Arhive etichetă: inflorire
Rătăcim între neveniri…
Şi ce dacă nu vine primăvara? Câte alte neveniri ai adunat în amintiri şi n-ai spus nimănui, nici măcar plânsului rămas neplâns pentru că n-a avut niciun umăr pe care să se aşeze? Le-ai strâns cu grijă-n palmă, le-ai lăsat … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asteptare, inflorire, nevenire, primavara, rătacim între neveniri
77 comentarii
Neputinţă
Cum să mai spun că-mi este dor Când flori de măr, rătăcitoare, Şi-au risipit, nepăsătoare, Petalele şi-acuma mor? Eu cărui glas să-i împrumut Dorinţa de-a striga chemarea Când cuiburi gem sub aşteptarea Zborului crud de început? Şi cărei lumi să … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat adancesc, crud, cuiburi, dor, flori de mar, gandului, inceput, inflorire, murmura, nepasatoare, neputinta, ratacitoare, soptire, stingher, tacerile, umbra, zbor
62 comentarii
Gând fără zbor
Un gând înmugurit pe-o ramură de aducere aminte şi-a deschis aripile între ce-a rămas şi ce-ar fi fost dacă încercând să imite zborul reîntors să întregească vechiul cuib rămas pustiu în ruginiul toamnei trecute O zbatere şi-o tresărire, un surâs … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat aripi, cuib, gand, iarba, imbobocire, inflorire, intoarceri, intregesc, nezbor, zbor
26 comentarii
Hibernare
Se-adăpostesc iubirile sub streşini de-atâta ger şi-atât pustiu în jur nu le gonesc dar nici nu pot să-ndur să-şi ningă trilu’-n brazi orfani de cetini Se cuibăresc şi şoaptele în stoluri să-şi plângă aripile ce-au uitat să zboare le-aş găzdui … Continuă lectura
Cad printre frunze şi tac…
Uneori, când visele rămase singure încă îşi mai ascund în pernă pleoapele întredeschise, mă împiedic de un surâs şi mă agăţ de câte o amintire care să amortizeze căderea. Mă amuză privirile încărcate de suspiciune ale trecătorilor curioşi care analizează … Continuă lectura
Poteci de dor 