O zi obișnuită e atunci…

1Când lași noaptea să se desprindă din strânsoarea brațelor tale și te agăți de speranța că te va aștepta la un colț de respirație. Fiecărei nopți îi ceri asta dar niciuna nu-și oprește trecerea. Te arunci în zorii zilei și-i smulgi promisiunea că-ți va fi leagăn între clipe, liană între secundele grăbite.
Când împletești dor cu dor și-ți faci mănuși, să-ți țină caldă palma-n care ai ascuns mănunchi de suflet. Gradele cu minus nu-l pot acoperi cu promoroacă dar circulă prin lume vorbe înghețate.
Când îți șoptești dorințele și-apoi aștepți să se-mplinească în ecou. Neputințele le strigi și privești în urma lor ca și cum ai vrea să te convingi că se risipesc și nu mai găsesc drumul înapoi.
Când îți desenezi visele pe o coală de nor și privești în sus, purtând la braț iluzia că nu ești singurul care le vede. Același nor pe același cer, pentru alte priviri.
Când îți strecori neîmplinirile printre tăceri și cauți simboluri care să le îndulcească. Nu există abreviere pentru amăgire așa că sorbi nectar până la capăt.
Când te arunci printre oameni și te dedai lor cu toate ale tale. Ascunzi suspine și le machezi cu nuanțe deschise de zâmbet. Le au și ei pe ale lor, nu au ce face cu ale tale.
Când nu ai încetat să crezi. Și să simți.
În rest, Hello World! Yes, nice to meet you!

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la O zi obișnuită e atunci…

  1. Mugur zice:

    Ai definit foarte frumos normalitatea unei zile!

    Apreciază

  2. Înseamnă că zilele mele-s toate neobișnuite! 😦

    Apreciază

  3. Mirela zice:

    Acuma dacă o fi să ai și vreun suspin de reclamat vreodată, lasă-l să răzbată puțin și pe la oameni, că te-or mângâia un pic pe creștet protector, tu pe ei la fel și în modul ăsta se mai împrăștie tristețea cea haină (cu accent pe i 😀 ) și la tine, și la ei. Dar asta să fie cât mai rar, un eveniment neobișnuit chiar. Da ?
    Nice to meet you, too. As always 🙂

    Apreciază

  4. papagigli zice:

    Urasc zilele „obisnuite” Nu c-as fi vreun aventurier, dar rutina zilnica e obositor de plictisitoare. Traiasca variatia 😆

    Apreciază

  5. Bursucel zice:

    Fiecare asemenea zi obișnuită îmi fură cuvintele și mi le-amestecă-ntr-un zâmbet ușor trist. 🙂
    Superb ai așternut gândurile, Potecuță… ❤

    Apreciază

  6. Ana zice:

    M-ai facut sa smiorcai…. Dau un pusilache !

    Apreciază

  7. psi zice:

    mhmmmmm…. ce de-a metaforă ai înşiruit ca să ascunzi o lacrimă. normală şi ea. 🙂

    Apreciază

  8. raluca zice:

    Citeam cuvintele atenta si mă mai lovea cate unul direct in sufletel. Nu stiu nici acum daca ai scris despre tine sau despre mine, dar cred totusi ca despre tine pentru ca eu nu o sa stiu niciodată sa maschez tristetea cu zâmbete colorate chiar daca ,, le au si ei pe ale lor, nu au nevoie de ale tale?. Asta m-a atins rău, acum trebuie sa mă mângâi, de nu…am sa plâng mai tare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s