Cu dor, despre dor. Pentru dor

Şi a fost şi ziua dorului. De data asta nu de pe facebook am aflat, ci din calendarul meu de birou care-mi spune diverse. Am băut ieri cafeaua cu gândul la ziua asta despre care nu ştiam nimic. S-a sărbătorit şi anul trecut? Şi acum zece ani? De la începutul lumii? Aşa ar fi fost normal. Că dorul ăsta durează de la facerea lumii şi poate va rămâne mult şi după ea. Spuneam deci că nu de pe Fb am aflat, acolo doar am văzut fotografii şi statusuri şi poezii şi citate. Toate cu sau despre dor. Pentru dor, mai deloc.
M-am întrebat dacă nu cumva doar noi, românii, ar fi trebuit să avem ziua asta, că tot suntem mândri tare când aflăm în şcoală că e cuvânt intraductibil. Da, cuvântul e frumos. Dar sentimentul cum o fi? Şi ziua asta, a dorului, e despre cuvânt sau despre ascuţimea sentimentului? Dacă da, atunci nu suntem singurii care au motiv de sărbătorit. Există oare un om pe pământul ăsta căruia să nu-i fi fost vreodată dor de nimeni şi de nimic? Ce trist trebuie să-i fie. Ce pustiu trebuie să-i fie. Ştiu, ştiu că e greu de dus dorul uneori. Ştiu că e de preferat să nu ai de dus niciun dor. Dar deşi-i uşor aşa, cred că e şi pustiu.

Şi cum se sărbătoreşte dorul ăsta? Se cade să se spună „La mulţi ani!” îndoruraţilor lumii? La mulţi ani cu dor? La mulţi ani de dor? Nu e tocmai o urare care să bucure totuşi. Dar dacă nu, atunci ce sărbătoare mai e? Se fce tort? Pe care să nu ai cu cine să-l împarţi? Aşa ar trebui. Asta face dorul uneori.
Întâmplător sau nu, am ajuns aseară, făcând un ocol spre casă, tocmai pe o stradă a lui, a dorului. Aşa se numeşte, Strada Dorului. Vă spun cinstit că nu a fost plănuit şi la fel de cinstit vă spun că nici nu ştiam de strada asta deşi nu e deloc departe de zona în care locuiesc. Da, uneori viaţa se joacă frumos cu noi, nu-i aşa? Am zâmbit larg când am văzut indicatorul şi mi s-a făcut dintr-o dată dor. Dor să-mi fie dor, dor de dor, dor să nu-mi fie dor, dor de bucuria pe care ţi-o dă un dor stins de o îmbrăţişare caldă.
Şi cred că ăsta a fost modul în care am sărbătorit şi eu dorul ăsta. Pe care, iată, îl invoc zi de zi, prin simpla accesare a acestui blog născut când nu ştiam că are şi dorul o zi a lui. Că suflete care să-l poarte… are el destule. Poate mai multe decât am vrea să ştim.

Nu voi spune nimic despre zilele astea a lucrurilor, a văzutelor şi nevăzutelor, zile care tot apar şi se tot înmulţesc. E bine că sunt. Dacă noi, fiecare, avem o zi a noastră, poate că au şi ele dreptul la o zi a lor. Sunt zile destule. Şi e şi loc să le împărţim. Eu o împart pe a mea cu poezia şi cine ştie cu câte altele de care încă nici nu ştim sau care vor apărea-n timp.
Mâine va fi ziua bujorului românesc şi a familiei, asta-mi zice calendarul. Să fie. Pentru cei care nu vor afla, va fi o zi de sâmbătă. Cu ploi pe arii restrânse.

A fost ziua dorului. Şi va mai fi. Cât timp vor fi suflete care să-l simtă.

