Primul pe anul ăsta

Film. Pe care l-am văzut. De fapt, primul despre care merită să scriu dintre cele văzute anul ăsta. Că-n rest, am mai văzut din astea uşurele, difuzate la tv în timp ce eu leneveam în voie. Pe ăsta l-am văzut pe net. Nu e grav că spun asta, nu? Nu l-am downloadat. E drept, nici bilet n-am plătit dar sper să fiu iertată pentru asta. M-a scuturat puţin deşi nu e tocmai din genul celor „grele” chiar dacă subiectul, fiind perfect în ton cu vremurile, poate fi mai greuţ de digerat.
Vă promit că nu vă voi spune cine şi dacă moare la final şi nici cine şi dacă se căsătoreşte 😀 deci dacă aveţi chef, puteţi citi liniştiţi, nu vă voi strica surpriza.

Filmul se numeşte Perfetti sconosciuti în varianta „de la mama lui”, adică aia originală. Îl găsiţi tradus şi ca Străini perfecţi şi Complet străini sau Perfect necunoscuţi. Tot ăla e.
Se dau trei cupluri şi un el, jumătatea unui alt cuplu. Unii, prieteni încă din copilărie, alţii, acceptaţi şi integraţi în gaşcă după ce au devenit „jumătatea prietenului”. Cunoscut, nu?
Se întâlnesc în casa unuia dintre cupluri, la masă. Deşi nu e nevoie de motive pentru astfel de întâlniri la cină, există totuşi pe fundal o eclipsă de lună. Discuţiile de început te fac să te simţi în plus şi asta subliniază legătura puternică dintre ei, faptul că se cunosc bine, că-şi cunosc familiile, că-şi ştiu obiceiurile, că acum continuă o discuţie începută „ieri”.
Ce secrete pot avea oamenii ăştia între ei? Îşi permit glume pe care nu ţi le permiţi chiar cu oricine, se „înţeapă” şi se şicanează, aşa cum fac prietenii vechi. Şi tocmai pentru că nu există secrete, cineva vine cu ideea unui joc. Pe toată durata serii, toate telefoanele stau pe masă, în mijloc. Toate mesajele, mailurile, mesaje WhatsApp sunt citite de destinatar cu voce tare. Şi toate apelurile sunt preluate pe speaker, fără ca cel care sună să fie anunţat de asta.

Doar suntem între prieteni, nu? Există o limită şi e vorba de intimitatea ta? Da, există. Dar odată lansată provocarea, orice refuz se traduce de partenerul celui care refuză în „ce ai de ascuns?”. Şi… cedezi. Cedezi?
Poate e uşor de ghicit scenariul dar, credeţi-mă, nu e. Sau, chiar dacă e, felul în care decurg lucrurile te aruncă direct în cele mai ascunse cămăruţe ale tale. Şi te ţine acolo, te obligă să te uiţi atent şi să te întrebi şi să-ţi răspunzi.

Telefoanele au devenit „cutiile negre ale existenţei noastre”. Ce e acolo spune despre noi mai mult decât spun acţiunile noastre între prieteni, în familie? Ascund ele partea noastră vulnerabilă, cea mai sensibilă, cea bine protejată sau, din contră, ascund un „eu” pe care nici noi nu-l cunoaştem dar de care avem nevoie ca să ne hrănim prin el unele nevoi pe care nu vrem sau nu mai putem să le hrănim altfel? Poate fi vorba de o nevoie de confirmare a noastră printr-un mesaj de acceptare, un simplu şi nevinovat compliment. Sau sunt ele doar o oglindă care nu reflectă decât ceea ce suntem în orice situaţie?

