Arhive etichetă: miroase
În iarna mea, tu bei un ceai cu mine?
Iarna mea miroase-a iasomie, ţi-aş fi spus, dar cine să m-audă când pe gândurile dăruite ţie ninge abuziv tăcere surdă? Iarna mea are un gust de mentă, ţi-aş fi scris, dar nu există timbre pentru cât surâs aş strecura, atentă, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat albastru, asteptari, captivi, ceai, distante, iarna mea, iasomie, menta, miroase, oameni de zapada, sal, strecura, suras
83 comentarii
În alb-negru
Miroase fin a început de vară Făcând culcuş între cireşe-amare Dar nouă a-nceput să ni se pară Că n-a durut nicicând atât de tare Să asistăm ca la un fapt banal La tragedia florilor de tei Ce, scuturându-se de viaţă teatral, … Continuă lectura
Poteci de dor 