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

69 de răspunsuri la Cu dor, despre dor. Pentru dor

  1. Jo zice:

    În engleză-i zice longing… dar n-are nici o importanță. 🙂 Măi, Potecuță, că bine le zici. Mi-a plăcut mult de tot. Și ce nimerit te-ai născut tocmai de ziua poeziei. 🙂 Sper să fii alături de noi mulți, mulți ani de-acum încolo, să nu plângem de dorul scrierilor tale. ❤️

    Apreciat de 3 persoane

  2. Issabela zice:

    Mie mi-a amintit fb-ul… erau ani cînd am băgat chiar citate… nu-mi vine să cred cît de goale mi se par acum. Like-uri, comentarii, apoi, vorba ta, ziua ardeiului sau a cui ai zis că e mîine și atît. Dorul, ori că îl vorbești, ori că nu, tot acolo e ❤
    Faza cu ploile pe arii restrînse mi-a plăcut maxim… ❤❤❤❤

    Apreciat de 3 persoane

  3. Suzana zice:

    Pe langa dorurile pe care le avem toti, mai adaug (dor)inta de a sti lucruri interesante.
    Si acum am realizat ca dor este inclus in dorinta, ceea ce este cumva firesc, insa nu ma gandisem in felul acesta pana la postarea ta! 🙂
    Si da, mi-e tare dor de conacit… oriunde, oricat de straniu suna!
    Weekend placut Potecuta si multe ganduri senine! ❤

    Apreciază

    • Cât de interesant! Acum, citind, am realizat şi eu asta şi îţi mulţumesc! Da, se pare că orice dorinţă conţine un dor şi orice dor are-n el şi o dorinţă. Sunt tare încântată de ce ai descoperit şi am de gândit la asta acum 😀
      Suzana, te rog să nu mă înţelegi greşit! Sunt omul care face tone de greşeli deci niciodată nu mi-aş permite să corectez pe cineva sau să atrag atenţia asupra ceva. Să nu râzi, dar eu nu ştiu ce e conacit. Şi am încercat să îmi dau seama ce ai vrut să scrii şi telefonul sau tastatura a scris ce-a vrut. Dar cuvântul ăsta nu-mi spune nimic 😳
      Weekend frumos să ai şi mulţumesc!

      Apreciază

      • Diana zice:

        De la Suzana am aflat si eu acest cuvant. 😊
        A conăci = a face popas, a se odihni. Mai e un sens in DEX, dar ma gandesc ca la acest sens s-a gandit.
        ❤️

        Apreciază

      • Suzana zice:

        E un cuvant pe care daca il cauti in dex are sensul spus de Diana. Insa eu il folosesc, obisnuita de la ai mei, cu sens de dor de duca! 🙂
        Si nu am ras, nici nu stiu de ce l-am folosit aici, il am insa prea mult in mine, cand mi-e dor de plimbare.
        Weekend frumos in continuare, draga Potecuta! ❤

        Apreciat de 1 persoană

        • Eu sunt tare bucuroasă că am învăţat un cuvânt despre care, cum am zis, nu ştiam nimic deci îţi mulţumesc pentru că l-ai folosit aici!
          Săptămână frumoasă îţi doresc, Suzana!

          Apreciază

  4. Diana zice:

    Ai scris frumos si de ziua dorului. Aflu de la tine ca exista si ziua dorului – intamplator sau nu am tot aflat despre fel si fel de zile, si-mi place ideea de a fi ziua dorului, a ursului, a zambetului etc. si multe cele De ce si nu o zi a… ploilor pe arii restranse?! :))) Superb ai introdus propozitia! A fost ca un duș rece care m-a trezit din doruri! 😊
    Weekend frumos, Potecuta!

    Apreciat de 1 persoană

    • Şi eu sunt pacifistă. Ştiu, e la modă să tocăm zilele astea celebre, să ne luăm de ele, de parcă nu le simţim în fiecare zi. Prietenie, iubire şi multe altele. M-am retras cumva din gaşca manifestanţilor şi privesc în linişte cum se războiesc şi cum tocmai într-o zi care serbează sentimentele astea frumoase, ei ridică pancarte şi fac exact pe dos, că numai iubire şi prietenie nu arată. Dar asta era despre alte zile, alte ciorbe 😀
      Este şi ziua câinelui, tot acum am aflat 🙂
      Îţi mulţumesc mult, Diana! Văd că dacă am scris de ploi, mă ocolesc. E soare şi senin, să văd cât ţine 😀
      Weekend frumos îţi doresc!

