Ala, bala, eşti pribeag prin viaţă,
Rătăcire scurtă prin abis,
Şi te joci, e încă dimineaţă,
Paşii tăi prin basme se răsfaţă,
Drumul ţi-este leagăn şi-i întins
Ala, bala, calea ţi-e senină,
Visător plutind spre efemer,
Totul ţi se naşte din lumină
Şi alergi, şi nu găseşti vreo vină
Zilelor, că prea devreme pier
Ala, bala, pasu-ţi oboseşte,
Resemnare-ntr-un pahar cu vin,
Pentru cină, seara se opreşte
Şi-ndulciţi un gând ce se-amăgeşte
Cu veniri ce nu i se cuvin
Ala, bala, noaptea se întâmplă,
Călător rămas orfan de drum,
Anii toţi ţi-au înflorit la tâmplă
Şi te miri că e atât de simplă
Dizolvarea clipelor în fum
Ala, bala, dis-de-dimineaţă,
Timp destul mai este de cuprins,
Paşii rătăcirea o învaţă
Şi surâzi că poţi privi în faţă
Oglindirea-n vis a altui vis
Ala, bala, liniştea-i deplină,
Te ridici pe vârfuri de tăceri,
Legeni amintirea ce suspină
Adormind umbrită de o vină
Încolţită-n pragul unui ieri.
Azi deja îşi scutură petala,
Se-nserează iarăşi, ala, bala…
Poteci de dor 
O clipă este viața, nici atât în fața veșniciei!
ApreciazăApreciază
Doar atât e!
ApreciazăApreciază
Clipele au durate diferite. Sunt clipe încremenite, clipe borne în destin și clipe…de duzină.
În retrospectivă toate sunt micșorate, îți pare că ți-au scăpat ca nisipul printre degete. Și totuși, uneori chiar și un vers îți poate face bypass cu nemurirea.
ApreciazăApreciază
E o încântare să vă citesc comentariile!
Clipa citirii lor poate fi încremenire în frumos! Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
Pas cu pas se întregește volumul tău de versuri.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Mugur! Dar nu ştiu dacă…
ApreciazăApreciază
Ba ar trebui să știi.
Mă gândeam acuma că la tine, profunzimea se ascunde sub masca unui romantism special. Acum îmi vine în minte romantismul lui Voiculescu, deși poate nu este cel mai bun exemplu.
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc încă o dată, Mugur! Vine ca o altă încurajare ce-mi spui. Nu aş vrea să pară că cerşesc complimente, eu chiar vorbesc serios şi chiar simt că nu e cazul de… copertă. 🙄
ApreciazăApreciază
Poate că mulți au crezut ca și tine și totuși… Cartea ta s-ar și vinde, spre deosebire de altele care zac prin librării.
Știu, este părerea mea subiectivă. Dar cine deține obiectivismul absolut?
ApreciazăApreciază
Părerea ta, subiectivă sau nu, contează mult şi face bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc!
Acum am să-ți fac o destăinuire. Adesea te pizmuiesc, pentru că aș vrea să pot scrie așa frumos ca tine dar știu că nu am șanse, că nu voi putea niciodată.
Gata, am zis-o și p’asta! Să nu mă cerți.
ApreciazăApreciază
Să te cert? Ah, da, te cert: că mă faci să nu mai ştiu ce să zic 😳
Ehee, dacă-ai şti tu de câte ori am zis eu asta citind pe la voi…
Mulţumesc! A câta oară?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…portocala 🙂
Sufletul tău vorbește firesc prin cuvânt. Fie el așternut cu rimă sau fără. Din nou, o poezie minunată așa ca tine. Te pup și îți mulțumesc! 😊😘
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Mona! Sufletul se lasă scris câteodată. Aşa ştie el să-şi arate trăirea. Altfel, prin lume, e puţin în umbră, se teme de priviri.
Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Plutit-am cu plăcere! Ala, bala! 😊👍
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Si eu vreau sa te intreb acelasi lucru, desi vad ca altcineva mi-a luat-o inainte…Cand scoti o carte? Scrii prea frumos ca sa nu fii citita de tot poporul.>:D<
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult de tot!
Nu am un răspuns, chiar nu ştiu. Cred că trebuie să mă conving pe mine mai întâi…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Modestia este ghiuleaua de picior a omului cu bun simț. Poate că nu ajunge niciodată să se deschidă unui public larg.
Dar nufărul a înflorit într-o baltă, neștiut…Privighetoarea a cântat un tril într-un crâng, neauzită…Iar un trandafir a aromat din boschetul său un colț neumblat de grădină. Nimic nu a fost în zadar. Toate laolaltă, sau în parte…alcătuiesc frumosul. Sufletul care le percepe și se bucură de ele este la rândul său frumos. Și chiar numai așa și atât, tot este bine. Dar când cineva reușește să răstoarne această bogăție de frumos, ca o poală cu flori de câmp a unei fetițe îmbujorate, în versuri atât de gingașe…atunci ne unim cu toții glasurile pentru a vă dezlega această greutate de la gleznă. Singură nu o să reușiți să vă convingeți, vă asigur. De aceea ascultați de laudele noastre și purcedeți pe potecile dorului de sublim. E acolo… și vă așteaptă. Ca și noi.
ApreciazăApreciază
Doamne, câtă poezie e-n comentariul dumneavoastră! Am vizualizat totul şi am simțit miros de primăvară!
