Scrisoare deschisă

Dragă…,

E luni. Septembrie, luni. Aşa mi-a venit, nu ştiu de ce am început cu asta. Poate pentru că aşa suntem noi, oamenii. Uneori împrumutăm, alteori furăm, alteori inventăm expresii, cuvinte, forme lipsite de fond, şi le spunem atunci când n-am prea avea multe de zis, sau nu ştim cum să o spunem, crezând că am spus totul cu ele. Că ele au spus totul. În locul nostru. Devin uneori clişee, e drept, dar culmea, ceilalţi, mereu ceilalţi, niciodată noi, înţeleg mai multe decât am fi vrut chiar noi să spunem. Septembrie, luni. Google spune că a fost lansată în 2008. Oare ce spuneau oamenii, ce ne spuneam noi, în septembrie, luni, înainte de asta? Şi înainte de multe altele. Şi nici măcar nu mai ştiam piesa, asta e şi mai ciudat. Am căutat şi asta. Zice că „acum, septembrie, luni, vrei din nou liniștea, de-atunci când toamna începea”. Zâmbesc. Nici n-a început bine toamna, în septembrie abia dacă face câţiva paşi, deci care început? Dar nu, nu fac analiză pe text. Nici măcar liniştea aia nu mi se potriveşte deloc.

Ţi-am spus că, lângă blocul meu, vin pescăruşii să doarmă? Ţi-am spus că seara, când se întorc de pe unde merg ei, am marea la picioare? Şi valurile undeva, deasupra? Şi nu, nu e linişte. E asurzitor, uneori. Dar e o zarvă care linişteşte. Ştiu, sună ciudat. Şi ştiu, poate nu e nici corect. Gramatica are uneori norme pe care sufletul sau mintea nu le-ar înţelege niciodată. Uneori, ambele rămân confuze în acelaşi timp. Şi nici ea pe ele. Cum să explici cuiva, blocat între reguli, că oricât de mare ar fi, gălăgia poate fi liniştitoare? Sau că-n zarvă îţi poţi găsi liniştea. Dar de ce i-ai explica? El n-ar înţelege, tu nu te-ai mai putea înţelege.
Nici ziua nu e linişte. Se strigă, se aleargă, se claxonează, se tace ascuţit, atât de ascuţit încât uneori se sparg aşteptările-n mii de cioburi care trezesc amintiri, se renunţă, se trăieşte, se îmbătrâneşte. Toate astea, la un volum aproape de limita de sus.
Dar ştiu, melodia nu e pentru mine, nu mie trebuie să mi se potrivească. Tocmai de aia mă întreb ce mi-o fi venit cu ea.

E linişte-n copaci, da. Sunt verzi şi vântul încă nu le tulbură nuanţa. Cred că ei au alt timp, alte anotimpuri, numai nouă ne e început de toamnă, lor nu le pasă de asta. Sunt nemişcaţi şi încă tineri. Dacă s-ar trezi cineva după un somn lung şi s-ar uita pe geam, nu cred că ar ghici data. Semn că nici sufletul n-ar trebui să ni se ascundă-n ploi. Dar nici sufletul nu ţine cont de date.
Numai noi ne ascundem între cifre şi ne uităm acolo, ne abandonăm acolo. Ne programăm tristeţi şi melancolii, le bifăm ca pe o simplă listă de cumpărături. Până şi emoţia o trăim grăbit. Să fie. Să fim. În rând cu lumea. Nu e suficient de trist că se întâmplă asta? La ce ne mai folosesc şi tristeţi impuse?
Ah, şi când vor începe frunzele să se fărâmiţeze… ce linişte ne va fi atunci! Abia de atunci.

Am văzut duminică un film. Nu el e subiectul, contează mai puţin. Unor băieţi, aflaţi într-un internat şcolar, le erau aduse scrisorile deschise. Mă gândesc acum, oare dacă poştaşul ar fi curios şi ar deschide plicul ăsta, ce-ar zice de tot ce-i scris? Ce-ar zice de mine, de tine, de noi? Cam ce spune despre noi ce e scris aici? Şi cine-i mai vinovat, eu, tu? Eu, că scriu asta, tu că o citeşti, că accepţi, conştient, să fii complice?
O scrisoare normală spune multe despre expeditor. Ce mai face, ce mai simte, pe unde-a mai fost, ce-a mai citit, de cine-i e dor. Şi din întrebările adresate destinatarului, se pot afla chiar poveşti de viaţă. Dar de aici?
Tu ce mai faci, ce-ai mai simţit? Măcar ăsta să fie concretul din toată neclaritatea asta.

