Ning copaci, se scutur’ palme

Modelez, dintr-un pumn de lut imaginar, un paravan între mine şi restul lumii, să-mi pot trage sufletul de mâneca ce-i atârnă la încheietura stângă. Aleg varianta simplă, cu ce am la îndemână, fără să pornesc roata olarului ce-şi pune dorurile-n palme şi le lasă să nască ulcior ce va fi cândva mângâiere pentru însetaţii vremii. Nu am decât pleoapele dar e suficient. Aşa cum, uitate deschise, pot fi fereastra ce-ţi arată lucrurile, oamenii, viaţa, după cum vor să se prezinte şi după cum vrei să le vezi, odată închise, aceleaşi pleoape îţi dezvăluie lucruri, oameni, viaţă, aşa cum sunt şi aşa cum vrei să le înţelegi. Nu fac decât să închid o clipă ochii şi dospesc gânduri în căuş de palmă caldă şi las tăcerea să se aşeze încet peste cuvinte, fără să le tulbure, cum numai nopţile de vară ştiu să se lase peste satele bătrâne, în vârful picioarelor şi în şoaptă, să nu le tresară încremenirea.

Cred că ninsoarea asta venită parcă să întrerupă spectacolul pueril din parcuri e de fapt praful fin pe care strămoşii şi-l scutură de pe degete după ce şi-au aerisit odăile scăldate-n miros de sărbătoare. Au frământat cozonaci şi au copt pâini mari şi rotunde la focul mocnit al dragului de noi, cei ce rătăcim pe-aici. N-au vrut să ne deranjeze, n-au vrut să murdărească întinderi. Cum au tot făcut secole de-a rândul. Dereticau cu gesturi mărunte, să nu facă zgomot să-şi trezească mai întâi copiii şi apoi nepoţii şi îşi lăsau încălţările afară, să nu murdărească în vreun fel, cu venirea lor, covoarele celor deveniţi mari şi mutaţi prin oraşe prea abstracte pentru paşii lor discreţi.
La fel au făcut şi acum. Ne-au tăcut, abia au respirat ca să nu ne strice somnul şi au aşteptat cuminţi să ne întoarcem la ale noastre ca să-şi vadă şi ei de ale lor. Au măturat podele şi acum, de-acolo, se scutură de făina de pe mâini iar noi, aici, strigăm nemulţumiţi că ne ninge…

Un copil se chinuia azi să adune zăpada întinsă abuziv peste un petic de iarbă proaspătă ce legăna, până mai ieri, petale fragede căzute din copacul ce-şi căuta-nflorirea pierdută-n bătaia vântului. Ştiind că sub zăpada aia ce acum stătea în mânuţele lui a stat zgribulit verde crud amestecat cu roz pal, m-am întrebat ce va fi bulgărele ăla? Zăpadă modelată sau suflet scurs din primăvară? Sau poate amândouă. În fond, poate că şi florile scuturate prea devreme trebuie să se ducă undeva atunci când sensul lor se mută-n rod zemos, şi poate că s-au ridicat mai sus decât le e permis şi au fost împinse-napoi.
Sau poate că cineva, vrăjit de gingăşia lor, le-a mai dat o şansă la rămas bun, le-a trimis să-şi mai sărute o dată ramul care le-a născut dar din greşeală le-a presărat şi peste noi. Dar noi suntem ocupaţi să ne acoperim şi umeri, şi frunţi, şi mirări.

Un domn între două vârste gesticula precipitat şi îi spunea cuiva la telefon, pe un ton iritat, că e aiurea, nici anotimpurile nu mai sunt ce-au fost. Am încremenit o clipă ca şi cum m-ar fi certat pe mine, ca şi cum şi eu sunt vinovată pentru asta. M-am întrebat dacă noi mai suntem cum am fost şi imediat, un alt gând m-a făcut să tresar.
Suntem măcar cum am fi vrut să fim? Şi atunci, de ce-i reproşăm primăverii că şi-a permis o clipă să nu mai fie primăvară?

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

46 de răspunsuri la Ning copaci, se scutur’ palme

  1. lucillette zice:

    Noi nu mai suntem ce am fost, ne-am domnit tare. Vrem ca totul – pământ, apă, soare -să se nvartă după noi şi ale noastre mofturi.
    Eu zic că primăvara are dreptul să considere şi a ea că-i buricul pământului. La fel cum vede la noi. Şi , ca şi noi, să strâmbe, discret sau nu, din …toate ale ei.

    Apreciază

  2. ane zice:

    La noi nu a nins, a plouat si e frig, dar privesc imaginile peste tot si parca mi-e dor de flori ninse,petale de flori amestecate printre fulgii de nea,ce arta frumoasa. Peisajul este minunat,nu spun ca e bine,dar poate ne mai trezim din adormire 🙂

    Apreciază

    • E frumos, Ane, ai dreptate. Dar, după cum spui, nu cred că e deloc benefic.
      Aş vrea să ne trezim, sincer. Nu ştiu ce şanse mai avem dar tare aş vrea…
      Mulţumesc mult! Să ai o zi frumoasă!

