Simfonii în amurg

Seara îşi întinde cu mişcări delicate, ca o domnişoară de pension, voalul opac peste fruntea cerului senin. Luna, gătită ca de bal, sărută uşor cuprinsul încremenit în contemplarea strălucirii ei fără de pereche. Luceafărul, cu un diamant furat din luciul apei şi ascuns în buzunarul de la piept, e gata de întâlnirea din miez de noapte şi… întrerupem programul obişnuit pentru că qrfghtzv stai la bloc şi geaba chichirez vorba aia dacă nema putirinţa aşa că mai uşor cu poezia şi figurile de stil pentru că, ai ghicit, stai la bloc. „În oraşul cu floare de tei, mai aud şi acum paşii tăi”… ce minunăţie de vers şi de piesă şi câta utopia, frăţiuer! Vreau să ştiu şi eu oraşul ăla în care pe bune poţi auzi paşi. Trecuţi sau prezenţi, acum nu e loc de metafore, vorbim strict pe subiect. Să auzi aşa… troc, top, tropa-trop, tic-toc, tac, pac. Orice, numai să auzi. Paşi.

Cineva s-a înfipt în claxon şi a rămas aşa. Nu ştiu dacă e cazul să las gluma la o parte şi să-mi fac griji, ştiu că s-au întâmplat multe şi se pot întâmpla şi mai multe în fracţiuni de secundă. Staţi aşa… 5 minute leităr… am verificat de la distanţă. E o ea şi mişcă deci nu e cazul să-mi fac griji. Ecuaţia e simplă, nu avem bătăi de cap: maşina A, parcată cu fundu’n gărduleţul care împrejmuieşte blocul. Maşina B, cu fundu’n bara din faţă a maşinii A. În maşina A se urcă cineva şi vrea să plece. Constată repede că n-are pe unde. Claxonează scurt, ca şi cum în faţă ar avea o pisicuţă şi vrea să o sperie. Constată că măgăoaia din faţă nu-i pisicuţă şi nu s-a sinchisit de bip aşa că mai claxonează o dată, mai lung de data asta. Chestia din faţă tot nu se mişcă, ale naibii maşini care nu pleacă ele ca la comandă. Se prinde că poate a murit omul în maşină, că poate doarme sau e în stare de profundă meditaţie aşa că scoate centura, coboară, se duce la geamul şoferului. Surpriză, maşina din faţă e perfect goală şi perfect imobilă. Măi să vezi, ce chestie. Intră iar în maşină, iar claxonează scurt dar, aşa cum deja ne-am obişnuit, nu se întâmplă nimic cu maşina din faţă. Aşa că se înfige-n claxon. Şi stă aşa.

No, şi abia de aici începe showul adevărat. Maşina A urlă a jale şi dor, în jur apar ca din pământ doi, cel mult trei, experţi. Analizează cu mare atenţie maşina A. Cu la fel de mare atenţie, trec la analizat maşina B. O privesc lung, îi dau ture de parcă încearcă să-i înţeleagă profunzimile, după care analizează spaţiul dintre ele şi dau verdictul cu un ton înţelept că tocmai au descoperit gălbenuşul din oul lui Columb: Nţ, nu e loc! Aplauze.
Pe la balcoane apar tot felul de capete: creţe, blonde, brunete, albe, rase, şuviţate, grizonante, cu coc, fără coc. Şi al meu. Şi concertul în si minor cu o voce care strigă nu mai claxona, bă, ca nebunul, alta că lasă omul să claxoneze, nu vezi că nu poate ieşi că l-a blocat şi alta care conchide da’ nu mai urlaţi şi voi că e destulă gălăgie. Simfonie!

Io atât vreau să zic. Ştiu că am mai povestit un astfel de episod dar nu-s eu de vină că se repetă. Şi dacă tot se repetă şi eu, victimă colaterală, fără stropuleţ de vină că nu făceam decât să stau tolănită-n fotoliu, cu ochişorii-nchişi, să visez frumos fără să dorm, am zis că-i cazul să mă implic, măcar să ştiu o treabă dacă tot am de suferit fonic.
Deci: următoarea investiţie majoră, înainte să aprobe ăştia absurditatea aia cu contribuţiile, va fi sub forma unui set de vuvuzele. Mă fac suporter şi ies în balcon şi suflu pe trei voci. Mă înscriu şi la cursuri intensive de scuipat seminţe. Huligani pân’ la moarte, ale, ale, ale!

