Arhive etichetă: palme
Eu nu pot…
Eu… nu pot să supăr vântul cerându-i socoteală că-ţi însoţeşte paşii sau că te-atinge-n seară şi nici că-ţi iese-n cale sau te-aşteaptă-n prag şi-ţi şterge dintre gânduri ce nu-ţi mai este drag. Şi nu mă cert cu ploaia că-ţi poate … Continuă lectura
Când nu e loc de judecată
Mall, magazin mare, foarte mare. Sau suficient de mare ca să te pierzi uşor sau să faci patinaj artistic. Dinspre ieşire, un domn cu un copil în braţe. Lângă ei, o doamnă cu un aer precipitat. Îl atinge pe copil … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat amenintari, bataie, copil, disparut, dreptate, furat, magazin, mama, palme, rapit
50 comentarii
Ning copaci, se scutur’ palme
Modelez, dintr-un pumn de lut imaginar, un paravan între mine şi restul lumii, să-mi pot trage sufletul de mâneca ce-i atârnă la încheietura stângă. Aleg varianta simplă, cu ce am la îndemână, fără să pornesc roata olarului ce-şi pune dorurile-n … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat anotimpuri, copaci, copil, cozonaci, faina, ganduri, iarba, lut, ninse, ninsoare, olar, palme, petale, podele, primavara, sarbatoare, stramosi, zapada
46 comentarii
O zi obișnuită e atunci…
Când lași noaptea să se desprindă din strânsoarea brațelor tale și te agăți de speranța că te va aștepta la un colț de respirație. Fiecărei nopți îi ceri asta dar niciuna nu-și oprește trecerea. Te arunci în zorii zilei și-i … Continuă lectura
Din doi în doi
Îmi rătăcesc paşii prin zăpezile de altădată şi las fulgii să-mi învăluie surâsul. Privesc cu mirare cum urmele mele sunt acoperite încet ca şi cum totul trebuie să rămână imaculat, fără regrete, fără semne că cineva a păşit, cândva, pe … Continuă lectura
Poteci de dor 