Cât un veac şi un pic

Nu am ce să cer de la ziua de mâine
Poate-un pic de noroc şi-o bucată de pâine
Ca s-o rup în bucăţi, s-o presar pe alei
Să rămână-n fărâme urma paşilor mei

Să găsească în ea cititorii în stele
Înţelesuri ascunse, să se mire de ele
Şi să-ncerce-n zadar să-ntâlnească prin burg
Negustori de iluzii, să le-o vândă în târg

Vor rămâne cu ea, n-o s-o cumpere nime’
Doar un singur curios, un bătrân cu un câine,
Va miza pe destin întrebând resemnat
Dacă-acceptă la schimb un regret şi-un păcat

Ei vor râde amar, n-au ce face cu ele
-Tot regret şi păcat e şi-n urmele mele-
Dar vor şti că un pas, apăsat şi grăbit,
Are-n el căutarea de un veac şi un pic

Şi vor cere mai mult dar vor pierde răbdarea
Şi-o vor duce la loc, că-i prea grea aşteptarea
Burgul tot este gol şi tăcerea-i deplină
Nu e loc de negoţ, n-are cine să vină

Asta cred că aş cere de la ziua de mâine
Doar un strop de noroc şi-o bucată de pâine
Să o rup în bucăţi, s-o presar pe alei
Să se vadă uşor urma paşilor mei
Care trec apăsat, uneori cam grăbit
Tot ducând aşteptarea de un veac şi un pic.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Cât un veac şi un pic

  1. Ana G. zice:

    Superb, ca toate versurile tale!

    Apreciază

  2. Am cules și eu câteva fărâme din pâinea presărată pe potecuță, fără să-ncerc a o vinde, ci doar pentru sufletul meu. Cu mulțumiri! 🙂

    Apreciază

  3. Suflet zice:

    Ce puțin ceri de la ziua de mâine, Potecuță… de-aia îți dă atât de mult raze de soare și curcubeie ❤

    Apreciază

  4. Cât de simplu și frumos. Zi cu liniște îţi doresc!

    Apreciază

  5. HopeLess zice:

    Faramele de pe Poteci le-am urmarit incet, pas cu pas, „cat un veac si un pic”… minunata poezie!! O zi senina si un weekend frumos, sa ai draga mea! 😘

    Apreciază

  6. ane zice:

    Negustori de iluzii posibili s-o vândă… Un câine se va bucura,dacă mănâncă pâine!Bătrâni vor bani. Intre iluzie si adevăr, versuri,picături de suflet!

    Apreciază

  7. mcooper801 zice:

    Faine versurile tale, adevarata hrana pentru suflet ! 🙂 O zi minunata si un w/e exceptional ! 🙂

    Apreciază

  8. Iosif zice:

    Câte-un pic dintr-un veac regasesc pe Poteci,chiar daca prin burg,strazile sunt cam reci… 🙂

    Apreciază

  9. Ana Vlad zice:

    Ai potrivit atât de bine versurile astea, că mă așezasem deja la rând să cumpăr și eu niște iluzii. Frumoasă poveste, a ținut fix un veac și un pic.

    Apreciază

  10. Ți-am mai spus cât de mult te admir? Aș culege și eu o fărâmă, da’ doar una, pe care s-o țin bine, lângă suflet!

    Apreciază

    • Ţi-am mai spus că uneori îmi spui lucruri care mă emoţionează şi mă lasă fără replică? Ca acum.
      Ştiu sigur că acolo, lângă sufletul tău, orice fărâmă ar putea-nflori 😉
      Mulţumesc, draga mea!

      Apreciază

      • Mi-ai mai spus, da.Dar îți spun sincer, câteodată am impresia că ai 100 de ani, așa de frumos poți să împletești cuvintele, parcă ai face asta de o viață. Parcă ai fi creată din trăiri, din emoții … 🙂 Sau poate asta ești… asta e fiecare om, nu? Dacă da, atunci tu ai cu o emoție în plus!

