Arhive etichetă: prieteni
Timp ce ne rămâne mic
Ne rămâne timpul mic, prieteni! Nu ne mai cuprinde la încheieturi, ne lasă cu genunchii pe-afară, duruţi de-atâtea neveniri, juliţi de câte-au fost plecări. Umblăm prin noi cu tâmplele dezgolite şi cu însingurările dezvelite, fără pudoare şi fără de mângâiere, … Continuă lectura
La mine e problema?
M-am mai lăudat pe aici cu contul personal de Fb pe care am postat ultima dată prin 2015, nu mai zic. Deci nu despre ăla e vorba. E vorba de ăsta de blog. Şi pe el, fiind cu şi despre … Continuă lectura
Tu… câte trepte ai?
Mama ei de treaptă!, gândeşti în timp ce eviţi la milisecundă o căzătură spectaculoasă pe scările alea… ah, scările alea! Aşa sunt din omienouăsute… dar imediat îţi aminteşti de prima căzătură cu adevărat spectaculoasă pe acele trepte, prea abrupte … Continuă lectura
Primul pe anul ăsta
Film. Pe care l-am văzut. De fapt, primul despre care merită să scriu dintre cele văzute anul ăsta. Că-n rest, am mai văzut din astea uşurele, difuzate la tv în timp ce eu leneveam în voie. Pe ăsta l-am văzut … Continuă lectura
Oameni printre cuvinte
Există oameni pe lângă care trecem zilnic fără să ridicăm privirea din pământ, obosiţi fiind de greutatea pusă pe umerii noştri de alţi oameni cărora suntem îndatoraţi să le acordăm atenţie. Sau poate că nu ridicăm privirea pentru că ne … Continuă lectura
Surprize mari, gafe pe măsură
Am atâtea surprize, le meriţi, le vei avea. Parcă aşa fredona ţara în serile de sâmbătă, în timpuri demult apuse, nu? Acum nu am surprize pentru voi deşi le meritaţi. Acum doar vorbim despre surprize mai mult sau puţin reuşite … Continuă lectura
Spune-mi ce faci ca să-ţi spun ce urmează
Avem o ţară superbă, plină de lucruri absolut minunate, mirifice chiar, un adevărat colţ de rai în care toate merg ţais şi totul se face cu precizie nemţească, toată lumea e fericită, toţi oamenii trăiesc într-o armonie perfectă, toţi vedem curcubeie … Continuă lectura
Voi aţi băgat capu’ la cutie?
Dacă tot am dat ieri drumul robinetului cu amintiri, cam tot de prin perioada aia, ba chiar şi mai de dinainte, mi-au bătut în geam alte şi alte episoade pe care aş vrea să le las aici, la păstrare. Şi … Continuă lectura
Mă uit la ele ca soţul vacii la ştiţi voi ce
Nu eram hotărâtă dacă să scriu postarea asta în care mă voi face iremediabil de râs. Nu de teama penibilului. Dar ştiam că tot îmi voi băga eu nasul în oalele alea şi îmi voi răspunde singură la întrebări într-o bună zi. … Continuă lectura
Nu daţi cu pietre, e doar o dilemă!
Că mi-e cald, nu-i de mirare. Cred că nu sunt deloc originală dacă mă plâng de asta. Aşa că nu o fac. Că vreau concediu, am spus-o de anul trecut, încă din prima zi de după concediu aşa că nici … Continuă lectura