Da’ pân’ atunci, nu are cineva pus deoparte un oraş pentru potecuţă? Dar sunt puţin cam mofturoasă, vreau un oraş ca ĂSTA, nu altul. Mno, cât am scris eu, a tăcut şi claxonul, semn că totuşi mai e o speranţă. Şi că seara îşi întinde cu mişcări delicate, ca o domnişoară de pension, voalul opac peste fruntea cerului senin. Luna, gătită ca de bal, sărută uşor…

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

45 de răspunsuri la Simfonii în amurg

  1. firdeiarbainbataiavantului zice:

    În afara începutului şi sfârşitului diafan, am avut sentimentul că vrei să mi te alături în a strânge la un loc aspectele „minunate” legate de circulaţia auto şi cele colaterale, chiar dacă tu nu eşti din extraordinara capitală a scumpei noastre patrii, Republica Soci… Stai, asta era din altă epocă. Pa, mi-a plăcut mult de tot. Sii iu leităr, aligheităr.

    Apreciază

  2. Mugur zice:

    Nu știu dacă sunt în asentimentul tău în ceea ce privește orașul visat, căci eu aș merge mai degrabă pe o variantă medievală, chiar dacă nu sunt adeptul turnirurilor, spre exemplu. https://youtu.be/rRxOuzG1opU Parcă emană mai multă liniște și înțelegere decât… simfonia ta amurgindă.

    Apreciază

  3. No, ce să-i faci? La tăţi ni-i greu. Apoi cine are năcaz mare, ala mare năcaz are. Şi eu claxonez cănd mi se blochează poarta de la serviciu. Apoi eu „mă-nervez cu nervii capului” că mă grăbesc să ajung undeva, alţii se-nervează cu „nervii nervoşi” că fac eu gălăgie. Şi uite, aşa se fac prieteniile.

    Apreciază

  4. em zice:

    Îmi pare rău că nu am nici un oraș disponibil. Jur că ți-aș da. Am râs cu lacrimi. Da’ caut unul până data viitoare. 😀

    Apreciază

  5. Tare m-am distrat de cele scrise pe aici, dar oraș nu am disponibil, că prea ești pretențioasă. Eu îți doresc liniștea aceea profundă din serile târzii în care să-ți poți auzi gândurile și pașii celor ce-ți trec pe sub ferestre. Până una-alta… folosește și tu o pereche de căști, ceva… Să ai o zi faină de tot cu evenimente plăcuteee! 🙂

    Apreciază

    • Mă bucur că te-ai amuzat!
      Acum ceva ani, la controlul ăla medical anual, mi s-a spus că, citez din memorie, „aveţi un auz perfect dar dacă o ţineţi tot aşa (la locul de muncă se referea), cam în 10 ani nu va mai fi la fel”. Nu dau detalii dar am ţinut-o tot aşa deci se va rezolva de la sine 😀 😀 😀
      O zi veselă! Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  6. Apăi, după cum bag eu de samă, tu vrei să călătorești în timp, să scapi de claxoane, lifturi și alte surse moderne de gălăgie și stres. Doar din alea vechi: de nechezat, de copite pe caldarâm și înjurături de birjar. Altfel sună. 😉

    Apreciază

  7. Iosif zice:

    Nimic n-am urât mai mult în ultimii ani, decât marile aglomeratii urbane,indiferent de amplasamentul lor pe Terra, metropole ale raului,coruptiei,desfrâului si decadentei speciei numite om,însa care în in(e)volutia tehnico-stiintifica si-a pierdut din valorile autentice si frumusetea initiala,naturala,devenind o specie care lupta pentru supravietuite,închise în ‘custi’ aparent superbe,de beton si sticla,pe care cei mai multi le platesc o viata întreaga dumnezeilor acestui sistem fals,numit viata…
    O zi frumoasa !