Cu siguranţă, fiecare avem un „cel mai bun prieten”. Sau „un prieten” căruia îi spunem mai multe despre noi decât altui prieten. Care ştie despre noi mai mult decât altul, cu care avem discuţii mai „intime”. Suntem dispuşi acum, presupunând că se află în faţa noastră, să-i punem la dispoziţie telefonul cu tot ce se află-n el? Nu aş vrea să ne gândim numai la amantlâcuri, nici filmul nu pune accentul numai pe asta deşi, aşa cum sigur aţi presupus, apare şi aspectul ăsta. Deşi nu e chiar definitoriu. E un aspect al unei probleme mult mai profunde.
Poate fi vorba de o vizită la medic despre care nu am spus nimănui, un răspuns legat de un loc de muncă despre care nu am vorbit poate din superstiţie, poate de frica unui eşec, despre o dorinţă, o neîmplinire, o discuţie cu mama sau cu fiica adolescentă, o răbufnire legată de cumnat, soră, soacră, nepot etc.
Şi toate astea se află la distanţă de un ecran care se aprinde şi anunţă un SMS. Care aşa, la rece, poate părea ceea ce nu e. Şi ar necesita tone de explicaţii. Sau poate e exact ceea ce pare. Dar nu suntem dispuşi să împărţim cu nimeni altcineva decât cu cel care l-a trimis.

Pe de altă parte, vedem (cel mai des pe FB dar şi printre cunoscuţi) familiile alea „perfecte” pe care le admirăm în tăcere. Îi invidiem şi poate ne plângem de milă că nu suntem ca ei. Locuri de muncă perfecte, copii frumoşi şi cuminţi, vacanţe în locuri la care doar visăm. Şi fericire. Mai ales fericire. Şi nu mimată. Ei chiar cred că-s fericiţi. Şi sunt. Deşi, ceea ce spun telefoanele lor e în total contrast.
Cum ar fi ştim că-n telefonul ei, cineva, altcineva decât soţul, aşteaptă un răspuns la întrebarea „iubita mea, ce porţi pe sub rochiţă?” şi în telefonul lui e un mail cu o programare la sedinţe de terapie despre care ea nu ştie nimic? Sau e un mesaj prin care e anunţat că va fi tătic. Şi mesajul nu e de la soţie.
Sunt astea lucruri pe care le discuţi cu prietenii? Şi dacă nu, sunt îndreptăţiţi ei să te acuze că nu ai avut încredere-n ei? Şi dacă da, nu se cheamă că îi faci părtaşi la înşelarea încrederii celuilalt?

Cum spuneam, fără să ne rezumăm la amantlâcuri, sunt mai multe aspecte pe care le tratează şi filmul şi care ar putea apărea şi-n viaţă. Lucruri pe care le ţinem doar pentru noi deşi nu neapărat pentru că ar fi secrete capitale. Dar sunt doar ale noastre. Şi pe unele le ţinem în telefoane.

Vă las melodia din film, cu imagini din el dar nici ele nu dezvăluie mare lucru deci puteţi urmări liniştiţi, dacă vreţi să vedeţi filmul nu vă va arăta mare lucru.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

65 de răspunsuri la Primul pe anul ăsta

  1. lucillette zice:

    Apropo de ” fericirea perfecta” despre care pomenești iti pot recomanda (un termen cam pompos) Zâmbet de Monalisa. Cu Julia Roberts. Poate că l-ai vazut. Eu am facut o ieri.
    Despre tot ce-ai spus…nu stiu.
    Despre un alt film, de departe cel mai bun vazut anul asta, printre destule altele. În linia întâi, cu mâinile goale. Poate l ai văzut si pe ăsta. E un super film. De trecut la colecție.
    Ambele le-am văzut eu pe net. N-am o problemă cu asta, cu etica sunt ok, cu super etica mai puțin în sensul că există canalul ăsta, îl folosesc. Nu știu dacă sunt piratate filmele si asta a adus prejudicii pecuniare celor în drept. E la public, deci e la liber. Nu știu în ce context, sigur, și nici nu consider că e treaba mea să institui anchete.
    O sa vad si eu filmul, pare demn de văzut. Merci.