      Apreciat de 2 persoane

      • Diana zice:

        Cred ca oamenii „suparati” pe viata vor sa strice si placerea celorlalti. I se pare cuiva absurda o sarbatoare? Ok! Sa-i lase pe altii sa se amuze, dar unii vor neaparat sa se distinga prin ceva, orice. Zic si eu…
        De ziua cainelui stiu. 😊 Si de cea a pisicii (8 august, in general), de zilele „ia-ti cainele/pisica la locul de munca”. Mai e si ziua momentelor penibile! 😊
        Si eu iti multumesc, Potecuta!
        (nici aici nu ploua, dar e semi-senin – bine si asa!) 😊

        Apreciază

        • Ai spus-o atât de bine încât nu pot să mai spun decât că: ai perfectă dreptate! Fix asta gândesc şi eu!
          Heee, ce frumos sună! Nu ştiam de ziua luatului animalelor la birou! Mă gândesc cum arată ziua asta într-o clădire de corporatişti sau o fabrică, adică unde e de obicei foarte multă lume 😀
          Zi frumoasă îţi doresc!

          Apreciază

  5. Ana G. zice:

    Ce frumos le spui tu pe toate…

    Apreciat de 1 persoană

  6. cu dor, despre Poteci de dor! 🤗
    e acolo frisca multa? vreau si eu!
    🤗
    ♥️♥️♥️

    Apreciat de 2 persoane

  7. Ar trebui pedepsit, stins. Nu sărbătorit. Zic și eu. Adică, e de bine? Dragul de cei ce ți-e dor e firesc, dar dorul înseamnă lipsa lor.

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu cred că se sărbătoreşte cu fast, cu artificii şi urări. Dar are şi el o zi şi nu e rău că are. Aşa cum are şi apa, are şi frumuseţea, are şi prietenia, are şi dreptatea şi inima. Sunt multe, nu le înşir.

      Apreciat de 1 persoană

      • Dar toate au conotații pozitive. Dorul e lipsa cuiva drag. 🙂

        Apreciază

        • Exact! Tocmai de aia, decât să nu iubeşti pe nimeni în viaţă şi să nu-ţi fie dor de nimeni şi nimic… e mai bine să ai măcar un dor. Că să şi iubeşti şi să n-ai doruri, nu se poate. Cine spune asta… mă opresc aici.

          Apreciat de 1 persoană

          • Iubirea se aplică oricărie ființe, iar dorul e apanajul adultului. Oricăruia. Ți-e dor de o serie de lucruri – adidcă îți lipsesc – de la copilărie, vorba bunicii, iubitul plecat etc. Și dragostea e sărbătorită cu fast. Apoi dorul poate fi ostoit prin prezența dragă. Și atunci el e stopat, alungat pentru că obiectul lui e prezent. Leacul s-a găsit, 🙂
            În fine, e chestie de nuanță. Dragoste/bucuria a ceva e cu plus, dorul e lipsa lor, adică e cu minus. E frumos, e poetic. Naște poezie – cele mai frumoase creații sunt scrise la umbra lui. Și, așa cum se spune că fără urât nu putem observa frumosul, și dorul are același efect. Mă repet: e chestie de nuanță. Ziua Amintirilor mi s-ar părea mai potrivit, însă Ziua Dorului sună mai interesant. 🙂

            Apreciază

            • Em, îţi mulţumesc. Ştiu foarte bine ce înseamnă dorul. Insistenţa mea nu era pentru că nu ştiam asta ci pentru că mie mi se pare că e loc în fiecare zi pentru absolut orice altceva.
              Şi când am spus că e trist să nu îţi fie dor de nimic, mă refeream la cu totul altceva, nu la persoane. Că acolo e altceva. Mai ales când acele persoane nu mai pot fi prezente în viaţa noastră. Evident că am prefera să nu ne fie dor de ele, adică să ne fie ele aproape. Dar dacă ele totuşi nu mai pot fi şi nouă nu ne este dor, nu-i aşa că e trist? Înseamnă că nu a existat sentiment acolo. Şi iar nu vorbesc despre iubiţi. Prea s-a manelizat şi cuvântul ăsta şi mulţi se gândesc la iubirea dintre bărbat şi femeie când vorbim de dor. Păcat de ei!
              Ne e dor de casă şi ce bine că încă avem o casă de care să ne fie dor. Ah, e trist că nu o avem aproape, sigur. Dar… şi tot aşa, sunt prea multe de înşirat.
              Dar da, chestie de nuanţe. 😉
              Mulţumesc încă o dată!

              Apreciat de 1 persoană

            • Nu știu de ce îmi mulțumești. 🙂

              Apreciază

            • Pentru dorinţa de a mă face să înţeleg.

