Arhive etichetă: bunici
Jurnal cu pete de sos
Azi… n-am prea ştiut exact ce şi cum, numa’ că-i luni. Tot e bine, zic. În alte zile nici asta nu ştiam. E sărbătoare cu roşu. Şi la voi e la fel, nu? Numa’ am zis, să nu zugrăviţi. Sau … Continuă lectura
Aveam soarele pe masă
M-am întors azi în acel timp în care cel mai mare rău care se putea întâmpla era ca dimineaţa să nu găsesc ouă în cuibar. Nu puteam păţi nimic şi ştiam asta. Poate tocmai siguranţa asta îmi dădea curajul nebănuit … Continuă lectura
Amintiri culese de pe uliţe de sat
– Hristos a Înviat! – Adevărat a Înviat! Haideţi repede să ne luăm Paştile, să mergem în spate! Fiţi atenţi, să nu ne vadă nimeni. Făcea parte din ritualul nostru, de aproape tineri, încă aproape copii, încă fără griji, încă … Continuă lectura
Cât de rustic să fie „rustic”?
Nu ştiu dacă m-aş fi gândit vreodată să abordez acest subiect aici, dar am văzut nişte fotografii care mi-au stârnit reacţii şi emoţii diferite. De gândit, aşa, în treacăt, în perioada concediilor, când „vâsleam” pe diverse site-uri, m-am mai gândit, … Continuă lectura
Pită unsă cu un dor
Am citit azi o postare scrisă de cineva care a avut bunici în satul bunicilor mei. Există un grup al „sătenilor” pe care, din când în când, ne mai amintim de vremurile-n care cea mai mare problemă a noastră era … Continuă lectura
Despre şogori, unchi, mătuşi…
M-am născut într-o familie mică. Mică-mică. O mamă şi-un tată. Dacă e să extind, patru bunici. Dacă e să extind şi mai mult, trei străbunici, doar ele mai trăiau când m-am născut eu. Dar numai pe una mi-o amintesc. Dacă … Continuă lectura
Jurnal de stări
Afară… înserare. Şi cald. Sau călduţ, depinde de dispoziţia celui care dă verdicte. Poate fi şi frig, şi mohorât, şi gri, din aceleaşi considerente. Sec, ANM-ul spune că temperaturile sunt peste limitele normale ale perioadei. Normalul aici ar putea fi … Continuă lectura
O clipă-n dimineaţă
Oraşul a mirosit ciudat de dimineaţă. Un amestec între început şi sfârşit. A început de ploaie şi a sfârşit de ceva nedefinit. Poate de luptă a florilor ce şi-au pierdut petalele, poate de dans al petalelor în bătaia vântului. Poate … Continuă lectura
Luni, după Paşti
E greu, taică. Lunea e greu oricum. Dar când vine şi după Paşte e… ca o zi de luni de după Paşte. Greu, domnule! Şi dacă cumva sunt incoerentă şi vi se pare că mă repet, ei bine, nu vi … Continuă lectura