Poveşti ascunse-n ziduri

Undeva, într-un colţ de lume,
la umbra unui vis,
într-o zi care nu anunţa nimic important,
ne-am lăsat copilăria,
întrupată-ntr-o păpuşă
sau un căluţ din lemn,
şi-am plecat.
Mai aproape sau mai departe,
mai pentru un timp
sau pentru totdeauna,
nici nu contează.
Pentru el, oraşul ăla care ne ştie
de la primul pas,
e oricum o eternitate.

Când te întorci, ai impresia că ţi-a rămas mic
şi că străduţele care-ţi păreau imense
s-au îngustat de atâta aşteptare
şi parcă ţi-e frică să păşeşti prea apăsat,
să nu-i frângi coastele cu dorul tot
pe care l-ai adus cu tine.
Dor de el, dor de tine pierdut prin el,
dor de toţi ai lui,
dor de tot ce ştiai că e şi-al tău.

Te plimbi pe străduţele
care cândva îţi ştiau toate tainele,
atingi timid zidurile, doar cu vârful degetelor,
şi te întrebi dacă fisurile au apărut
de ani prea mulţi, de tăceri prea grele
sau de doruri prea multe
încă neajunse în locul care le e acasă,
sau poate aşa au fost de când le ştii,
de când te ştii.
Ai vrea să le întrebi,
să-ţi apropii obrazul de ele,
să le asculţi,
ca şi cum te-ai asculta pe tine,
sigur pe undeva,
pe portativul ascuns prin ele,
te poţi auzi alergând, râzând,
oftând sau doar visând.
Sunt şi paşii tăi ascunşi în zidurile astea
pline de poveşti.

Te opreşti în faţa lor şi taci,
ce să le spui despre tine?
Eşti cine visai să fii
când treceai zburdând pe lângă ele?
Eşti mai mult decât atât?
E tot ce le-ai putea spune?
Mai bine le laşi pe ele să-ţi spună
cum erai.
Hai, închide ochii
şi ascultă-le.
Au poveşti multe despre milioane de paşi
pe care i-au ascultat crescând.
Sunt şi ai tăi acolo, printre ei.

Eşti pregătit să te vezi prin ochii
zidurilor oraşului
care te ştie de la primul pas?
S-ar putea să doară atâta frumuseţe…

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

39 de răspunsuri la Poveşti ascunse-n ziduri

  1. Issabela zice:

    Pregătită sînt. Mai frică mi-e să nu rămîn în frumusețea aia și să nu mai găsesc ieșirea de acolo… Dar mă descurc. De cîte ori mai găsesc un leac ritmat pe drum, ca acum, e bine, mi-e bine ❤

    Apreciat de 1 persoană

  2. Diana zice:

    Sunt atat de frumoase versurile si atata liniste este intre ziduri incat nu vreau sa tulbur atmosfera rostind aiureli. Le las pe ele, zidurile, sa-mi (mai) vorbeasca. 😊

    Apreciază

  3. sticri zice:

    M-ai rascolit putin, melancolie e putin spus. Am avut exact aceleasi sentimente ca cele descrise de tine atunci cand treceam pe langa case, ziduri, locuri si strazi pe care le stiam din copilarie.Imi aduceam aminte de toate nazdravaniile facute prin locurile acelea.

    Totusi, ai reusit sa-mi deschizi ochii. O sa explic imediat de ce spun asta.

    Eu sunt curios de un lucru si anume daca acele ziduri ar vorbi si ne-ar aduce inapoi acele vremuri si atmosfera copilariei, cu oameni, cu tot, eu oare as mai percepe intreaga scena/atmosfera ca atunci, sau in alt mod.
    Daca nu le percep tot ca-n copilarie asta inseamna ca perceptia mea a fost si e falsa/iluzorie, deci viata noastra e iluzorie.

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc frumos, Sticri!
      Interesantă întrebare. Cred că nu. Ştii de ce cred asta? Pentru că şi acum, printre noi, sunt copii care îşi trăiesc copilăria şi pentru care absolut tot ce e în jur e poveste şi e magie. Noi de ce nu percepem aşa şi suntem uneori atât de încruntaţi?
      Dacă ne-am duce înapoi, cu tot bagajul acumulat în timp, am vedea gropile din parcuri, am strâmba din nas că ne-am stropi călcând în bălţi, că ar fi prea cald sau prea frig, prea nu ştiu cum sau prea departe.
      Şi nu, nu a fost falsă acea percepţie. A fost aşa cum ai simţit-o atunci, la vârsta aia. Că acum vedem lucruri în gri, nu e vina lucrurilor. Ele, pentru alţii, sunt cu siguranţă curcubeu.
      Să luăm trei adulţi şi trei copii şi să-i ducem undeva, pe un mal de lac. Copiii ar alerga, s-ar juca, ar vrea să se joace cu picioarele-n apă, să se stropească, să arunce pietre, să le facă… morişcă din aia, nu mai ştiu termenul.
      Un adult ar fi vrăjit de peisaj şi de linişte, alt adult ar fi enervat de ţânţari şi ar bombăni tot timpul, alt adult ar fi îngrijorat că e soarele prea puternic, că face insolaţie, că se prăjeşte, ar fi nervos că şi-a uitat acasă ochelarii de soare, că bla-bla.
      Poţi afirma cu tărie că există un singur adevăr aici?
      Că e naşpa acolo, pe mal de lac? Poţi spune că acei copii percep greşit şi că n-ar trebui să se bucure?
      E bine deci că nu putem face asta cu întoarcerea. Am strica tot ce spunem că a fost frumos atunci.