              Apreciază

            • Nu doream să-ți explic ce înseamnă o noțiune, ci modul în care eu văd lucrurile. De ce din, strict, perspectiva mea nu l-aș sărbători.

              Apreciază

            • 🙂
              Spuneam amândouă acelaşi lucru dar ne-am împotmolit. Chiar şi în postare mă întrebam cum ar putea fi sărbătorit şi spuneam că nu se cade o urare. Dar faptul că are o zi a lui nu mi pare deplasat. Deci practic vorbeam acelaşi lucru. 🙂
              Hai că e de bine! 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • 🙂 :* Firește că vorbim la fel, gândim la fel 😀

              Apreciază

            • 😀 😀 😀
              Eşti o figură!

              Apreciat de 1 persoană

  8. Se pare că eu tot de pe bloguri aflu despre aceste ”sărbători”, mai puțin cunoscute. E bun și dorul, așa cum e bună setea și foamea, dacă te poți bucura apoi de apa răcoroasă și hrana necesară.
    Mulțumesc pentru informația despre ziua bujorului, Potecuță! Chiar am să o întreb, astăzi, pe soră-mea, dacă a înflorit tufa de bujori din fața casei. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  9. Ecoarta zice:

    Ziua dorului!? Oare de ce nu zilele dorului!? Că mie mereu mi-e sufletul înecat în doruri…şi ziceau bătrânii aşa: „multe doruri îs pe lume, ca la mine, nu-i la nime”. Sigur că traducerea este aproximativă, dar, crede-mă, când îmi spune/ scrie „I miss you”, mintea mea, inima şi sufletul meu înțeleg că acolo e un dor. Că altfel voi spune că mi-e dor de ocean, de plajă, de şi de…eu! Da’ vezi tu, mi-e dor de patria „limba română”. Simt că îmi fuge limba din vocabular…

    Apreciat de 2 persoane

    • Evident că e acelaşi lucru şi dorul e acelaşi, indiferent de limba-n care e spus, scris sau simţit. Dar dorul dor, de unul singur, nu are echivalent în nicio altă limbă. Asta învăţăm încă de mici. Încă nu s-a gândit nimeni să ne înveţe şi cum să-l ducem…

      Apreciază

  10. Iosif zice:

    Magnific elogiu adus Cuvântului DOR ! Felicitari sincere !
    La multi ani minunati, fericiti, binecuvântati, alaturi de toti cei dragi Sufletelului tau frumos, draga Potecuta de…DOR ! Mult har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
    Un Weekend linistit, relaxant si însorit !

    Apreciat de 1 persoană

  11. Aura B. Lupu zice:

    În fiecare zi mai nou sărbătorim ceva. Dorul, așa cum scria cineva mai sus, nu-i de sărbătorit, uneori e greu de dus.

    Apreciat de 1 persoană

  12. anasylvi zice:

    Sunt mai multe limbi care au un cuvant intraductibil pentru acest sentiment, dar paote pana la urma e intraductibil doar in aparenta, in esenta, asa cum spui, e ceva pur omenesc. Nu e de mirare ca ai pasit pe strada Dorului. Doar potecile tale sunt de dor. Ar fi cumva si ziua lor, deci. ❤

    Apreciază

  13. Floare de mai zice:

    La mine e ziua dorului în fiecare zi,din 1990 încoace,sau din 2003,de când au plecat tata şi bunica….De sărbătorit nu cred….mai degrabă lacrimi….E aşa pustiu fără ei….😢😢.Pe 21 mai ar fi fost ziua lor…erau Constantin şi Elena…nu le mai spun La mulți ani,le aprind lumânări la cimitir…Tata nu a mai apucat 21 mai 1990,murise deja pe 28 aprilie,iar bunica,ultima onomastică a fost pe 21 mai 2003,pe 14 august a murit…😢😢

    Apreciază

  14. Dana zice:

    Nici eu nu știam de acesta zi a dorului. Tu ai scris minunat despre acest aspect❤️, însă în opinia mea o zi a acestui sentiment e prea mult. Oare nu e în fiecare zi?!

