Ca o părere…

Mi s-a părut că aud un glas care
mă striga,
mă chema,
mă alinta.
Prin el,
şi numele meu dar şi cuvintele
aveau o sonoritate aparte,
păreau mai melodioase,
mai duioase, mai altfel.
Am alungat gândul,
i-am spus că e doar ploaia care bate-n geam
şi am vrut să-i demonstrez că se înşelase
deschizând larg fereastra.
Dar ploaia-şi încetase căderea

Mi s-a părut că simt un gând care-mi sărută fruntea
şi-mi mângâie clipa de nesomn.
Am alungat şi această părere,
i-am spus că e doar vântul iscat în dimineaţă
şi am luat-o de mână să-i arăt
cum se unduiesc copacii în bătaia lui.
Dar m-am trezit singură-n strada
neatinsă de adiere.
Vântul îşi încetase zbaterea

Mi s-a părut că simt un vis, ca un dor
care mi s-a aşezat pe umărul stâng
căutând şoapte care să-i fie cuib în seară.
Doar ţi se pare,
mi-am spus
e doar un fluture,
nu e vis
şi nu e dor.
Dar imediat mi-am dat seama
că-i prea devreme pentru fluturi
şi fluturii nu-şi fac cuiburi
pe umeri stângi.
Şi-atunci am rechemat primul gând
şi i-am dat dreptate.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Ca o părere…

  1. „Şi-atunci am rechemat primul gând
    şi i-am dat dreptate.”

    Rechemand primul gând, l-ai rechemat pe toate celelalte, ori poate crezi ca apelând la gândul cel dintâi, sărutul, mângâierea si visul nu- si mai fac cuib in mintea ta?
    Ce fluturi! Frumosi fluturi!

    Apreciază

  2. Mugur zice:

    Eu nu știu să chem gândurile,
    Cum o faci tu.
    Gândurile mele sunt lăsate să zboare,
    Pe aripa zefirului,
    Sau prin toiul furtunii,
    Către
    Acel nicăieri.
    În urmă rămâne
    Doar parfumul florilor,
    Doar cântul versurilor tale.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ella zice:

    Nu am sa-ti raspund în versuri dar am sa-ti spun din suflet ca mi-a placut postarea ta! De cate ori vad un future ma gandesc la mama mea, de la ea am un future brose!
    Imbratisari, Potecuta!

    Apreciază

  4. doar verde zice:

    Pe poteci, am auzit cuvinte care m-au asigurat că dorul există şi locueşte pe umărul stâng!

    Apreciază

  5. Ce vizite inedite primești tu… glasuri, gânduri, visuri, fluturi, toate cu umbra lor de alint așezate în versuri de poveste. O săptămână de vis îți doresc, Potecuță! 🙂

    Apreciază

  6. Foarte frumos finalul, întregind un poem cu trăire de o sensibilitate aparte, dacă se poate spune aşa. Eu cred că da.

    Apreciază

  7. Eu sunt convins că te-am simțit pe tine, în spatele fiecărui cuvânt, alături de fiecare gând, în avangarda fiecărei expresii. Și mi-a plăcut! 🙂

    Apreciază

  8. Adriana zice:

    Ba, vizitele alese poposesc pe umeri, pe frunte, ne cad putin pe fata, inainte sa ni se cuibareasca definitiv in inimă. Tu ni te asezi mereu, sub forma de cuvinte, in sufletul nostru, dar inainte stai putin sub pleoapele noastre, putin pe retina și fluturi mari se fac literele tale. Acum imi fosnesc in inima. Stii, nu?

    Apreciază

  9. psi zice:

    wow! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s