Arhive etichetă: senin
Meteosensibiliate
S-a acoperit puţin seninul, doar pentru o clipă -care se poate simţi cât o eternitate şi-ncă puţin-, dar nu-i nimic. Şi-a învelit privirea în gri, poate pentru c-a vrut să se asorteze cu ce purtăm uneori prin suflete sau ce … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amanari, gri, idealuri, meteosensibilitate, minciuni, patura, senin, simtiri, vise
54 comentarii
Ce-ar fi fost să fie…
Ştii…, era să fie primăvară! S-au înseninat priviri, s-au dezmorţit simţiri şi dintr-o dată, oamenii au reînceput să zâmbească. Mergeau aşa, prin dimineţi, cu eşarfe la gât şi cu surâs pe buze, cu flori în mâini şi cu vise-n braţe … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat amintire, ar fi putut fi, flori, inverzire, primavara, rascruce, senin, suras, suspin
52 comentarii
Dialog alb-negru
– E luni azi, spuse – E senin azi, am răspuns. – Parcă mai frig ca ieri. Mai apăsat. – E la fel. Acelaşi cer. Aceleaşi grade. – Îhî. Şi totuşi mai aprig vântul. – Afară? Sau… – Ce-ai făcut … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat absurd, cafea, dialog, geam, oameni, senin, vant
53 comentarii
Un joc. De cuvinte
E prea târziu, iubire, să mai sperăm să fim eu-dulcea-ţi înflorire, tu-mugur de senin, eu-nopţile din vara ce ţi-a-nvelit visarea, tu-pas în doi cu viaţa, valsând cu aşteptarea. E prea târziu şi-i seară, e primăvara-n toi, s-a scuturat de floare … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat asteptare, iluzie, mugur, pas in doi, ploi, primavara, ratacit, senin, urama, veniri, viata
73 comentarii
Resemnare
M-ascund în noiembre cu frunze cu tot ş-acopăr cu gândul că ţie ţi-e bine şi tâmpla, şi noaptea, şi visul necopt, ce am, ce mai sunt sau mai ştiu despre mine. Pe-aici, câmp de luptă-ntre oameni şi ploi, sunt stări … Continuă lectura
Presupunere
O zi măcar de-aş fi un munte Să-mi sprijin fruntea de senin Şi amintirile cărunte Florii de colţ să i le-nchin, Mi-aş ţese din zăpezi un rost Şi-n lume când se face seară, Drumeţilor fără-adăpost Le-aş ninge pân’ la cer … Continuă lectura
O clipă-n dimineaţă
Oraşul a mirosit ciudat de dimineaţă. Un amestec între început şi sfârşit. A început de ploaie şi a sfârşit de ceva nedefinit. Poate de luptă a florilor ce şi-au pierdut petalele, poate de dans al petalelor în bătaia vântului. Poate … Continuă lectura
Împrumut
Împrumută-mi secunde dintr-o zi fără soare să ascundă în ele plânsul tot dintre nori şi în mâinele care va prevesti sărbătoare îţi voi da înapoi şi senin, şi culori Împrumută-mi un strop dintr-o mare mai mică să încapă în el … Continuă lectura
Gând din necuvânt
Tăcut-am ieri şi-n necuvinte Aripi pe gânduri am pictat Iar clipa-aducerii aminte Dorul de zbor le-a strecurat Nu le-am şoptit spre care zare Să-mi ducă nerostitul dar Când fost-au gata de plecare Şi-au scuturat visul de-amar Şi s-au pierdut în … Continuă lectura
Când „ei” se-mparte la doi…
Ea ascundea umbre de chihlimbar în privire. Şi nu ştia. El îşi oglindea seninul din ochi. Şi îşi dorea. Ea îşi scutura în fiecare seară urmele de nori de pe umeri. Şi asculta. El îşi lăsa pe prag plumbul din … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat baloane, clipe, nor, privire, senin, soapte, uimiri, valuri
39 comentarii
Poteci de dor 