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Dana!
      Nu ştiu, sigur că el e prezent în fiecare zi. Dar multe altele sunt şi cu toate astea au şi ele, o dată pe an, o zi a lor. Nu ne încurcă cu nimic ziua asta, nu e ca şi cum ne e luată una din viaţă şi dată lucrurilor sau sentimentelor. Zic şi eu. 🙂

      Apreciază

  15. condeiblog zice:

    La mulți ani, Doruleț! Ți se mai spunea și așa, nu? Lin ca plutirea pe apă a unei lebede, ai devenit Potecuța. Draga noastră inimoasă! Potecile tale ne mai poartă uneori și printre frunzele căzute ale nostalgicului, ce e drept, dar nu melancolia te definește pe tine. Vibrația care îți însoțește slova este tonică și dătătoare de speranță, de energie. Asta simt de fiecare dată când te citesc, chiar și atunci când îmi stă lacrima aninată de geană. Așa că potecile tale nu sunt ca niște alei triste ale unui parc părăsit, ci le văd efectiv ca pe niște cărări ce merg spre lumină. Ai pentru fiecare dintre noi câte una, dar tu ești și rămâi, Potecuța. Unică și irepetabilă!
    Cât despre dor… El face parte din noi și ne însoțește ca sărăcia. De-aia poate l-om și socoti ca fiind ceva exclusiv românesc. E dulcele amar al sentimentului de nedescris. Cârcelul de pe inimă și golul din stomac. Foamea nemărturisită de iubire și setea neîmplinită de dragoste. Neajunsul, ori uneori mult prea târziul. Regretul deșteptării de la urmă. Rana dulce a sărutului care s-a vrut direct pe suflet. Batista fluturândă a unui rămas bun…

    Apreciat de 1 persoană

    • Dacă vreodată îmi va da târcoale gândul să mă opresc cu scrisul pe poteci, mă voi gândi negreşit la toate comentariile pe care mi le lăsaţi. La cele că ăsta care mi-a pus un nod în gât şi o tresărire de suflet.
      Mi-e greu să descriu cum m-a făcut să mă simt ce-am citit. Nu pot decât să mulţumesc cu tot sufletul!
      Iar felul în care aţi descris dorul… e poezie şi e atât de frumos încât parcă îmi pare rău că va rămâne doar aici, în comentariu. Ar merita o postare la loc de cinste.
      Mulţumesc mult, foarte mult!

      Apreciază

  16. Ana May zice:

    Cum ar fi să spui…”m-am născut de ziua dorului”?!😉
    Știi tu să așezi cuvintele…că până și „dorul” pare doar o aversă nu ditamai potopul de sentimente!🥰🤗🥀

    Apreciază

  17. Alex zice:

    De „Ziua dorului” mă gândesc că trebuia să spun un „la mulți ani” călduros, din inimă, pentru minunatul blog „Poteci de dor”! Căci multe doruri se adună aici, în fiecare pagină. Și tot cu doruri în inimă ne spunem fiecare părerea sa, la postările tale minunate. Poate că „dorul”, mai mult decât toate celelalte sentimente, ne face mai umani, mai sensibili… Iar dorurile sunt mereu în inima noastră, chiar dacă uneori sunt greu de dus…
    Sărut mâna, dragă Potecuță, pentru cuvintele tale minunate și pline… de dor! 🙂

    Apreciază

    • Asta mă face să iubesc tare potecile, Alex! Faptul că vă spuneţi părerea cu atâta eleganţă şi delicateţe şi cu dorul agăţat de suflet. Şi îţi mulţumesc pentru asta mult!
      Nu ştiu sigur dacă a fost ziua lor, dar dacă e de petrecut, apăi zic că da 😀 😀
      Numai bine îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  18. Nu stiam cu ce ocazie am facut prajituri. Am aflat acum:)
    Frumos numele strazii, e placut sa ai o strada de dor….si sa nu te doara toate

    Apreciază

    • Sunt sigură că au fost delicioase prăjiturile, mai ales că s-a şi nimerit într-o astfel de zi 😉
      Da, m-am bucurat să descopăr strada aia. Cum am zis, nu e departe, dar cum eu stau prost cu orientarea, rar mă abat de la traseu 😀

      Apreciat de 1 persoană

  19. Roximoronica zice:

    Ai avut parte de o sincronicitate foarte frumoasă, să fii chiar de ziua dorului pe Strada Dorului. 🙂

    Apreciază

  20. Da, sunt zile destule…Eu ziua de fericire, de bucurie, de pace, a; ]mpărți-o în milioane de alte zile…. să nu se mai termine …dragă Potecutze!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s