Reclame
Arhive etichetă: dor
Neputinţă
Cum să mai spun că-mi este dor Când flori de măr, rătăcitoare, Şi-au risipit, nepăsătoare, Petalele şi-acuma mor? Eu cărui glas să-i împrumut Dorinţa de-a striga chemarea Când cuiburi gem sub aşteptarea Zborului crud de început? Şi cărei lumi să … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adancesc, crud, cuiburi, dor, flori de mar, gandului, inceput, inflorire, murmura, nepasatoare, neputinta, ratacitoare, soptire, stingher, tacerile, umbra, zbor
53 comentarii
Eu ţi-aş fi spus şi despre…
Ţi-aş fi vorbit despre poeme de-aş fi avut curaj mai mult dar simt că parcă de o vreme nici eu nu pot să mai ascult cum tace rima-ntre cuvinte sau cum suspină câte-un vers între aducerile-aminte ce dau silabelor un … Continuă lectura
Ninsori peste visare
Îmi ninge-absurd prin vise cu vuiet şi cu noapte şi gânduri nerostite mi-au troienit sub pleoape. Haotic se destramă cuvintele pe buze şi-n fulgii de zăpadă se pierd tot mai confuze.
Cincizeci de rânduri ale potecuţei
Am văzut, plimbându-mă prin căsuţele din jurul potecuţelor, un fel de leapşă în care trebuie să spui cincizeci de lucruri despre tine. Primul gând, mai sprinten şi mai gălăgios, a strigat: „cincizeci? Atât de mult? Ce-aş putea să scriu în dreptul … Continuă lectura
S-a întors pentru un gând…
Suflete, uite care-i treaba: e cazul să pun condiţii, să fac reguli pe care tu va trebui să le respecţi chiar dacă nu-ţi vor fi pe plac. Şi sigur nu-ţi vor plăcea, regulile nu sunt făcute să placă. Dar am … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat brazi, carari, clopotei, colinda, colindatori, copilarie, Craciun, dor, fereastra, frig, gand, instrainare, intors, lumini, muguri, obraji, potecuta, praf, sarbatoare, suflet, tacere, tinda, troiene
76 comentarii
Fapt divers
A nins dezordonat aseară, copacii parcă se fereau să nu-i atingă şi să-i doară fulgii ce-n alb se camuflau Pe-afară doar un trecător plecat de spate, schiopătând ducea povara unui dor şi-l învelea matern la sân Am vrut să-ţi strig, să te … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat banalitati, copaci, dor, fapt divers, fulgi, hora, iarna, plangand, simtit, trecator, veste
72 comentarii
A venit Doru’ la mine…
… şi staţi să vă povestesc: Într-un semn de întrebare, nerostit şi strâmb… un pic stă doru’ întins la soare fără să facă nimic. A venit… cândva, în grabă, să-mi planteze nori pe tâmple dar a cam uitat de treabă … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat aruncare în gol, bezna, chirias, dor, pustiu, ratacind, scrum, soare, zbor
46 comentarii
P.S. la epilog
Dacă-ar fi să-ţi cer ceva, ca o ultimă dorinţă oare mi-ai mai asculta ruga făr’ de chibzuinţă? Ştiu, tu mi te-ai dat cu totul şi eu… ce ţi-am oferit în afar’ de amăgire şi de dor în asfinţit? N-am putut … Continuă lectura
Aparenţe…
În sala veche de teatru tocmai s-au stins luminile. Unii încă se mai foiesc, alţii încearcă să ajungă la locurile lor, bâjbâind în beznă. Câţiva domni, ca şi cum n-ar vrea să deranjeze spectacolul, îşi dreg vocile încercând să alunge tusea … Continuă lectura
