Arhive etichetă: septembrie

Scrisoare deschisă

Publicat pe 07/09/2020 de Poteci de dor

Dragă…, E luni. Septembrie, luni. Aşa mi-a venit, nu ştiu de ce am început cu asta. Poate pentru că aşa suntem noi, oamenii. Uneori împrumutăm, alteori furăm, alteori inventăm expresii, cuvinte, forme lipsite de fond, şi le spunem atunci când … Continuă lectura →

Publicat în Scrisori | Etichetat copaci, luni, melodie, pescarusi, scrisoare deschisa, septembrie | 68 comentarii

Luni cu jurnal

Publicat pe 25/09/2017 de Poteci de dor

Azi… un luni al unui septembrie care se străduieşte să le facă pe plac tuturor. În dimineaţă, respectă norme dictate de calendarul care obligă la grade puţine-n termometre şi la vânt tăios care împrăştie începuturile de gând şi visele întrerupte … Continuă lectura →

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat amintiri, breaking news, carte, deadline, harnicie, jurnal, luni, melodie, norme, reguli, septembrie, stire, suflet, task | 59 comentarii

Toamna vine la oră fixă

Publicat pe 05/09/2017 de Poteci de dor

Setăm alarma aceluiaşi telefon, la aceeaşi oră, cu aceeaşi melodie. Veselă, în cele mai multe cazuri. Şi tare, de fiecare dată. Ne place să credem că dacă ne trezeşte o melodie ritmată vom fi plini de energie întreaga zi. Şi … Continuă lectura →

Publicat în Suflet pe poteci | Etichetat acoperă-mi inima, alarma, Alifantis, autosugestie, calendar, ghiocei, oameni, ora fixa, ploi, primavara, programat, septembrie, setari, telefon, toamna, vara | 46 comentarii

Şi tu erai mică, Măriuţă…

Publicat pe 15/08/2016 de Poteci de dor

Şi nu numai că nu ştiam să-i dau nenii guriţă, dar nu ştiam nici măcar că-i ziua mea. Eram, ca de obicei, în curtea plină de surori, fraţi, cumnate şi cumnaţi, nepoţi şi nepoate, toţi de-ai bunicii mele-sărbătorita zilei. În … Continuă lectura →

Publicat în Din viaţă... | Etichetat cadouri, ciocolata, copil, flori, gurita, Maria, Mariuta, mica, nume, sarbatoare, sarbatorit, septembrie, urare | 116 comentarii

Septembrie, luni

Publicat pe 14/09/2015 de Poteci de dor

M-am trezit de fapt, nu. Nu cred că dormisem în noaptea aia. În mine creşteau senzaţii necunoscute până atunci. Teama de lumea necunoscută, emoţia pură dată de primii paşi făcuţi într-un univers la care doar visasem, bucuria unui început care … Continuă lectura →