Arhive etichetă: dor
Dor necuprins
Mi-a fost şi azi la fel de dor de tine, Cum mi-a mai fost şi-n alte anotimpuri, Atât de dor, că-n toamna care vine, Nu l-ar putea cuprinde ploi, nici vânturi Am întrebat şi trecători pe stradă Dacă-au primit vreo … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat anotimp, dor, dor necuprins, salcam, toamna, veac
56 comentarii
Singurul de pe pământ
Spune-mi, dacă-ar fi să asistăm la un fel de tragedie şi ar fi luate de vânt -cuvintele- ca un gând, chiar şi dor, chiar şi suspin, şi dorinţă dar şi chin, şi-ar rămâne cuibărit, pe o frunză de salcâm, unul … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asteptare, cuvant, dor, salcam, singurul de pe pamant, vant
104 comentarii
Simple cuvinte
Câteodată, unele cuvinte mă încurcă prin lungimea lor, altele prin imposibilitatea de a le înţelege sensul într-o propoziţie care este atât de simplă prin mesajul ei şi atât de frumoasă prin sensul dat ei, încât un cuvânt prea complicat o … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat aer, complicat, cuvinte, definitii, dor, nori, ploaie, poteci, pretiozitate, simple, simplitate, toamna
44 comentarii
Neputinţă
Cum să mai spun că-mi este dor Când flori de măr, rătăcitoare, Şi-au risipit, nepăsătoare, Petalele şi-acuma mor? Eu cărui glas să-i împrumut Dorinţa de-a striga chemarea Când cuiburi gem sub aşteptarea Zborului crud de început? Şi cărei lumi să … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adancesc, crud, cuiburi, dor, flori de mar, gandului, inceput, inflorire, murmura, nepasatoare, neputinta, ratacitoare, soptire, stingher, tacerile, umbra, zbor
59 comentarii
Eu ţi-aş fi spus şi despre…
Ţi-aş fi vorbit despre poeme de-aş fi avut curaj mai mult dar simt că parcă de o vreme nici eu nu pot să mai ascult cum tace rima-ntre cuvinte sau cum suspină câte-un vers între aducerile-aminte ce dau silabelor un … Continuă lectura
Ninsori peste visare
Îmi ninge-absurd prin vise cu vuiet şi cu noapte şi gânduri nerostite mi-au troienit sub pleoape. Haotic se destramă cuvintele pe buze şi-n fulgii de zăpadă se pierd tot mai confuze.
Cincizeci de rânduri ale potecuţei
Am văzut, plimbându-mă prin căsuţele din jurul potecuţelor, un fel de leapşă în care trebuie să spui cincizeci de lucruri despre tine. Primul gând, mai sprinten şi mai gălăgios, a strigat: „cincizeci? Atât de mult? Ce-aş putea să scriu în dreptul … Continuă lectura
S-a întors pentru un gând…
Suflete, uite care-i treaba: e cazul să pun condiţii, să fac reguli pe care tu va trebui să le respecţi chiar dacă nu-ţi vor fi pe plac. Şi sigur nu-ţi vor plăcea, regulile nu sunt făcute să placă. Dar am … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat brazi, carari, clopotei, colinda, colindatori, copilarie, Craciun, dor, fereastra, frig, gand, instrainare, intors, lumini, muguri, obraji, potecuta, praf, sarbatoare, suflet, tacere, tinda, troiene
76 comentarii
