Arhive etichetă: pasi
Poveşti ascunse-n ziduri
Undeva, într-un colţ de lume, la umbra unui vis, într-o zi care nu anunţa nimic important, ne-am lăsat copilăria, întrupată-ntr-o păpuşă sau un căluţ din lemn, şi-am plecat. Mai aproape sau mai departe, mai pentru un timp sau pentru totdeauna, … Continuă lectura
Monolog despre surzenie
Şşşşt! Auziţi? S-au aprins luminile-n oraş. Şşşşt, ascultaţi! Le auziţi? Nu-mi spuneţi că m-am exprimat greşit, nu vreau să aud asta. Ştiu, la şcoală ne-au spus că nu putem auzi culori şi nu putem vedea muzică. La şcoală ne-au spus … Continuă lectura
Tu… câte trepte ai?
Mama ei de treaptă!, gândeşti în timp ce eviţi la milisecundă o căzătură spectaculoasă pe scările alea… ah, scările alea! Aşa sunt din omienouăsute… dar imediat îţi aminteşti de prima căzătură cu adevărat spectaculoasă pe acele trepte, prea abrupte … Continuă lectura
Plutiri spre nicăieri
Ala, bala, eşti pribeag prin viaţă, Rătăcire scurtă prin abis, Şi te joci, e încă dimineaţă, Paşii tăi prin basme se răsfaţă, Drumul ţi-este leagăn şi-i întins Ala, bala, calea ţi-e senină, Visător plutind spre efemer, Totul ţi se naşte … Continuă lectura
Prea plin de prea nimic
Nu mai e timp de reciprocitate Nici în iubire, nici măcar în ură, Ne risipim cu generozitate Şi-apoi ne căutăm prin munţi de zgură. Nu mai e loc prin noi de-atâta noi, Prea plini suntem de toate câte-au fost, Tot … Continuă lectura
Cât un veac şi un pic
Nu am ce să cer de la ziua de mâine Poate-un pic de noroc şi-o bucată de pâine Ca s-o rup în bucăţi, s-o presar pe alei Să rămână-n fărâme urma paşilor mei Să găsească în ea cititorii în stele … Continuă lectura
O clipă-n dimineaţă
Oraşul a mirosit ciudat de dimineaţă. Un amestec între început şi sfârşit. A început de ploaie şi a sfârşit de ceva nedefinit. Poate de luptă a florilor ce şi-au pierdut petalele, poate de dans al petalelor în bătaia vântului. Poate … Continuă lectura
Oameni printre cuvinte
Există oameni pe lângă care trecem zilnic fără să ridicăm privirea din pământ, obosiţi fiind de greutatea pusă pe umerii noştri de alţi oameni cărora suntem îndatoraţi să le acordăm atenţie. Sau poate că nu ridicăm privirea pentru că ne … Continuă lectura