosif! Zi bună să ai!

      Apreciază

  8. papagigli zice:

    Re-play-urile sunt necesare pentru ca le poti citi in slow motion. Le poti intelege mai bine. Le poti prinde toate detaliile care initial au trecut, poate, neobservate. N-ai de ce sa-ti faci procese de constinta. In fond tu le-ai scris iar cei ce te citesc acum, poate ca nu te citeau atunci.

    Apreciază

    • Nu mi-am făcut procese dar cum am trişat la moft, că nu am putut pune exact postarea din 9, fiind despre film, am ales ce mi s-a părut mie că ar merge. Ştiu, sunt necesare dar eu, dacă mă recitesc, am tendinţa de a-mi băga degetele prin text şi mai bine nu. Că dacă modific după cum cred acum, se pierde tot din ce credeam atunci.
      Mulţumesc, papa! Apreciez mult! Deşi era sincer, acum, la rece, îţi dreptate 😉

      Apreciază

  9. Diana zice:

    Frumoooos, frumoooos! Nu citisem textul si acum e numa’ bun! Sunt tot cu gandul la zapada! Sa fie zapada! 🙂 Si cuvintele tale evoca / invoca/ cheama / recheama zapada, fulgii de nea uriasi si moi si reci, si jocul lor, plutind spre noi si in sus mai apoi, pe aripi de vant! Ce dor imi e de iarna cu cojoc alb si pufos! 🙂
    Zi frumoasa iti doresc!

    Apreciază

    • Mulţumesc, Diana! Mă bucur că ţi-a plăcut, înseamnă că n-am făcut rău că l-am readus aici.
      Nu ştiu dacă atunci scriam de dor sau inspirată de zăpada care chiar îmi era aproape dar acum sigur visez la un aşa peisaj. Aşa, ca tine. Tare frumos ai scris despre fulgi!
      Zi bună să ai!

      Apreciază

  10. gelu gelu zice:

    Ufff! Raceala asta…si la mine si-a facut cuib.:(
    O seara minunata!😙

    Apreciază

  11. Răspund acum și eu de pe computer, civilizat, nu de la volan. „Ninge peste toate și-n mine se arde” e… nu găsesc termen potrivit. Adică îmi place rău.
    E super că te-ai citat, pentru că eu nu eram pe aici atunci.
    Am repostat de vreo două ori și părerile au fost împărțite. Că e flux: unii vin, alții pleacă. Iar eu sunt ca tine, cu memoria… hmmm. Am pățit o dată ca cineva să mă citeze în comentariu sub postare (fără să-mi sună (dohh) credea că mă recunosc, iar eu am căzut într-un penibil total căzând pe spate la ce a zis. Phuai! No’. )
    Nu mi-e dor de iarnă. Nu mă interesează zăpada acum. Dar textul tău e pufos ca ninsoarea.

    Apreciază

    • Hai să îţi zic, ştiu că mă înţelegi şi nu râzi prea tare de mine dacă şi tu ai păţit: mă plimbam eu google şi nu ştiu ce am căutat dar am ajuns pe trilulilu. Şi dau în jos şi-n sus şi mă opresc la o imagine superbă. Sub ea erau nişte gânduri. Şi citesc. Şi zic „băi, ce mişto e scris”. Şi mai citesc şi zic „mamă, ce bine sună!”. În fine, ceva îmi era cunoscut dar parcă nu îndrăzneam să cred că eu am putut scrie aşa. Am luat un pasaj mic de acolo şi am căutat la mine şi … dap, era textul meu integral acolo. Fără sursă, normal. Că aşa m-aş fi prins 😳

      Sigur că cei care trec azi pe un blog cel mai probabil nu au fost şi acum nu ştiu câţi ani. Dar eu greu pot alege un text despre care să cred că ar merita repostat. Deh, am o părere ciudată despre ceea ce scriu.
      Îţi mulţumesc mult! Tare mult mă bucur că ţi-a plăcut! Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

  12. GOOD morning dear friend 💐👆👆👌😨😂😂

    Apreciază

  13. La cât de frumoase sunt textele tale, le citim și recitim de fiecare dată cu multă bucurie și admirație. Însănătoșire grabnică!

    Apreciază

  14. Acuma eu nu știu dacă ți-am citit poezia asta în proză, deși te urmăresc de multă vreme. De aceea e bine că ai făcut o repostare și m-ai bucurat astfel cu imaginea atât de inspirată a unei ierni la care visăm, deocamdată. Mai du-te, din când în când, în trecut și mai adu-ne astfel de frumuseți, că merită!

    Apreciază

  15. Ana zice:

    Reposteaza raceala peste vreo 10 ani si tu fa-te bine! 😙
    Cine mai stie cum era acu’ 4 ani in urma?!

    Apreciază

  16. Fabiola Ion zice:

    Un început e-n toate, nu? Frumoase gânduri pe atunci, frumoase şi acum. Ia să mai încerci. Să te repostezi. Multă sănătate!

    Apreciază

  17. Eu am inceput sa te citesc de curand, asa ca numai bine cu repostarea :). Imi place mult de tot cum scrii 🙂 :), dar cred ca am mai zis asta. Off, memoria asta :)!

    Apreciază

  18. Am recitit o poveste frumoasă. Ca o iarnă ideală pe care nu o poate întina nimic.

    Apreciază

  19. psi zice:

    sănătate multă și mulțumesc de repostare. 🙂

    Apreciază

  20. Totuși, nu lăsa răceala aia să stea la ușă. Dacă răcește? 😆

    Apreciază

  21. doar verde zice:

    Am regăsit în cuvintele tale îndemnul bunului: „să înveți să asculți”!
    Nici că trebuie mai mult, în miez de alb și de ninsori !
    Poate totuși …puțin din ce e „ars”(trecut)!

    Apreciază

  22. 1lauralaly zice:

    Si ce daca e repostare. E ca si cum ti-as fi citit textul pentru prima data. Si e asa de mult suflet acolo…. incat daca il citesti cu voce tare poate raceala isi revizuieste atitudinea. Si daca tot insista citeste-i codul bunelor maniere al racelilor. 🙂 si spune-i ca apreciezi vizitele scurte☺. Sanatate multa, draga mea.

    Apreciază

    • Aici, recunosc, nu pot spune nu. Adică e drept că am pus suflet mult şi acolo.
      Îţi mulţumesc frumos, draga mea! Mă bucur că ai primit şi textul ăsta în gândul tău!
      😀 😀 La bune maniere nu m-am gândit! Bine zici, îi bat obrazul.
      O zi bună îţi doresc!

      Apreciază

  23. noradamian zice:

    Era nevoie de repostarea asta despre zăpadă, oameni de zăpadă, Potecuțo, ca să vină, însfârsit, iarna. Sper să fie cumsecade, totuși, să schimbe puțin peisajul, să împrospăteze aerul, să vedem copii cu sănii, dar să nu țină prea mult.
    Refacere grabnică, dragă prietenă! 🙂

    Apreciază

  24. Ştefania zice:

    Moftul tău mi-a mers la suflet, potecuţă şi îţi mulţumesc. Mi-ar plăcea să citesc mereu astfel de mofturi. Îmbrăţişări ❤ ~~~~

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s