Ca din poveste

Ţi-au spus că viaţa nu-i o joacă
şi-au născocit apoi poveşti
despre Ilene Cosânzene
la curţile împărăteşti
Şi ţi-ai brodat în mare taină
cu fiecare-a fost odată
iluzia că şi prin lume
e tot aşa ca… niciodată

Te-au învăţat să nu ai teamă
şi-au recitat dintre coperţi
binele învinge răul
oricâte lupte ai să pierzi
Şi ai crezut că şi-ntre oameni
când simți că nu mai ai scăpare
îţi e permis să scoți în grabă
jăraticul din buzunare

Te-au ajutat să-ți aperi visul
de ploi ce răsăreau în cale
şoptind de merele de aur,
stăteau de pază nopţii tale
Şi ai sperat că şi în viaţă
când drumul îţi mai rătăceşti
sorbind licoare fermecată
va fi uşor să-l regăseşti

Le-ai spus că poate fi poveste,
că joacă este viaţa toată
iar basmele trăiesc prin oameni
şi vraja-n ochi li-i presărată
Şi nu au vrut să te-ntristeze
furându-ţi inocenţa-n pripă
nu ţi-au mai spus că de n-ar fi-ul
e scris cu fiecare clipă.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la Ca din poveste

  1. Asta e. Suntem personaje de poveste, încercând să împlinim sau să evadăm din Matrixul plăsmuit de Povestitor. Unii ne mulțumim cu iluzia că am reușit.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Adriana zice:

    Povestile au fost tăciunii
    care s-au asezat adanc in noi
    și ades aprind, și-acum, cărbunii
    din lumi pierdute-n cele noi,
    iar focul lor tot va cuprinde
    inimi ce simt ca altădată,
    e rostul nostru sa nu stingem
    cuvinte cu „au fost odată”;
    mai bine-n candela cu vorbe
    să punem virgule, nu punct,
    și să lăsăm cumva pe mâine
    puțin de atunci, putin de acum.

    Virgula scrie-o aplecată,
    spre mâinele cu „a fost odată”.

    Sa nu te mai miri, potecuta, ca venim spre tine entuziasti și bucuroși ca te putem citi; esti atat de pe gustul meu, incat diversitatea scrierilor tale imi dau inspiratie si gand bun. Mult mi-a plăcut. Mult.

    Apreciat de 5 persoane

    • Versurile tale sunt ca un motto pe care tare-aş vrea să-l învăţ pe de rost. Mulţumesc mult, tare mult, draga mea!
      Ştii, m-am gândit de multe ori la diversitatea asta. E drept, suntem cu toţii un amalgam de gânduri, de trăiri, de vise. Mai râdem şi mai plângem, mai spunem o glumă sau o poezie. Dar mă gândeam că un blog ar trebui să urmeze un singur fir iar potecuţele mele sunt un… ghiveci. Dar scriu aşa cum simt sau îmi vine pe moment. Nu ştiu dacă asta e chiar bine dar ce-mi spui tu mă bucură enorm.
      Mulţumesc tare mult încă o dată!

      Apreciat de 2 persoane

      • Adriana zice:

        Nu, n-ar trebui sa aibă un fir. Prefer ghiveciul și faptul ca-l imparti cu noi; ba aducem și noi cate o „leguma” sau putin condiment, ca nu ne putem abtine. Si, sa nu te superi cand imi adun cuvintele lasate la tine, precum acestea de azi, pe blogul cu NEpovesti, mi-am promis mie candva ca nu le mai pierd urma…prin blogosfera. Mi se trage de cand aveam ping-pong de versur cu Mugur.

        Apreciat de 1 persoană

  3. Suflet zice:

    Ce bine ai descris esența vieții!… Oare ne-au ajutat sau ne-au dezamăgit poveștile?