    Apreciază

    • Mulţumesc, Lucillette! Pe primul recomandat nu l-am văzut. Pe celălalt l-am văzut şi da, e bun, bun, merită!
      Eu stau prost la capitolul filme pe anul ăsta, nu am văzut atât de multe, ba chiar prea puţine. N-am avut vacanţă şi asta se simte tare. Dar recuperez eu, nu-i problemă.
      Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Monik zice:

    Interesant subiect atins in filmul recomandat de tine, pe care il voi cauta, negresit. Am intalnit prima oara ideea propusa de protagonistii tai intr-o serie americana recenta cu Naomi Watts, Gipsy… Scena e incarcata de tensiune,, deduc oarecum atmosfera din filmul italian. Merci de sugestia de film!

    Apreciază

  3. Iosif zice:

    Un Singur prieten e în lume,
    Care nicicând nu te tradeaza;
    Hristos Isus e al sau Nume,
    EL Sufletul învioreaza.

    Cine Îl are ca prieten,
    E omul cel mai fericit.
    Si nu i-e frica de-ntuneric,
    Caci moartea EL a biruit.

    O duminica sublima, draga Potecuta !

    Apreciază

  4. papagigli zice:

    De unde se poate concluziona ca adevarul absolut e o idiotenie pe care ne-o dorim fara a realiza consecintele. Spun asta desi n-am vazut filmul, dar nu e greu de imaginat ca adevarul in toata goliciunea lui e greu, poate imposibil, de digerat. Si cind spun, adevar, ma refer la orice adevar, nu doar la situatia de fata. Vorba lui Moscopol 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • Vai, vai 😀
      Ai pus punctul pe i-ul filmului şi nu numai. E fix aşa cum spui. Acum, că am văzut filmul, cu atât mai mult sunt îndreptăţită să îţi dau dreptate. Decât cu adevărul ăla… mai bine cu viaţa liniştită în… lipsa lui.
      Faină piesa!

      Apreciază

    • gelu gelu zice:

      Ai foarte mare dreptate!
      Adevarul trebuie apreciat si minciuna respectata.
      Uneori…intr-o minciuna poti gasi multa durere.

      Apreciat de 1 persoană

      • papagigli zice:

        Nu stiu daca trebuiesc apreciate si respectate pentru ca in definitiv, atit adevarul, cit si minciuna sunt ale celui care le enunta, nu neaparat si al celor care le receptioneaza. Altfel spus, sunt relative, functie de individ, si, cred eu, ar trebui tratate ca atare. 😉
        Asta o spun, dar nu cred c-o si aplic 😆

        Apreciază

  5. Oana zice:

    Sună interesant. Melodia mi-a plăcut mult!

    Apreciază

  6. Viaţă dublă,minciunele catifelate..singurătate’n doi!

    Apreciază

    • În mare, da. Cam despre asta-i vorba-n film. În mare.

      Apreciat de 1 persoană

      • Am înţeles’o din melodie,asta..tragicul,din experienţa anilor de căpșunăreală,printre străini..deja vú

        Apreciază

        • Ahh, tu ştii limba. Na, în cazul ăsta e un bonus. 🙂

          Apreciat de 1 persoană

            • Complet străini
              Dove sei stato, in questi anni
              quando tutto crollava intorno
              ai nostri sogni e ai nostri affanni
              hai mai pensato a quanti inganni
              alle ferite in superfice
              e a tutte quelle notti insonni
              quando i silenzi si mettevano tra noi
              e ognuno andava per i fatti suoi
              come perfetti sconosciuti

              Doveva andare tutto così
              anche se adesso ci troviamo qui
              sulla stessa strada, dopo una vita già spesa
              Io sono stata sempre qui
              a innamorami ogni giorno di più
              di questa nostra vita
              che ci ricorda ancora
              che quando si ama non si perde mai

