Arhive etichetă: vis
Premiul din vis
Ieri dimineaţă m-am trezit râzând. Pentru că mi-am amintit perfect visul avut peste noapte şi pentru că primul impuls ăsta a fost. Şi al doilea la fel, pentru că e de râs, numai că al doilea râs a fost mai … Continuă lectura
Luna s-a urcat pe scări…
Vă rog, Nu-i daţi drumul de-acolo, Lăsaţi-o puţin mai în jos, Nu mult, mă ridic eu pe vârfuri, S-ajung, de-un secret s-o descos! Aş vrea şi să-i spun la ureche Din viaţă, de mine, de dor, Cuvinte ce nu-şi au … Continuă lectura
Drumul înspre rost
Prin visul nostru singuratic, Ce-şi leapădă ades culoarea, Ne ţinem uneori de mână Când stelele sărută marea Lăsăm tăcerea să îşi facă Pe buze, tainic adăpost Şi depărtarea, dintr-o dată, Devine drum înspre un rost Mai răscolim prin amintire, Când … Continuă lectura
Picurând sărat
Ţi-am spus că iubesc marea pentru liniştea pe care o dă învolburarea ei. Şi pentru săratul care-mi apărea sub gene când o reconstruiam din amintiri. Mă jucam cu nuanţele de albastru şi râdeam de încăpăţânarea cu care le amestecam deşi … Continuă lectura
Se joacă-un gând
Şi aş fi vrut să pot s-ascult gând prefăcut într-un cuvânt, zbor de demult azi pas mărunt, tot căutând şi-adulmecând vorbele-n vânt vis spulberând.
Om mic învăţând om mare
– Hai, intră! Ia loc aici, pe scaunul ăsta albastru! Ai grijă să nu cazi, urcă-te uşor! – Nu cad. Şi nu-i nimic nici dacă voi cădea, că nu mă lovesc tare. Pe ăsta mare? Dar tu nu ai un … Continuă lectura
Perfecţiunea imperfectului
Ieri, -unul tare îndepărtat, când azi nu era nici mâine, nici peste câteva zile, nici măcar un cândva ipotetic nu era pentru că nici nu exista pe graficul care-mi măsura timpul- când ştiam cine sunt -era simplu pe atunci, tot … Continuă lectura
Eu ţi-aş fi spus şi despre…
Ţi-aş fi vorbit despre poeme de-aş fi avut curaj mai mult dar simt că parcă de o vreme nici eu nu pot să mai ascult cum tace rima-ntre cuvinte sau cum suspină câte-un vers între aducerile-aminte ce dau silabelor un … Continuă lectura