    Apreciază

  4. Ella zice:

    A fost o data ca nicio data … asa încep povestile … Desigur ca mai frumoasa poezie despre aceasta lume nici ca puteam sa citesc în alta parte! Dar fara frumusetea povestilor eu cred ca totusi nu am putea lua viata în serios … este un fel de pregatire sufleteasca pentru o lume cruda, un alint care spune … a fost o data … un parfum de mama … o prima carte cu coperti lucioase!
    Amintiri dragi! Pupici Potecuta, sa ai numai amintiri frumoase îti doresc! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    • Aşa e Ella, poveştile sunt şi ele cărămizi care ne consolidează pe noi ca oameni. Nu le contest, din contră. Iubesc poveştile la fel de mult cum o făceam în copilărie. Şi cred în ele şi sunt convinsă că ele chiar şi acum, când stau în podul amintirilor, continuă să ne învăluie în magia lor. Am încercat, stângaci, să văd însă diferenţa dintre acea magie şi realul în care suntem aruncaţi prea brusc iar puntea aia de legătură dintre poveste şi cotidian se numeşte… viaţă.
      Îţi mulţumesc frumos! Zi frumoasă!

      Apreciază

  5. Pingback: Povești-poteci - NEpoveștile Adrianei

  6. Mugur zice:

    Ți-au spus, și ai crezut pe dată
    Că povestea-i adevărată.
    Cu de n-ar fi, și cu a fost,
    Poveștile își au un rost.
    Când Potecuța mai ales
    Ne-așează-n vers povestea ei,
    Sau basm cu pajuri și cu zmei,
    Apare-o vrajă, nu eres.
    Și ne vrăjește pe noi toți,
    Bunici, părinți, chiar si nepoți.

    Apreciază

  7. noradamian zice:

    Minunat spus: „când drumul îţi mai rătăceşti/ sorbind licoare fermecată/ va fi uşor să-l regăseşti”
    Chiar dacă uneori ne trezim din vis direct în apa rece a zilei, avem nevoie de povești, de speranță…

    Apreciază

  8. Zina zice:

    O poezie dulce-amară, așa cum este și viața… Dar ce ar mai fi viața fără de povești?!

    Apreciază

  9. doar verde zice:

    Mă gândesc la toți cei care iubesc poveștile.
    „Că de n-ar fi, nu s-ar povesti”!

    Apreciază

  10. doar verde zice:

    Şi eu deasemeni! Cu alte cuvinte , citim din suflete de poveste (așa cum este al tău), şi continuăm să visăm până la povestea următoare!
    (Era de bine adică! 🙂 )

    Apreciază

  11. Deci tot mai crezi în poveşti şi magia lor. Şi eu, dar să nu mai spui nimănui. Zi de poveste să ai, Potecuţă! 🙂

    Apreciază

  12. Alex zice:

    Minunată poezie. Am citit-o de mai multe ori, pentru că mi-a mers la suflet. Am crescut cu povești multe. Am citit atâtea cărți cu povești, dar cele mai frumoase rămân cele povestite la gura sobei de bunica mea. Pe acelea nu le uit niciodată, căci unele erau adevărate. Din „povestea” vieții ei!
    Până la urmă, istoria fiecărui om pe acest pământ este o „poveste”. Iar poveștile cu care creștem, sunt adevărate „lecții” care ne pregătesc pentru viață. Nu putem trăi fără povești. Sunt parte din ființa noastră, din sufletul nostru!
    Mulțumiri, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    • Şi noi, cu fiecare pas făcut, ne scriem propria poveste şi ne petrecem clipele încercând să-i dăm farmec, sperând zi de zi să fie cu… happy end.
      Frumos tare ai scris despre poveştile din noi!
      Îţi mulţumesc mult, Alex! Weekend frumos îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  13. Roxana V. zice:

    Povestiile au fost „inventate” de oameni care probabil asta au si cautat…ca „binele” sa invinga „raul” mereu.Toate aceste „intamplari” sunt o necesitate pentru om

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s