        Apreciază

        • Da, sunt absolut convinsă că suntem făcuţi din trăiri şi emoţii. Poate că uneori e nevoie doar ca cineva să aprindă scânteia. Şi unii începem să scriem, alţii să pictăm, să dansăm, să şi să şi să…
          Îţi promit solemn că atunci când voi împlini 100 de ani te voi ruga pe tine să-mi faci prăjiturile şi petrecem ca şi când. Numai să nu pui de acum ouă şi lapte la păstrare că nu cred că ne va fi prea bine după aia 😀
          Eşti o drăguţă şi îţi mulţumesc!

          Apreciază

  11. Ella zice:

    Poezia ta ma facut sa ma gandesc la basmul fratilor Grimm, Hänsel și Gretel. Intotdeauna între iluzie si realitate, la mijloc este si un pic de adevar!
    Weekend placut, Potecuta draga!

    Apreciază

    • Mă crezi că exact basmul l-am avut în minte când am scris? Iniţial am vrut să dezvolt puţin în jurul fărâmelor de pâine dar m-aş fi îndepărtat de subiect.
      Prima strofă era cu „… să găseşti mai uşor urma paşilor mei… căci parcul în care-am venit negreşit era trist şi tăcut, de un veac pustiit”. Dar poate păstrez ideea şi-mi găsesc resursele să transcriu şi gândul ăsta. Acum mă lungeam prea mult şi ieşea roman dacă scriam tot ce-aş fi vrut. 😀
      Mulţumesc frumos, Ella! Weekend frumos!

      Apreciază

  12. Peste ani, poezia asta ar putea fi interpretată ca artă poetică. Foarte frumoase versurile tale, mi-au adus o stare de linişte în suflet! 😊

    Apreciază

  13. Un veac şi un vers, şi un pic de poveste,
    Plăcerea lecturii mai mare ne este… ☺👍

    Apreciază

    • Plăcerea e de partea mea când îmi veniţi pe potecuţe.
      Şi când mai şi spuneţi că v-a plăcut… eu ce pot să mai spun? Mulţumesc! Deşi-mi pare prea puţin dar sper că mă iertaţi.
      Seară frumoasă, Cristian!

      Apreciază

  14. Felicitari.
    Tu ai mai mult decat noroc si o bucata de paine.
    Mult talent.

    Apreciază

  15. Suzana zice:

    Poezia este foarte frumoasa, dar stii deja asta.
    Si ma intreb, cumva retoric, cum s-ar fi transformat, daca inceputul ar fi fost:
    „Nu am ce sa cer de la ziua e azi”…

    Un weekend excelent, draga Potecuta!

    Apreciază

  16. cafeauata zice:

    Urmele tale vor ramane cu siguranta, chiar daca nu in farame de paine. Esti o Potecuta deosebita!
    Ganduri bune, cu drag!

    Apreciază

  17. Maria zice:

    Tareeeee frumoasa poezie !
    Am avut sentimentul că e cântec, că e liniștea în care cuvintele curg ape limpezi , cristaline, curate..
    Îmbrățișez! 😊 ❤

    Apreciază

  18. mopana zice:

    Acum stiu ce sa cer de la ziua de maine 🙂
    Un pic de noroc…
    Inca o poezie superba ca asta si…
    o bucata de paine 😀
    Superb ❤

    Apreciază

  19. loshame zice:

    I like that ☺

    Apreciază

  20. coco zice:

    minunate versuri, multumim mult de tot! zile frumoase!

    Apreciază

  21. Am găsit firmituri
    Pe poteci rătăcite
    Portă-n ele frânturi
    De tăceri nerostite
    Portă pulbere fină
    De miraj sufletesc
    Scânteind în lumină
    Ca un dor, ca un crez…
    Minunate versurile tale şi cred că urma paşilor tăi e luminoasă, nu doar o simplă „urmă”… 🙂

    Apreciază

  22. M-am luat după firimituri şi am ajuns la un suflet ca pâinea caldă.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s