E septembrie. Şi luni. Abia septembrie. Şi încă luni.

Cu drag,
tot eu.

Foto

Acest articol a fost publicat în Scrisori și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

68 de răspunsuri la Scrisoare deschisă

  1. Cristina zice:

    Așa e, Potecuță, o scrisoare spune multe, mai ales de cine-i e dor și, printre rânduri, evocă și adevăratele sentimente ale celui ce a scris-o pentru cui îi e destinată. Involuntar, fiecare expeditor pune accent pe ce poartă în inimă… și pentru cine, că-i da, ori ba. Mi-a plăcut tare mult articolul tău din această seară. Ca toate articolele tale, de altfel. 🙂 Și poezia de pe facebook este minunată! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  2. Issabela zice:

    Cît pe ce să citesc automat, la ultimul rînd, Mishuk, sub „cu drag”… 😁
    Acuma, cu mailurile si netul, mai greu să stii ce crede un poștaș 🙂 Măcar scrisorile de pe vremuri știam cînd sînt deschise de alții, dar la mailuri…
    Sper să ajungă la destinatar 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. e luni, septembrie? pai de asta dansez eu ca o capra pe melodia “Ugh” a lui Bulletproof Boy Scouts ( mi-a zis fiica-mea cum se scrie, ca eu habar n-am). nici nu stii ce pierzi, Potecuta! ma invata fiica-mea sa dansez. ♥️ de pescarusi zici? zi si noapte-i auzeam in Liverpool! furau mancare! pe unul l-am botezat Bob. te pup cu drag!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Iosif zice:

    Draga…
    Îmi sunt enorm de dragi scrisorile tale deschise
    prin care îti exprimi în slove, gânduri, sentimente.
    Povesti reale, obiective, cu drag si pasiune scrise,
    ce lasa-n inima, sperante, optimism cu dor de vise.
    …cu drag, (999)Noi unA !
    O saptamâna magica si binecuvântata, indiferent de factori, vremuri, anotimpuri sau de… data.

    Apreciat de 1 persoană

  5. rofstef zice:

    Ai fost foarte profundă, foarte romantică !
    O scrisoare atât de sensibilă și plină de realitate, dar și de mister, încât am uitat de mine în timp ce citeam rândurile.
    La fragmentul cu pescărușii m-am topit așa de bărbat cu sunt..

    Îți mulțumesc mult, Potecuțo, o seară frumoasă îți doresc !!!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Ana May zice:

    Septembrie, luni, dar e încă iz de vară, cu vise calde și zile senine.
    Îți trimit o îmbrățișare pentru azi și pentru mâine, (💐🍰🍾), cu urări de bine, de frumos, de bun, de „încă vară” mult timp de-aici înainte! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  7. Diana zice:

    Draga…,
    mi-e dor de galagia linistitoare a pescarusilor; acum cateva luni se adunau pe un bloc de langa al nostru. Cand vantul se juca in frunzisul copacilor doar ca nu simteam parfumul sarat al aerului, ca la mare. 🙂
    E inca luni, e racoare afara, si maine va fi soare.
    Saptamana minunata iti doresc, Potecuta! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  8. condeiblog zice:

    „Cu drag, tot eu” e marcă înregistrată Potecuța, zic bine?

    Apreciat de 1 persoană

    • M-am uitat acum, de curiozitate. Am folosit acest „tot eu” la a treia scrisoare. Nu e marcă înregistrată, e prea mult spus. Nu ştiu să o fi văzut în altă parte, mă feresc să „fur” idei, n-aş fi folosit-o dacă aş fi ştiut că e deja folosită.
      Dar nu e cazul de asta. Tot drag e. Şi atunci e normal să fie scris 🙂
      Am înţeles, din a doua, recunosc 😀 , ce-a vrut Issa să spună şi de ce a făcut ea legătura cu Mishuk. Câteva minute am fost în ceaţă totală, chiar nu ştiam ce-a înţeles ea şi de ce tocmai Mishuk 😀 Deh, uneori fisa pică greu la mine.
      Mulţumesc frumos!