      Apreciat de 3 persoane

      • sticri zice:

        Atunci inseamna ca realitatea doar este, e ceva neutru iar noi prin judecata noastra o definim ca fiind buna sau rea. Deci o percepem in functie de cunostintele si constiinta noastra, cu alte cuvinte noi judecam acea realitate cu setul de valori pe care-l avem la un anumit moment in viata noastra. Asta inseamna ca adevarul e total relativ, adica eu pot percepe ceva ca fiind negativ iar tu pozitiv iar amandoua sa fie valabile. Spre exemplu tie-ti place pe marginea lacului pt ca te bronzezi la soare iar mie nu-mi place pt ca e cald afara si nu mai prind peste cu undita. Amandoua sunt valabile…😊
        Gata, ma opresc, deoarece iar am divagat cam mult..
        😂

        Apreciat de 1 persoană

        • Da, aşa cred. Bine, nu în toate cazurile, evident. Că există cazuri în care adevărul e unul singur, realitatea la fel. Dar aici, da, aşa e.
          Mai dau un exemplu? 5 zile de ploaie. Strică tot cheful şi concediul unora? Inundă casele altora? Sunt o binecuvântare pentru alţii după săptămâni de secetă?
          Unii mulţumesc pentru ea, alţii se roagă să se oprească…
          Un festival oarecare. E bucurie pentru unii, motiv de întâlnire cu prietenii şi distracţie? E o mizerie pentru cei sătui de viaţă care nu se mai bucură de nimic?
          Putem spune că festivalul e mizerie doar pentru că unii aşa văd viaţa? 😉

          Apreciat de 2 persoane

          • sticri zice:

            Hai sa-ti zic ceva despre un festival care pe mine ma deranjeaza dar il accept. E vorba de Neversea. Eu acolo fac plaja, e mai greu de ajuns pt turisti, asa ca plaja e goala si mie-mi place. Cu 2 sapt inainte de festival vin si incep sa monteze schele, cu utilaje, cu zgomot, cu masini, etc. asta ca sa nu-ti mai zic ca „fura” si o parcela zdravana de plaja. Deci pt mine e o mizerie, ma deranjeaza.😂😂 (deee, sunt tataie 😂😂😂😂)
            Dar cand termina si can vad scena si luminile si cum se aude muzica…. e oauuuu

            Apreciază

            • Ai spus totul cu „pentru mine, e o mizerie”. Pentru tine. Şi ai adus argumentele tale şi da, ai dreptatea ta. Şi ca tine poate mai spun alte zeci de mii de persoane sau sute de mii.
              Dar pentru sutele de mii de spectatori nu e. Nu, nu am fost şi nu voi fi printre ei deci nu-s subiectivă.
              Şi da, aşa mi se pare foarte ok să discutăm. Pentru tine e aşa, pentru alţii nu e. Aşa e şi cu ce vorbeam mai sus. 😉
              Mulţam, Sticri!

              Apreciat de 2 persoane

  4. Cristina zice:

    Ce plimbare plăcută ne-ai dăruit, Potecuță! Și dacă doare un pic e numai de dorul unor vremuri, sau -mai bine zis- de dorul unor oameni ce au rămas în acele vremuri. Deși, uite că nu cu totul, de îndată ce îi purtăm și-acum cu noi, în amintire. 🙂 Da, tare plăcută e plimbarea pe potecile tale! ❤

    Apreciază

    • E mai mult dorul de noi, cei ce cândva eram…
      Şi toate la un loc.
      Îţi mulţumesc mult, mult, draga mea! Frumos ai aromat plimbarea cu acest comentariu!

      Apreciat de 1 persoană

      • Cristina zice:

        Că bine zici, Potecuță, am vrea să mai fim în trupul și având mintea copilului fericit din acele momente… 🙂 Dar și să-i avem iar alături pe cei dragi din trecut, cu care împărtășeam bucuria acelor clipe.
        Eu îți mulțumesc pentru plimbarea… prin gânduri și pe poteci pline de lumină!