              Dove sei stato, in questi giorni
              oltre il muro dei segreti
              vissuti come tradimenti
              hai mai pensato a quanti sbagli
              alle parole buttate al vento
              e a tutte quelle ancora dentro
              in questo quadro dipinto a fatica
              dopo un’attesa che dura una vita
              ma cosa vuoi farmi credere

              Doveva andare tutto così
              anche se adesso ci troviamo qui
              sulla stessa strada, dopo una vita sospesa
              Io sono stata sempre qui
              a innamorami ogni giorno di più
              di questa nostra vita
              che ci ricorda ancora
              che quando si ama non si perde mai
              no, non si perde mai

              Quando i silenzi si mettevano tra noi
              e ognuno andava per i fatti suoi
              come perfetti sconosciuti

              Doveva andare tutto così
              anche se adesso ci troviamo qui
              sulla stessa strada, dopo una vita già spesa
              Io sono stata sempre qui
              a innamorami ogni giorno di più
              di questa vita vera
              che ci ricorda ancora
              che quando si ama non si perde mai
              no, non si perde mai
              ……….
              Dedicato a tutti quelli qe sono stati traditi:

              Apreciat de 2 persoane

  7. Ella zice:

    Mare parte a populației lumii noastre a crescut împreună cu smartphone-ul. Această dependență dă naștere la situații extreme. Când intri într-un restaurant, nouă din zece clienti telefonul mobil lângă farfurie. Telefonul mobil nu mai poate fi ignorat de societatea noastră modernă, dar oamenii uită uneori că întreaga lor viață privată se găsește în el. Vor descoperi asta numai când vor pierde „bucata de tehnologie”. Micul aparat alimentează, de asemenea, suspiciunile că toată lumea are ceva de ascuns. Desigur ca îl am si eu, altfel ar ramane bunica în urma cu tehnologia 😉 dar ce bine este ca eu traiesc totusi in lumea reala si nu trebuie sa dau „testul” ca acesti „prieteni” italieni! O sole mio! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  8. Ana zice:

    Mvaaaiii…io-te cum ma faci tu curioasa! 😉

    Apreciază

  9. illusion zice:

    Oh, chiar pare interesant!!!!!!!

    Apreciază

  10. Ştefania zice:

    Mi-ai stârnit curiozitatea, potecuţă dragă. Foarte interesantă tema filmului şi destul de grea, zic eu, gândindu-mă în realitate cât de greu e să divulgi unele secrete, chiar şi celui mai apropiat prieten. Pentru că, hai să recunoaştem sunt secrete care sunt cu adevărat secrete şi nu le divulgi nimănui, indiferent cât de mare prieten eşti cu cineva.
    Sper ca în week-end-ul următor să-l urmăresc şi eu. Şi cu toată jena o spun, tot pe net o să-l caut şi eu.
    Mulţumesc frumos, pentru recomandare. O seară superbă îţi doresc! ❤ ~~~~

    Apreciat de 1 persoană

    • Mă bucur tare mult că te-am făcut curioasă şi sper să îţi placă, Ştefania!
      Da, aşa e. Sunt secrete care rămân secrete. Însă, vei vedea, în film apare un secret tare sensibil care a supărat puţin. Pe de-o parte că nu a fost spus, pe de alta… prin natura lui. 😉
      O zi bună îţi doresc şi eu!
      Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Roximoronica zice:

    Parcă mi-e și teamă să-l văd.

    Apreciază

  12. Diana zice:

    L-am vazut! M-am simtit, cumva, ca la un film „de actiune”. M-au impresionat tare cateva scene si ma cam ingrozea cam cum s-ar putea termina! N-o sa scriu nimic! Doar ca, la inceputul filmului, aveam impresia ca nu e ceva deosebit; cat m-am inselat!
    Pe scurt: sustin opinia ta: merita vazut. (l-am vazut la recomandarea facuta de Carmen, pe blogul ei: Intre vis si realitate).
    Seara frumoasa iti doresc!

