Arhive etichetă: urme
Ştii…
… n-ai nevoie nici măcar de curaj, l-ai avut atunci când ai lăsat gândul ăla să prindă glas şi ţi-ai dat voie să ţi-l spui şi să te asculţi, nu doar să te auzi, rostindu-l. Şi mai ales când l-ai … Continuă lectura
Flagel cu peşti
Peşti-peşti, nu din ăia cu două picioare, să fie alles klar de la bun început, să nu vă risipiţi timpul crezând că vorbesc de alte grozăvii. Nu! Io am o problemă şi vreau să fac o reclamaţie. Subsemnata… prin prezenta… … Continuă lectura
În alb-negru
Miroase fin a început de vară Făcând culcuş între cireşe-amare Dar nouă a-nceput să ni se pară Că n-a durut nicicând atât de tare Să asistăm ca la un fapt banal La tragedia florilor de tei Ce, scuturându-se de viaţă teatral, … Continuă lectura
Gând în alb
Am strâns câteva cuvinte înghețate pe buza de jos şi, cu un gest matern, le-am legat, la încheietura mâinii stângi, o eşarfă roşie să le țină de cald în veşnicie, să le vegheze nerostirea şi să le sprijine bătăile inimii … Continuă lectura
Două lumi, un singur geam
Autobuzul cu geamuri mari îşi culege călătorii cu tot cu bagaje, cu tot cu gânduri. Începutul de zi face ca lumea de dincolo de geamuri să pară neclară. Zorii zilei scot în evidenţă, aproape vulgar, praful lipit pe acea peliculă … Continuă lectura
Valuri sărută urme…
Călcând pe urme de om mare…
Că românu’ s-a născut poet, se ştie? Se ştieee! Că e frate cu codru’, se ştie? Se ştie! Că e inventiv, se ştie? Se. Că scoate bani şi din piatră seacă, se? Se. Măi, da’ că uneori se întrece pe … Continuă lectura
Din doi în doi
Îmi rătăcesc paşii prin zăpezile de altădată şi las fulgii să-mi învăluie surâsul. Privesc cu mirare cum urmele mele sunt acoperite încet ca şi cum totul trebuie să rămână imaculat, fără regrete, fără semne că cineva a păşit, cândva, pe … Continuă lectura