        Apreciat de 1 persoană

  5. Suzana zice:

    Durerea frumusetii are un farmec aparte, prin fericirea pe care o alchimizeaza!
    Ganduri minunat exprimate! Multumesc pentru acest moment, draga Potecuta!
    O seara frumoasa! ❤️

    Apreciază

  6. Jo zice:

    Uite niște trăiri pe care eu n-am să le am niciodată. Sunt bucureșteancă născută, crescută aici… și am și loc de veci, dar asta-i altă poveste. 🙂 În orice caz, m-a emoționat ”Când te întorci, ai impresia că ţi-a rămas mic”. Mi-a plăcut imaginea asta.

    Apreciat de 1 persoană

  7. Parcă din mine ai extras cuvintele, atât de mult mă regăsesc. Frumos, frumos, Potecuț drag!

    Apreciat de 2 persoane

  8. condeiblog zice:

    „S-ar putea să doară atâta frumusețe…”
    A fost să mă doară, așa cum spui…

    Apreciat de 1 persoană

  9. La mine e invers, dar cu același dor. Sunt aproape de reperele copilăriei și mi se par firesc, inclusiv casa bătrână și tot mai cocârjată. Dar simt chemarea clădirii de internat, în care am trăit și învățat șapte ani. Mi-e teamă să o vizitez, tocmai pentru a nu-mi spulbera imaginea caldă pe care o păstrez în minte.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Ecoarta zice:

    Locurile lăsate în urmă le păstrăm în suflet ca pe nişte fotografii dragi şi le tot privim cu ochii minții, însă nimic nu rămâne nestins de aripa timpului, nici noi şi nici ele! Atât de mult mi-a plăcut încât m-a cuprins un mare dor…

    Apreciat de 1 persoană

  11. Iosif zice:

    Fascinante, adevarate si dureroase introspectiile apatio-temporal mintale, scrise pe zidurile caselor si ale stradutelor înguste, ruinate de aparentele sistemelor virtuale, digitale…
    “…Bâjbâim ca nişte orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua-n amiaza mare ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi suntem ca nişte morţi.
    Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm mântuirea, şi ea este departe de noi…
    O zi magnifica, bineuvântata, sublima, împodobita cu bucurie, pace, dragoste si Lumina, draga Potecuta !

    Apreciază

  12. Eu am plâns 2 seri la rând, încercând să-ți scriu un comentariu. Nu pot să-ți spun ceea ce simt citindu-ți poezia, căci și acum îmi încolțesc niște lacrimi. Am trecut nu demult pe la mamaie L. prin sat, căci de când nu mai este, doar așa mai trecem și ne oprim cu mașina în fața porții, stăm 2-3 minute în tăcere și ne uităm la căsuța care și mie acum îmi pare mică, dar acum câtiva mai mulți ani ne cuprindea pe toți. Ne uităm fără să spunem nimic, căci probabil fiecare avem ochii-n lăcrimați, deși nu lăsăm să se vadă.
    Poezia ta a venit cumva într-o perioadă în care sufletul mi-a fost răscolit de acea trecere prin satul acela care acum deși e asfaltat, e mult mai gol decât atunci când trebuia să mergem cu viteză mică, să nu ridicăm praful peste hainele oamenilor puse la uscat prin curți.

    Apreciat de 1 persoană

    • Of, draga mea… mi-e greu să îţi spun ceva.
      Satul bunicilor rămâne rai pentru noi toţi. Dar întoarcerea acolo, când ei s-au dus puţin pe alte uliţi, e răscolitoare.
      Cred că ai simţit altfel rândurile astea ale mele, cu toată emoţia aia.
      Îţi sunt recunoscătoare că ai împărţit-o cu mine!

      Apreciat de 1 persoană

  13. … sau să aducă bucurie- atâta frumusețe…
    Tare-mi place șoapta și povestea și dragul ce răzbat din versurile tale, Potecuță. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  14. Aura B. Lupu zice:

    Nu mai am nimic de adăugat, „Printre cuvinte” a spus tot… 😥 E răscolitor de frumoasă poezia ta, Potecuță.

    Apreciază

  15. Ooo Doamne ce fain folosești cuvintele!!

    Apreciază

  16. sunt atat de multe povesti lasate in urma…
    iubesc amintirile povestilor pastrate in gand. e pentru atunci cand pasii nu se mai intorc pe unde ai fost. pentru ca viata…😊
    zambesc gandurilor tale care au ajuns la mine, in inima. ganduri care m-au facut sa ma mai opresc din goana zilei de azi spre cea de maine.
    multumesc, frumoasa fata ce-mi esti! 😊

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s