    Apreciază

    • Mă bucur mult, mult că ţi-a plăcut şi nu te-a dezămăgit! Poţi scrie, dacă vrei, în mare, ce scene te-au impresionat. Îmi voi da seama fără să oferi explicaţii multe.
      Da? A scris şi Carmen? Nu am văzut dar merg acum să caut, sunt curioasă tare! Mulţumesc, Diana!
      O zi bună să ai!

      Apreciază

      • Diana zice:

        „Scena” tata-fiica nu a fost prima, dar a fost una dintre cele care m-au impresionat – cumva, mi-a amintit de tata. M-a impresionat negativ amantlacul! 🙂 Ce m-a impresionat cel mai mult au fost discutiile despre orientarile sexuale si parerile diverse… avand in vedere cam cum era chestiunea. Si am rasuflat usurata la finalul filmului, cand m-am prins „de poanta” Ce-ar fi fost daca… 🙂
        Seara frumoasa! 🙂

        Apreciază

  13. Telefoanele „cutiile negre ale existentei noastre”… reversul ar fi, maxima dovada de dragoste, nu sa îți dai inima ci telefonul. 😊

    Apreciază

  14. Melodia mi-a placut tare. Misterul tau ma determina sa vreau sa vad filmul. Spune-mi doar atat: eu cu violenta, batai, impuscaturi? Daca da, nu mai vreau sa-l vad. O noapte odihnitoare!

    Apreciază

  15. În general sunt atras de muzica italiană, iar dacă-i vorba și de un film, cu atât mai mult. Mi-am programat să revin și să-l vizionez, la prima fereastră de timp. Mulțumesc pentru recomandare, Potecuță!

    Apreciază

  16. psi zice:

    sună interesant filmul ăsta așa că o să-l caut și eu. cât depsre cutiile acelea negre, confesiuni și cel mai bun prieten, aici este oarecum relativ, ține de individ: un introvertit cum sunt eu, aproape că nu se spune. nimănui. 🙂

    Apreciază

  17. vavaly zice:

    am tot auzit de filmul asta anul trecut si uite ca acum mi ai amintit de el si tot cautam ceva sa ma uit.
    dar legat de faza cu fericirea de fațadă pe care o arătăm lumii, cred ca FB ul si altele pot fi folosite si camijloc de a ne sublinia in primul rand noua momentele frumoase dar si ca mihloc de a ne plange si a atrage atentia asupra noastra. fiecare cum simte. am subliniat in articolul de azi cateva aspecte legat de asta.

    Apreciază

    • Sper să îţi placă! 😉
      Sigur, nu e o regulă şi eu nu condamn absolut nimic. Am vrut doar să subliniez că şi filmul arată cumva aspectul ăsta. Din exterior, toate par familiile pe care le-ai putea invidia. În profunzimi însă, nu e deloc ceea ce pare. Nu spun că ei afişează fericirea aia absolută. Cei care fac asta intenţionat, pe unde apucă, sunt profund nefericiţi. Dar nu despre ei e vorba. Şi da, FB-ul poate fi un mod de stocare a celor mai frumoase momente, sunt de acord cu asta.
      Zi frumoasă îţi doresc şi trec imediat pe la tine să te citesc.

      Apreciază

  18. -X- zice:

    Chiar m-ai facut curioasa !

    Apreciază

  19. Super articolul!! Nu am vazut filmul dar deja imi place 🙂

    Apreciază

  20. Eu am vazut filmul, după ce am citit . Adica fix acum l.am terminat. Si parcă e făcut pe sufletul meu așa. Întotdeauna am văzut la oameni mai mult decât vor ei sa arate, de obicei familii fericite, oameni perfecti, cu timp pentru toate, cupluri fara certuri si alte chestii sf. Căci chiar sunt SF-uri astea. De la mine are nota 10 filmul 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s