      Apreciat de 1 persoană

  9. Septembrie, luni… chiar am fredonat-o zilele trecute, în mintea mea… oare de ce nu suntem liberi, Potecuță, așa, ca pescărușii? De ce ne închidem între reguli? Îi invidiez, știi? (de pescăruși, zic)

    Apreciat de 1 persoană

  10. Strigătele pescărușilor m-au atenţionat de prezenţa lor pe acoperișuri. Și nu înţeleg de ce au plecat din centru, pentru că acolo dorm de obicei.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Septembrie, marți. Nu știu când a fost spus prima dată, dar e ziua în care îți citesc scrisoarea deschisă și te înțeleg. Mai ales când vorbești despre liniștea adusă de anumite zgomote. Așa simt și eu când afară tună puternic, mă bucur de minunea acestui fenomen al naturii și ziua mă cuprinde o plăcută melancolie, în timp ce noaptea acționează ca un somnifer.

    Apreciază

  12. tink3rbe11 zice:

    Mie îmi place tare mult melodia lui Horia-Septembrie, Luni.
    E marți, am ajuns mai târziu și e atât de înnorat că nici pasarelele nu îndrăznesc să ciripească. Atât de marți că îmi vine să fug, și e și sărbătoare… da, nu te numești cumva Maria? Să îți spun mulți ani… Probabil că nu.
    Am privit pe geam, dreptate ai tu, verzi sunt încă copacii….

    Apreciază

  13. E septembrie. Şi luni. Abia septembrie. Şi încă luni…

    Eu simt toamna puternic in aer. Si linistea care vine cu ea in suflet. Dar probabil ca sunt un caz particular. Ziua mea marcheaza sfarsitul verii asa ca a doua zi vine toamna pentru mine.Poate doar in mintea mea… si eu vazand semnele chiar daca nu exista.

    Apreciază

  14. anasylvi zice:

    Scrisoare deschisa catre lume este aceasta a ta. Pescarusii hohotesc din zori, de la prima geana de lumina, fac un adevarat concert. Septembrie, deja marti. Uneori, linistea ne vuieste in timpane, alteori o oaza de calm rasare in mijlocul zarvei urbane. ❤

    Apreciază

  15. condeiblog zice:

    La mulți ani de Maria Mică, dragă Potecuță! ❤
    După deducțiile mele alambicate, am ratat de curând evenimentul onomasticii tale adevărate. Oricum, ești Potecuța forever! Prin beznă spre lumină, prin deznădejde spre speranță, prin tristețe spre bucurie.
    Voi derula în curând un proiect care se va intitula cel mai probabil „Joi e despre voi” în care am de gând ca în fiecare zi de joi să prezint portretul câte unui prieten din constelația blogului. În ordine cronologică, așa cum ați apărut voi pe cerul meu, ca să nu am dificultăți 🙂 Și poate nu știi, dar tu draga mea ești dintre primii, oricum ai lua-o. Te rog să mă ajuți în privința asta. Dacă nu am chipul tău, iar cel spre care mă trimite inima mea este al unei fetițe dulci și fără vârstă, ce pot desena atunci? Să reprezint o… potecuță ? 🙂

    Apreciază

    • Mulţumesc din inimă! Nu aţi ratat nimic.
      Nu a trecut onomastica, dacă chiar e una. 😉
      Oooo, ce surpriză şi ce bucurie! Sunt deci printre norocoşii care v-au descoperit de la început.
      Abia aştept să citesc deşi presimt că voi rămâne fără cuvinte.
      Aveţi voie la orice. Chiar absolut orice, ba chiar vă rog să vă daţi mână liberă.
      Mulţumesc mult!

      Apreciază

  16. Florina zice:

    Uite, ceva ce mi-a dat bătăi de cap azi: „Nu toți înțeleg prin același cuvânt, același lucru” (Cărarea Împărăției, Părintele Arsenie Boca), referitor la fraza asta a ta: ”
    Cum să explici cuiva, blocat între reguli, că oricât de mare ar fi, gălăgia poate fi liniştitoare? Sau că-n zarvă îţi poţi găsi liniştea. Dar de ce i-ai explica? El n-ar înţelege, tu nu te-ai mai putea înţelege”.
    De exemplu, la mine e așa: dacă copiii fac zarvă mare cu râsul lor inocent, păi fii sigură că ADOR zarva aia, e cea mai frumaosă melodie pe care vreau s-o aud când îi simt și-i văd prieteni, dacă însă
    fac circ că se ceartă pe nu știu ce tâmpenie, atunci vreau liniștea aia doar a mea, înțelegi? deci, tare citatul ăla cu care am început comentariul, nu-i așa?
    Să ai o zi de sărbătoare cu liniște, cu zarvă, cu ce te face să te simți bine, iar copacii ăia de care spuneai să dea Dumnezeu să n-aibă griji…

