Arhive etichetă: oras
Poveşti ascunse-n ziduri
Undeva, într-un colţ de lume, la umbra unui vis, într-o zi care nu anunţa nimic important, ne-am lăsat copilăria, întrupată-ntr-o păpuşă sau un căluţ din lemn, şi-am plecat. Mai aproape sau mai departe, mai pentru un timp sau pentru totdeauna, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat înguste, dor, oras, pasi, poveşti ascunse-n ziduri, stradute, ziduri
39 comentarii
Nu el e schimbat, ci tu, doar tu…
Acelaşi oraş cu aceleaşi străzi, parcă din ce în ce mai mici, parcă din ce în ce mai pustii, aşteaptă, cuminte şi tăcut, să laşi puţin nicăieri-ul în care te-a pierdut şi să-i revii măcar pentru o respiraţie la umbra … Continuă lectura
Monolog despre surzenie
Şşşşt! Auziţi? S-au aprins luminile-n oraş. Şşşşt, ascultaţi! Le auziţi? Nu-mi spuneţi că m-am exprimat greşit, nu vreau să aud asta. Ştiu, la şcoală ne-au spus că nu putem auzi culori şi nu putem vedea muzică. La şcoală ne-au spus … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat cântă pădurea, culori, lumini, lumini care cântă, monolog despre surzenie, oras, pasi, rasarit, s-au aprins luminile, simfonie
56 comentarii
Evadare
Aş fugi chiar acum, aş fugi prin oraş Cu o torţă în mâini, să-mi fac loc prin mulţime, Printre trişti şi grăbiţi, printre umbre şi clovni Să mă creadă nebună, să se mire de mine Cei ce râd prea uşor, … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat as fugi, clovi, drum spre mine, evadare, oras, strazi, tortă, tristi
47 comentarii
Oraşul acela…
Ştii oraşul acela de poveste pe care-l credeai imens dar care s-a făcut mic atunci când tu te-ai făcut mare? Oraşul acela care te cunoaşte cu toate ale tale, la fel cum tu îi cunoşti fiecare arteră spre inimă. Artere … Continuă lectura
Cine-i (mai) vinovat?
Vă las o problemă de logică. Ba nu, de conduită. Ba nu, de legislaţie. Ba, nici eu nu ştiu de ce e. Dar vă garantez că nu e din genul celor cu „capcane” sau cu schepsis şi e cât se … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat bere, bruscat, cantaret, festival, jandarmerie, mese, nervos, oras, organizator, scandal, vinovat
63 comentarii
Oraşul cu un singur vis
Oraşul ăsta pare că s-a scuturat de toate visele. Cu mişcări scurte şi rapide, aşa cum se mai scutură pe la geamuri firimiturile de pâine de pe feţele de masă care-au fost martore la cinele tăcute ale vecinilor de deasupra. … Continuă lectura
O clipă-n dimineaţă
Oraşul a mirosit ciudat de dimineaţă. Un amestec între început şi sfârşit. A început de ploaie şi a sfârşit de ceva nedefinit. Poate de luptă a florilor ce şi-au pierdut petalele, poate de dans al petalelor în bătaia vântului. Poate … Continuă lectura
Vine Eric, jos textila
„După atâta frig şi ploaie iar se-arată soarele de-acum nu ne mai îngheaţă nasul şi picioarele”, zice un câtinşel vechi. Cam asta fredonam şi eu marţi sau miercuri(?) că memoria mea nu bate până acolo. După câteva zile-n care am … Continuă lectura
Publicat în Din viaţă...
Etichetat cafea, mancare, meniu, oras, paturica, Piata Mare, rosie, soare, strazi, terasa
105 comentarii
