Arhive etichetă: parc
Sortând simţiri prin anotimpuri
Dragă…, Ai auzit? Vorbeşte lumea, unii pe la colţuri, alţii-n gura mare, că a cam venit toamna. Dacă numai ar vorbi, n-ar fi nimic. Multe spune lumea şi nu toate-s de băgat în seamă. Dar o şi simte. Asta-i mai … Continuă lectura
Tu… câte trepte ai?
Mama ei de treaptă!, gândeşti în timp ce eviţi la milisecundă o căzătură spectaculoasă pe scările alea… ah, scările alea! Aşa sunt din omienouăsute… dar imediat îţi aminteşti de prima căzătură cu adevărat spectaculoasă pe acele trepte, prea abrupte … Continuă lectura
Marea demascare
Am văzut astăzi un filmuleţ tare dulce (dacă nu uit, îl pun la final) care mi-a amintit de mine mică şi de momentul ăla al descoperirii magiei din spatele magiei. Vă povestesc pe scurt despre experienţa mea legată de moşul … Continuă lectura
Oraşul acela…
Ştii oraşul acela de poveste pe care-l credeai imens dar care s-a făcut mic atunci când tu te-ai făcut mare? Oraşul acela care te cunoaşte cu toate ale tale, la fel cum tu îi cunoşti fiecare arteră spre inimă. Artere … Continuă lectura
Aparenţe…
În sala veche de teatru tocmai s-au stins luminile. Unii încă se mai foiesc, alţii încearcă să ajungă la locurile lor, bâjbâind în beznă. Câţiva domni, ca şi cum n-ar vrea să deranjeze spectacolul, îşi dreg vocile încercând să alunge tusea … Continuă lectura
Ţară dragă, cât mai dormi?
„Un câine a muşcat un om, nu e ştire. Un om a muşcat un câine-aceasta este ştirea”, este una dintre primele lecţii la care iau parte studenţii Facultăţilor de Jurnalism. Există unele controverse când vine vorba de persoana căreia îi este … Continuă lectura
Marţea de poveste
A venit din nou momentul povestioarei de pe potecuţe. Am mai spus că tare m-aş bucura să-mi spuneţi şi voi poveşti citite, auzite sau, de ce nu, trăite. Îmi plac poveştile şi sper că şi voi găsiţi o cât de … Continuă lectura