    Apreciază

    • Foarte frumos citat şi da, foarte potrivit!
      Cred că înţelegem în funcţie de stare, de gânduri, de tot ce ne compune. La cuvinte mă refer. Uite, tu nu ai păţit ca în conversaţii online, de exemplu, în lipsa tonului glumeţ, certăreţ sau calm, să nu poţi „descifra” din prima un mesaj? Să nu ştii dacă a fost ironic sau nu, în glumă sau nu?
      Eu am păţit asta des. Şi des am întrebat dacă am supărat.
      Cu ce spui despre copii, da, e exemplul perfect!
      Cum eu nu am, zic de copiii altora. Îi mai auzeam când ieşeam în balcon la ţigară, ziceam să fug de gălăgia de la muncă, să mă liniştesc. Doamne, cât ţipau pe afară. Da, era gălăgie. Dar mie-mi încărcau bateriile cu ţipetele alea. 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • Florina zice:

        Mamă, ce nasol e, știu ce spui, am pățit desigur, și e greu uneori că tu ca om ai intenții bune și nu mai știi unde s-o apuci, știi… Mamă ce urlători eram noi pe vremuri în fața blocului, săracii vecini 🙂 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  17. Floare de mai zice:

    Azi simt că trebuie să îți spun”La mulți ani !”,să-ți fie toamna blândă,caldă şi iubitoare ca sufletul tău.Te pupicesc tare !!!!.Eşti minunată❤

    Apreciază

  18. Floare de mai zice:

    N-am prea înțeles care e ideea cu postările astea”obligatorii”şi cu nominalizările la fel,dacă nu vrea cel nominalizat,ce faci ?.Eu şi aşa n-am mulți prieteni poeți.M-au mai nominalizat dar nu m-am băgat,sincer.

    Apreciază

    • Nu e nimic obligatoriu. E un maraton de poezie. Timp de 8 zile, fiecare postează o poezie, pune acel haştag şi astfel, toate poeziile apar pe acea pagină. Şi cine nu vrea nu participă. Nici nu trebuie nominalizat nimeni dacă nu vrem, eu am nominalizat că am vrut, nu e regulă.
      Deci e ok, eu doar am întrebat, nu te-am nominalizat 😉
      Să ai o zi frumoasă şi stai liniştită, chiar nu e o problemă.

      Apreciază

  19. Suzana zice:

    Pe langa Dambovita, sau pe lacul Morii am vazut destul de des pescarusi. Nu stiu ce fac aici, dar
    mi-aduc aminte de mare si e bine. Imi place sa citesc aceste texte ale tale, care au un fel de curgere jucausa, plina de metafore!
    O toamna frumoasa, draga Potecuta, plina de idei inspirate, care sa te bucure si pe tine si pe noi!

    Apreciază

  20. Paul George Hycasid zice:

    „Poteci de dor”, numele tau e REVELATIE … gandesti, si nu numai ! Intre un septembrie si un luni nu gasesc nici o diferenta … poate doar un plus de octombrie, care va veni sa ne incante !

    Apreciază

  21. Ileana zice:

    Buna seara draga mea!
    La mine e 3 septembrie, destul de cald pentru aceasta perioada.
    Tare frumoasa scrisoarea! Sa speram vremuri bune si tare mult imi doresc sa revenim la normal.
    Scrisoarea m-a dus spre visare de dor de scrisoare!
    O seara minunata draga mea!