      Apreciază

  3. ecaleopi zice:

    Comparaţie atât de potrivită! Clar, s-au ,,sucit” şi anotimpurile, aşa cum s a întâmplat şi cu noi… Foarte frumos ne-ai subliniat toate acestea!

    Apreciază

  4. Ella zice:

    Cred ca eu sunt „doamna” care trage concluzia ca nu mai este ce a fost … Imi placea sa mergem la mare de 1 Mai pentru ca era cald sau sa privim Somesul învolburat si faceam plaje pe prundis lui, atunci cand eram în vizita la mama acasa! Nu stiu daca este buna sau rea zapada cernuta peste voi si nici nu stiu daca este bun sau rau gerul de aici. care ma facut sa ascund plantele si sa ma rog ca cele din gradina sa supravietuiasca! Dar stiu cu siguranta ca trebuie sa facem ceva si sa nu mai poluam admosfera pentru ca de fapt ne omoram pe noi! Asa vad eu lumea … 🙂

    Apreciază

    • Nu ştiu în ce măsură au fost afectate plantele de valul ăsta de frig. La ştiri, agricultorii spuneau că multe dintre fructe vor lipsi la vară de pe tarabe în urma acestor zile. Asta chiar e o problemă. Noi stăm şi stâmbăm din nas că ne e frig, ne alintăm dar vorbind la modul cel mai serios, oamenii ăia care din asta trăiesc, chiar au fost loviţi destul de tare acum şi asta e trist…
      Zi frumoasă, cu soare dacă se poate! 🙂

      Apreciază

  5. Fabiola Ion zice:

    Intrebari cu greutate mai pui si tu… Am vrut sa zic din start ca da, sunt exact cum vreau sa fiu, numai ca reflectand pret de cateva secunde mi-am dat seama ca mai am atat de mult de lucrat la mine… si-atunci tac malc, ce rost are sa intreb si eu mai departe? In rest, sunt norocoasa, la mine e doar cu ploaie, fara zapada.

    Apreciază

  6. Mai mult ca sigur nu suntem exact aşa cum ne-am fi dorit să fim, fărâme de regret există – de-a lungul timpului suntem chiar noi anotimpuri, uneori amestecate. În consecință, precum scrii şi tu, putem accepta toanele acestei primăveri. ☺

    Apreciază

  7. Eu nu am fost niciodată nici măcar cum aș vrea să fiu ….

    Apreciază

  8. Mirabela zice:

    Să-ți fi spus vreodată cât ești de talentată? Ah, Potecuță, m-ai aruncat într-o stare meditativă.

    Apreciază

  9. Iosif zice:

    Eu cred ca este rezultatul politicii de despadurire din ultimii 27 de ani,si zic :Doamne fereste de mai rau !
    Nimic nu e hazard,întâmplator,
    Din tot ce se întâmla-n univers.
    Omul e cauza schimbarilor,
    Si egoismul cras,lipsit de sens.

    Apreciază

  10. mopana zice:

    Eu cred ca, de fapt, noi am uitat cum arata o Primavara. Din ce mi-a spus tata, pe vremuri cam asa erau primaverile, ploioase si reci.
    Weekend frumos 🙂

    Apreciază

  11. Bine te-am regăsit, Potecuţă romantică! Poate e un pleonasm, dar îmi asum greşeala.
    Nu-i nimic deplasat că iarna şi-a luat înapoi zilele pe care le-a dat împrumut primăverii. Doar oamenii se mai supără când trebuie să returneze ceva. 😉

    Apreciază

  12. Monik zice:

    Aici nu a nins. Dar am simțit prin opri rândurile tale romantice. Nu mai suntem ce am fost odată. Iar vremurile țin pasul cu noi. Vremea si ea isi aroga dreptul de a fi capricioasa.

    Apreciază

  13. tink3rbe11 zice:

    A fost imaculat pentru 2 zile, am avut cred…30 cm de zapada.Nu spun cum erau bietii copaci…dar gata….astazi a cazut si s-a topit.Ici colo au mai ramas mici palcuri ,ca niste dovezi ca a trecut si si-a luat ramas bun!

    Apreciază

  14. ovi zice:

    da…
    se pare ca ne-am obisnuit prea mult cu facutul reprosurilor…
    imi place insa primavara… desi… toamna este de obicei absolut superba…
    sa te bucuri de anotimp iti doresc… din plin…

    Apreciază

  15. Îmi închid cuvintele, undeva, cât mai adânc, că asta cere scrierea ta. O clipă de reculegere, de respect în faţa naturii, de înţelegere că a vrut să fie mai altfel decât în mod obişnuit. Le-aş lua şi pe ale tale, cuvintele, şi le-aş prinde de un colţ de suflet să le pot găsi când oi avea trebuinţă… 🙂

    Apreciază

  16. Zina zice:

    Răspuns și concluzie dramatică: nu suntem ceea ce am fi dorit să fim, nici ceea ce ar fi trebuit să fim…
    Ești uimitoare cu scrierile tale, ai darul de a stârni gânduri, temeri, regrete, întrebări… Alteori duioșie, bucurie, speranță…

    Să ai o săptămână excelentă!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s