Reclame
Arhive etichetă: ploaie
Între ce-am visat să fie…
Ştii momentul acela când mai ai trei luni până la concediu şi visezi cu ochii mari, fixaţi pe un punct invizibil de pe peretele biroului, la lucrurile alea multe pe care le vei face într-o singură zi? Când simţi că … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat birou, concediu, pereti, ploaie, program, regulamentar, timp, visat
68 comentarii
Şi… ce dacă?
Plouă… obsesiv plouă şi compulsiv plouă, plouă bacovian… şi deja unii şi-au dat ochii peste cap clişeu, ieftin clişeu, obositor clişeu! aşa ş-ar spune şi asta i-ar spune dacă ar fi în faţa lor, dar ce bine că nu e … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat bacovia, conjugare, efemera, frenetic, imperativ singular, licente poetice, pleonasm, ploaie, ploua bacovian, plutire, tautologic
51 comentarii
Dulce resemnare
Dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie, Să mai spele din ruşinea Mâinii-ntinse prin noroaie Ce hrănesc deşertăciunea! Pune şi un pic de soare La un capăt de tunel, Ca prin bezna-amăgitoare Să mai bâjbâim spre-un ţel! Au ajuns analfabeţii Să predea … Continuă lectura
Ştii…
…aş putea scrie despre iarnă, de pildă. Dar e deja prea uzat subiectul şi-mi vor spune că mărţişoarele îşi trag sufletul pe tarabe înainte de a fi purtate dintr-o mână-n alta însoţite de zâmbete sincere sau din obligaţie sau doar … Continuă lectura
Nu mai aprindeţi luminile-n teatre…
… imediat după ce se sting luminile pe scenă! E o rugăminte, nu un manifest. Şi dacă e totuşi manifest, e unul şoptit, spus cu o voce mai blândă decât acel „doamnelor şi domnilor, dragi prieteni, vă rugăm ca pe … Continuă lectura
Eu nu pot…
Eu… nu pot să supăr vântul cerându-i socoteală că-ţi însoţeşte paşii sau că te-atinge-n seară şi nici că-ţi iese-n cale sau te-aşteaptă-n prag şi-ţi şterge dintre gânduri ce nu-ţi mai este drag. Şi nu mă cert cu ploaia că-ţi poate … Continuă lectura
Ca o părere…
Mi s-a părut că aud un glas care mă striga, mă chema, mă alinta. Prin el, şi numele meu dar şi cuvintele aveau o sonoritate aparte, păreau mai melodioase, mai duioase, mai altfel. Am alungat gândul, i-am spus că e … Continuă lectura
O clipă-n dimineaţă
Oraşul a mirosit ciudat de dimineaţă. Un amestec între început şi sfârşit. A început de ploaie şi a sfârşit de ceva nedefinit. Poate de luptă a florilor ce şi-au pierdut petalele, poate de dans al petalelor în bătaia vântului. Poate … Continuă lectura
Cincizeci de rânduri ale potecuţei
Am văzut, plimbându-mă prin căsuţele din jurul potecuţelor, un fel de leapşă în care trebuie să spui cincizeci de lucruri despre tine. Primul gând, mai sprinten şi mai gălăgios, a strigat: „cincizeci? Atât de mult? Ce-aş putea să scriu în dreptul … Continuă lectura
Primul gând de mai
De las câte-un gând pe vânt, pe pământ, pe-un mugur de floare, pe tot ce ţi-e-n cale, pe ploaie sau zare, pe munte ori mare, pe tot ce-ntâlneşti când paşi rătăceşti, în zori vei culege sau doar vei alege petale … Continuă lectura