    Apreciază

  22. silviubogan zice:

    Bună! Blogul tău este frumos, autentic, realizat cu suflet. Îți doresc să fii în continuare tu! Felicitări pentru lumea pe care ai unit-o pe acest blog. Și pentru că ți-ai ales să împărtășești talentul tău la scris, cu onestitate și bun simț. Simt că acest blog este dincolo de lumea în care îmi car trupul și urechile mai departe. O traducere a ceva divin în limba aceasta românească. Și eu mai scriu uneori, inclusiv versuri. Te rog să îmi oferi un link pentru comunitatea de pe Facebook, dacă este cu putință, pentru că acolo mă fac prezent mai mult și mai comod. Planific să îmi actualizez site-ul și să pun acolo versurile mele. Îți mulțumesc din suflet pentru că poate sufletul tău ales să intre în lumea mea, mai mult decât Google. Numai bine! Cu drag, Silviu.

    Apreciază

    • Bună seara, Silviu!
      Știi, când văd cum arată familia asta de care spui și din care sper că vei dori să faci parte, când primesc gânduri curate și calde ca ale tale, simt că aș vrea să scriu fără oprire.
      Am avut în câteva momente sentimentul că poate e prea mult, că poate îi obosesc pe ceilalți, că parcă am obosit eu. Dar fiecare comentariu în parte a făcut să alung gândurile alea.
      Nu știu cum să îți mulțumesc pentru ce mi-ai spus.
      Mi-e teamă că nu am înțeles exact. De ce link e nevoie? Blogul are și Fb. Potecuța – Poteci de dor e pagina de like. Poteci de dor simplu nu e pagina mea. Sau un link de la un articol de aici? Asta mi-ar fi imposibil, nu aș putea alege unul singur. Te rog să îmi spui exact ce link pot da.
      Mulțumesc frumos pentru cuvintele tale!

      Apreciat de 1 persoană

      • silviubogan zice:

        Bună seara! De acum îți voi spune Potecuța fiindcă am văzut că așa ți se spune, dar dacă dorești altfel te rog să îmi spui! Mă bucur că ești motivată și că te bucură fiecare mesaj. Mulțumesc frumos pentru informațiile despre prezența pe Facebook! Nu credeam că voi primi un răspuns atât de cald. O toamnă ideală arhiplină cu zâmbete sincere!

        Apreciază

        • Sigur, Silviu! Spune-mi cum vrei tu, în afară de dumneavoastră 😁
          Acum mi-a picat fisa. Tu spuneai cumva să pun eu link de la tine la mine? Dacă da, mii de scuze, am înțeles pe dos.
          Toamnă plină de bucurie îți doresc și eu!

          Apreciat de 1 persoană

          • silviubogan zice:

            Mersi. 🙂 Voi pune link către blogul tău dacă ești de acord pe paginile mele. Momentan poeziile mele sunt doar pe Facebook. Eu, din ce am observat, obosesc ușor în comunicare, fiind un introvertit puțin cam exploziv, dar mă zbat mereu tot mai departe. Numai bine!

            Apreciază

            • Mulțumesc! Nu mă supăr dacă faci asta, chiar mă bucur.
              Să nu obosești în scris, asta e important. Ce nu spui în fața lumii, spune-o în vers, uneori face mai bine 😉
              Toate cele bune!
              Ah, e un maraton de poezie. Dacă vrei, te invit. Pe fb.

              Apreciat de 1 persoană

  23. daurel zice:

    Am cautat texte/cantece despre septembrie.Am gasit 12: https://zutv.ro/muzica/12-melodii-pe-care-trebuie-sa-le-asculti-macar-o-data-in-septembrie-id26616.html
    Multumesc pentru sugestie!

    Apreciază

  24. ecoarta zice:

    Ce fac eu!? Mai nimic! Am un pustiu în suflet cum n-am avut demult. Un fel de dor amar ce-și leagă chinul de sufletul meu! Și nu pot scrie…mi-e capul plin de idei, dar când să le priponesc pe hârtie dispar subit. Dar pot desena…

    Apreciază

  25. ecoarta zice:

    Ce fac eu!? Mai nimic! Am un pustiu în suflet cum n-am avut demult. Un fel de dor amar ce-și leagă chinul de sufletul meu! Și nu pot scrie…mi-e capul plin de idei, dar când să le priponesc pe hârtie dispar subit. Dar pot desena…E așa ca o poveste ce se leagă printre linii. Și-aș vrea o toamnă…poate-acolo se frământă dorul meu…

    Apreciază

  26. Septembrie,” aista”, pe lângă toate cele, ne mai trezește și melancolia care ne bulversează.

    Apreciază

  27. Alex zice:

    Îți doresc din toată inima să ai un septembrie minunat! Colorat, liniștit, plin de arome! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s