    Apreciază

    • Poate-ar fi mai constructiv ca, în loc să urâm, să încercăm să ne facem bucăţica de pământ pe care ne purtăm paşii cât mai luminoasă. Nu putem schimba lumea. Dar putem contribui la puzzle aducând o piesă curată. Zic şi eu.
      Zi frumoasă şi ţie! Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

      • Iosif zice:

        Potecuta draga,ce-i urât si Dumnezeu uraste,indiferent ca urâtenia se manifesta în macrouniversul infinit ori în microuniversul sufletesc al fiecaruia dintre noi.
        Desigur frumusetea vietii începe de la la nivelul ADN-ului fiecarei celule a ‘casutei’ noastre intime în functie de mostenirea genetica primita de la radacina arborelui genealogic,si de modul în care percepem, alegem si asimilam valorile si /sau nonvalorile nutrientilor necesari dezvoltarii si evolutiei caracterului,iar aceste alegeri vor forma caractere pozitive sau negative în functie de ceea ce asimilam pe parcursul acestei existente relative,efemere,scurte si imprevizibile. Alegerile ne apartin în mod personal .

        Apreciază

        • Nu vreau o polemică dar eu niciodată n-am auzit Dumnezeu şi ură în aceeaşi propoziţie. Ba da, când era negaţie undeva între ele.
          Dar nu ăsta e subiectul postării deci mă opresc şi îţi urez o zi frumoasă.

          Apreciază

          • Iosif zice:

            Mai jos îti ofer doar trei exemple,draga Potecuta ! No offence ! 🙂

            „Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare.” – Amos 5: 21 –
            „Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre; Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi.” – Isaia 1: 14 –
            „Caci Eu urasc despartirea în casatorie,zice Domnul,Dumnezeul lui Israel si pe cel ce îsi acopera haina cu silnicie,zice Domnul ostirilor. De aceea,luati seama în mintea voastra si nu fiti necredinciosi.” – Maleahi 2:16 –

            Apreciază

            • Tot no offence, îţi respect părerea, te rog, dacă poţi, să faci la fel cu a mea. Rămân la ce-am zis.
              Acum putem, te rog, să revenim la subiect şi să lăsăm discuţiile astea pentru când voi posta eu ceva legat de psalmi?

              Apreciază

            • Iosif zice:

              De acord,însa eu n-am facut nimic rau, argumentând prin Cuvântul Adevarului lui Dumnezeu.
              Sa fii iubita si fericita !

              Apreciază

            • Nici eu n-am greşit cu nimic amintindu-ţi de o rugăminte foarte veche de-a mea de care am vrut şi vreau să ţii cont.
              Toate cele bune!

              Apreciază

  8. Simfonia citadină mă stresează de multă vreme, recunosc, motiv pentru care m-aş refugia sub poala pădurii sau la malul mării. Nu se poate, cel puţin deocamdată, oraşul mă ţine în braţele sale de metal şi nu vrea să-mi dea drumul. Într-o vreme mă bucura nespus tot acest amalgam al suntelor şi trăirilor unui mare oraş, însă, chiar dacă sunt născut în Bucureşti şi, evident, crescut tot aici, l-aş părăsi – dacă mi s-ar ivi ocazia – fără regrete… Încă ne tolerăm reciproc. 🙂

    Apreciază

    • Cred că visăm cu toţii o evadare din asta, o căsuţă la ţară, visăm linişte şi relaxare. Dar cumva e şi parte din noi tot zumzetul ăsta. La unele zgomote suntem imuni deja şi cred că pe undeva ne-ar lipsi la un moment dat.
      Îmi amintesc de o vară la bunici unde nu se auzeau decât animalele din ogradă. Un amic din capitală, venit în concediu, după trei zile a zis „mă doare capul de la atâta linişte, ceva nu e bine, nu mai pot”.

      Apreciază

  9. Ana zice:

    Toate mi se-ntampla numai mie…asa ai putea intitula poieziea asta…😜
    Da’ pa cuvant de chofeur iegzperimendat ca e taaare frustrant sa tre’ sa iesi cu vehiculu dintr-un spatiu extrem de ingust…io ma propteam in ala din fata si impingeam…cu masina, evident… 😜

    Apreciază

    • Nuuu, că nu numai mie deci n-ai chiar fair să zic aşa 😀
      Io cred pe cuvânt şi înţeleg şi ştiu că e nasol tare să te trezeşti blocat de un bou breaz bârlobreaz. Dar e cu zgâriat pe creier şi să te întinzi puţin după o zi zbuciumată de muncă şi să urle un claxon 7 minute pe ceas. Că-ţi vine să cânţi aia cu „cuuu ceee m-am ales în viaţăă, ce-am băut, ce-am mâncat… ” 😀 😀 😀

      Apreciază

  10. Alissu zice:

    Nu am putut să nu-mi imaginez toată povestioara asta. Mă amuză sinceră să fiu, deși pe tine probabil te înebunea puțin( mai mult ) claxonatl.
    Așa, ca-ntr-un film cu Mr. Bean a fost totul.

