Arhive etichetă: saruta
Ei, paşii mei
Paşii mei apasă asfaltul încins sau îngheţat, arzând sau tremurând, grăbindu-şi trecerea printre alţi paşi, fără să ştie spre unde sau dinspre ce se grăbesc, aproape de fiecare dată se grăbesc pentru că aşa ştiu ei să fie şi eu … Continuă lectura
Eu nu pot…
Eu… nu pot să supăr vântul cerându-i socoteală că-ţi însoţeşte paşii sau că te-atinge-n seară şi nici că-ţi iese-n cale sau te-aşteaptă-n prag şi-ţi şterge dintre gânduri ce nu-ţi mai este drag. Şi nu mă cert cu ploaia că-ţi poate … Continuă lectura
Instantanee…
Tăcute ploi sărută pasul ce-şi plimbă soarta printre umbre şi nu le pasă că-s strivite de vise sau de gânduri sumbre croiesc prin fum de-nverşunare poteci lipsite de mânie rodesc a binecuvântare şi-n pâinea cea de mâine-nvie Mai dau bineţe … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat instananee, intristare, nepasari, pasul, ploi, saruta, singur, tacute, talpa
32 comentarii
Poteci de dor 