Arhive etichetă: speranta
Retorică
Hei, ce faci? Da, tu. Nu, nu te uita în spatele tău, ştii că nu e nimeni. Şi de-ar fi, cu tine vorbesc, deşi nici nu ştiu cine eşti. Sau ce eşti tu, dincolo de om, dincoace de suflet. Şi … Continuă lectura
Un gând pe-o umbră de scrisoare
Dragă…, Da, tu, despre tine e acum. Ca de fiecare dată, de fapt. Dar azi ţi-o şi spun, să fiu sigură că nu vei avea tendinţa, cum o am şi eu când vreau să pară că nu înţeleg legătura, să … Continuă lectura
Publicat în Scrisori
Etichetat curatenie, gand, ganduri, pâlpâie luminile, scrisoare, speranta, umbra
57 comentarii
Din toate gările din noi…
Mi-e dor de-o gară veche, abandonată, Cu şine roase de singurătate Și un peron pe care niciodată N-au coborât decât iluzii-n noapte Un ultim tren, în care călătorii Și-au dat la schimb speranța pe-un bilet, A luat cu el și … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat abandonata, calatori, din toate gările din noi, felinar, gara, mi-e dor, pustie, speranta, tren, trista, visare
33 comentarii
Percepţii
Ţi se pare că râd când m-ascund în cuvânt Să îngrop în silabe tot ce nu pot rosti, Tot ce arde-n tăceri şi se pierde prin vânt, Toate nopţile albe tot mai reci şi pustii. Ţi se pare o glumă … Continuă lectura
Astăzi e despre ele
Să mergi demn prin lume, aşa-a zis bunica, să nu-ţi fie frică nicicând de nimica, fii bună şi dreaptă cu cei ce sunt drepţi, răsplată la bine să nu stai s-aştepţi Iubeşte frumosul, aşa mi-a zis mama, din tot ce-a … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat ascund, bunica, cantec, credinta, demn, iubeste frumosul, lume, mama, pe poteci, ruga, sa mergi, speranta, suflet
71 comentarii
Risipind secunde
Ce bătrâni ne-am făcut tot sperând că-ntr-o zi vom fi tineri din nou, vom mai fi iar copii. Şi ce trişti am ajuns căutând fericiri printre umbre-n apus, prin mirese şi miri Ce departe ne-a dus căutarea de noi, risipind … Continuă lectura
Publicat în Un fel de... Poezie
Etichetat albite la tâmple, batrani, bieti calatori, copii, departe, foc, risipiri, speranta, tineri, trecut
72 comentarii
Asta nu e poezie!
Eu ştiu că românu’ s-a născut poet şi că-i frate cu codrul dar mie codru’-mi place numai vara, ziua şi înainte să înceapă să mă ciupească furnicile iar cu poezia nu am mari tangenţe. Că o fi el, românul, poet … Continuă lectura
Rugă învelită-n vis
Mi-am strâns culorile într-un colţ de gând şi le-am împachetat în neuitare. Am avut grijă să le aşez într-o ordine firească să nu se amestece prea mult pentru că mi-e teamă azi de necunoscut, de incertitudinea unui albastru în care … Continuă lectura
Poteci de dor 