    Apreciază

  11. Zina zice:

    Am avut plăcerea ca mașina noastră să se afle în postura de mașina A. E drept că nu am recurs la claxon, dar tovarășul meu de viață, aflat la volan, și-a epuizat repertoriul de înjurături după ce a întrebat în stânga și în dreapta a cui e mașina. Și ar fi fost atât de simplu ca șoferul mașinii B să lase în parbriz o hârtie cu numărul de telefon scris pe ea…

    Apreciază

    • Cred că e foarte neplăcut să te trezeşti blocat. Şi treaba cu numărul în parbriz mi se pare de bun simţ dar din păcate… e cam rar întâlnită.

      P.S. am scris un comentariu la tine de pe telefon, am reuşit să văd filmuleţul dar nu apare nici în aşteptare. Ori e în spam ori s-a dus de tot deşi sper că nu. 🙄

      Apreciat de 1 persoană

  12. Maria zice:

    Asta cu claxonatul este o problema adanca.
    Legea zice ca in interiorul orasului claxonatul este interzis. Exista si exceptii, desigur, dar imposibilitatea de a iesi din parcare nu se numara printre ele:
    a) conducatorii autovehiculelor cu regim de circulatie prioritara cand se deplaseaza in actiuni de interventii sau in misiuni care au caracter de urgenta;
    b) conducatorii autovehiculelor care folosesc acest semnal pentru evitarea unui pericol imediat.
    Deci, fie ca ne place – fie ca nu, claxonarea la deschiderea portii, blocarea locului de parcare sunt niste incalcari ale legii (si ale bunului simt).
    Sunt doua situatii in care (daca as avea capacitatea de a nimeri tinta) as arunca cu ceva in masina care claxoneaza nesimtit. As arunca in sofer, dar soferii nu prea claxoneaza isteric cand au geamul deschis pe motiv ca ii deranjeaza zgomotul (duh).
    1. claxonarea (isterica) la blocarea locului de parcare
    2. claxonarea (isterica) la semafor – cand eu (pieton) stau si astept sa trec strada si tu (sofer) claxonezi ca masina din fata ta sa plece mai repede cu 2 secunde. Ghiciti cui ii pasa ca se claxoneaza? Mie sau soferului din masina din fata?

    Apreciază

    • Foarte bine punctat, Maria. Însă avem o problemă:
      1. nu se respectă legea.
      2. nu cred că se sancţionează asta. Nu am auzit pe nimeni să primească amendă pentru claxonat.
      3. presupunem, prin absurd, că aş lăsa deoparte gândul că poate totuşi decât să-i fac rău omului, aş mai putea suporta răul lui făcut mie şi întregului cartier şi aş suna (unde? la 112?) şi ar veni un echipaj dar între timp ăla ar reuşi să plece că se eliberează drumul, nu tot eu voi da explicaţii că am chemat poliţia pentru un presupus claxonat prelung?

      Din păcate, asta-s doar 3 dintre scuzele de care ne agăţăm toţi si tot din păcate, de cele mai multe ori cu motive întemeiate. Dacă chem poliţia că vecinul îşi bate nevasta, legea nu le permite să dea buzna peste om în casă. Dacă primeşte avertisment, după ce pleacă ei, el o poate călca-n picioare. După asta, mă aşteaptă la lift, că nimeni nu protejează pe nimeni în astfel de cazuri. Şi atunci… atunci prefer să nu mă pun în pericol şi să zic că… asta e. Nu e cazul meu, e doar un exemplu, din păcate extrem de des întâlnit.

      Apreciază

  13. Dacă găsești orașul ăla, pot să mă mut și eu acolo?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s