Nu numai că ascult tot ce îmi spuneți voi toți, dar îmi şi iau uneori curaj din ceea ce îmi spuneți.
Vă mulțumesc tare mult!
ApreciazăApreciază
Superba poezia! Nu pot nici macar sa spun cat imi place, e senzationala de-a dreptul! ❤
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, draga mea! Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am citit azi aforisme ale unei fete de 19 ani. Ea spunea că un rol este,, viața, care este trăită în joc.,, Așa că ce poate fi viața dacă nu un rol pe care noi vom alege să-l jucăm fie serios fie în joacă. 🙂
ApreciazăApreciază
Frumos a spus! Şi profund pentru anii ei atât de tineri.
Aşa e. Şi rolul diferă de la caz la caz, uneori se schimbă de la comedie la teatru absurd înainte să ne dăm seama.
ApreciazăApreciază
Ai un romantism special. Esti un suflet unic!
Iti doresc sa ai parte de iubire! Pentru ca meriti multa iubire.☺😚
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc frumos, Gelu!
Toate sufletele sunt unice şi toate au ceva special, mai vizibil sau mai ascuns.
Şi tu să ai parte de toate astea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult!😚
ApreciazăApreciază
Sa fi apreciata si iubita, iți doresc!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Ane! Şi eu îţi doresc numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E oarecum tristă poezia, iar ala bala o face ca un fel de descântec. Îmi vine să-ți zic ca la noi în Ardeal: „ Atâta mă surprinzi, tu fată!” 🙂
Frumos tare, potecuț’
ApreciazăApreciază
Mi-am dorit să fie un fel de legănare acel ala bala. Îţi mulţumesc mult, mult, Em!
Răspund şi eu tot ca pe la noi: „şi io mă bucur de numa-numa!” 😀
Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar ca o ala bala e viata asta…
ApreciazăApreciază
Cam aşa.
Zi faină, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu stiu daca asta ti-ai dorit dar este incantator amalgamul de copilarie (ala-bala) cu maturitatea versurilor.
Minunat, Potecuta
ApreciazăApreciază
Mi-am dorit să fac un fel mix. Dar nu ştiam că pot 🙂
Îţi mulţumesc, Albert! Mă bucur că ţi-a plăcut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sublim si profund. Tare mi-as ^fi dorit sa-ti ascult si vocea melodioasa cu inflexiunile calde,recitând aceste geniale gânduri rânduri, exprimate în cuvinte minunate în care se simte mult Sufletul iubitor de frumusetea absoluta !
Un Weekend de vis, Suflet drag !
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Iosif! Nu exclud ideea unei înregistrări. Însă nu ştiu când va fi. Mulţumesc şi pentru idee.
Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Încă un joc frumos în care m-am prins cu plăcere, cu suflet de copil sau om însemnat cu dalbul tâmplelor. Ascultă-l pe Mugurel, că bine zice despre poemele tale. 😉
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ţi-ai lăsat sufletul să colinde prin jocul meu de ala, bala!
Mulţumesc mult, Petru! Mă voi gândi…
Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ala, bala, privește, doar acum
cerul e mai jos și lumina mai tare
aerul cade pieziș, ca un fum
și n-a rămas nici un val în mare
cred că lumea-i vrăjită
deși nu pare
cred că lumea-i o portocală
rostogolită spre soare
Ala, bala
cum de mai stăm în picioare?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Răspunsul e-n rotocoale de fum
ce-şi grăbesc rostogolirea pe un țărm uitat de val…
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Ţi-am spus odată că citesc tot ca o cârcătaşe,…. nu, ca o curioasă ce sunt. Am citit şi comentariile şi nu mi-au mai lăsat cuvinte. Iau cu copy paste, că nu am ce să fac. Dar, chiar aşa, ce mai aştepţi cu volumul acela de poezii? Până iese de sub tipar, termin şi eu cu mutatul şi vin la lansarea lui. Frumos de tot, Potecuţă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te îmbrățişez, Crina! Am emoții mari numai gândindu-mă că vrei să vii.
Eşti o drăguță şi îți mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, Potecuță dragă, ce frumos mai scrii! Mi-au mers la suflet versurile tale! Viața asta, ca o… „ala-bala!” Clipe care se succed, dimineți, amieze, seri și nopți în care fiecare azi își scutură petalele… Timpul ăsta care trece, trece…
Numai bine îți dorim cu drag și să aveți o duminică minunată! 🙂
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc, Alex! Mă bucur mult că ți-a plăcut!
Timpul ăsta, trecător cum e, s-a lăsat o clipă să îmi fie muză.
Vă îmbrățişez! O zi cu bucurie vă doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Elegant , distins , cald si mai cu seama amprentat de o scanteie de suflet .
Iata de ce-mi esti tare draga uneori … doar uneori … si evident fara declaratii ce pot parea neavenite ori pupaceli pe nasuc ce pot induce nelinisti ori revolte nemotivate …
Sîc !
ApreciazăApreciază
Mă bucur că de data asta ţi-am fost dragă. Chiar dacă e doar uneori, e bine şi atât.
Îţi mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Ce poem frumos!!
❤
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Katherine!
ApreciazăApreciază
Cu drag!
ApreciazăApreciază
Ala bala tare-aș mai citi
Versu-ți pe-nserate pân-aș adormi. 😊
Sunt sigură că aș visa poteci de poveste.
ApreciazăApreciază
Te îmbrăţişez şi îţi mulţumesc mult de tot, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană