Jurnal nocturn

1Afară: începutul de seară a îmbrăţişat sfârşitul de zi. Şi-au povestit. Una despre ce-a (mai) făcut, alta despre ce-ar vrea să facă în orele încă puţine care-i stau la dispoziţie. Ştafeta a fost predată. Obosită, ziua s-a acoperit cu o frunză cu început de galben pe margini şi final de verde pe frunte şi s-a dus să-şi odihnească clipele la marginea unui ieri tomnatic. Seara, cu ochii ce încă poartă semnele somnului adânc, şchiopătează peste întinderi, lărgind braţele ca şi cum ar vrea să-mbrăţişeze necuprinsul. Aiurea, ea doar se dezmorţeşte.

Mă gândesc: că poate unele gânduri ar trebui lăsate să se stingă sau să-nflorească în nespunere şi nescriere. Poate că nu le face bine lumina, poate se simt lezate de negrul cu care sunt schiţate pe pagini sfidător de albe. Mai sunt şi unele blânde printre ele, se rănesc uşor în consoane. Şi altele, prea jucăuşe, nu apreciază încorsetarea-ntre semne de punctuaţie. Poate-ar trebui să le tac mai des. Sau mai definitiv. Nu ştiu…

Sunt recunoscătoare pentru: durerea de spate. Dac-ar fi să-l parafrazez pe Paler(?), asta-nseamnă că… ce? Că am spate. Bine, nu spate din ăla de… figura(n)t. Din ăla n-am şi nici nu-mi trebuie. Şi mai înseamnă că încă simt. Fie ea şi durere, nu? Deci, da. Mulţumesc durerii de spate care nu mă lasă să fac mişcări bruşte, să mă ridic repede şi să dau cu piciorul în birou sau cu capul în zid. Totul e pe model ardelenesc, cătinel-cătinel. Nu-i bai, dacă trăbă, apăi trăbă. Deşi se putea şi fără.

Citesc: gânduri vechi peste care s-au pus câteva firicele mici de praf, aduse de anotimpuri de departe. Asta nu le ştirbeşte şi nici nu le face mai puţin strălucitoare. Din contră, le dă valoare. Sunt aşa… ca vinul. Cu cât mai vechi, cu atât mai valorose.
Sec! Şi la temperatura camerei, vă rog! Două porţii, să nu veniţi de două ori. Nu, fără gheaţă, nu vreau să le tulbur sensul! Mulţumesc!

Ascult: Bang bang boom boom. E un soi de obsesie. Nu pun link, dacă vreţi să o ascultaţi, întrebaţi şi vă spun atunci. Şi plâng ca o muiere la asta deşi e veche şi am văzut-o de 50 de ori. Mda, de 50 de ori am plâns. Ce să-i ceri potecuţei, atâta poate şi ea…  It’s just a song, potecuţă, it’s just a song…

Unul dintre lucrurile mele preferate: să-mi las sufletul să-mi dicteze contururile preferate pentru aripile ce se pregătesc să-mi ducă-n zbor lin bucăţi de gânduri. Să-l las liber, să nu-l cenzurez de teama unei judecăţi sau prejudecăţi. Şi să aud clinchet de chei, semn nu numai că au ajuns la destinaţie dar au şi găsit uşa deschisă.
Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

74 de răspunsuri la Jurnal nocturn

  1. Ana zice:

    Dureri de spate? May Potecuto , ce ai mai facut? Ai carat mobila? 😲
    Si mie imi place ultimul gand….

    Apreciază

  2. Ivy zice:

    Nu mi a trecut vreodată prin gând să mulțumesc unei dureri, dar o voi face.

    Apreciază

  3. 9 zice:

    Io-s recunoscătoare problemelor că le am, înseamnă că mai trăiesc. 🙂

    Apreciază

  4. doar verde zice:

    Gând cu contur de aripă să îți mângâie uşa dorului…

    Apreciat de 1 persoană

  5. doar nicole zice:

    Îmi place mult unul din lucrurile tale preferate… și ceea ce citești. Dar nici restul nu e mai prejos. 🙂

    Apreciază

  6. 😊Ai deschis suflete !
    Doamne, cât de frumoasă „îmbrățișare ” pe o potecă de dor, așa ești tu…minune de fată !
    Somn ușor ardeleaco 😊 !

    Apreciază

  7. Sufletul, fără deplină libertate, nu poate iubi, nici a crea… O seară inspirată din pacea sufletului. Mulțumesc pentru cele scrise! Cu admirație!

    Apreciază

  8. Tipsynel zice:

    Undeva am auzit o vorbă /nu mă întreba că nu mai ştiu unde): după o anumită vârstă, dacă te scoli dimineaţa şi nu te doare nimic, înseamnă că ai murit! Eu sunt încă viu! Frumoase gânduri la finalul articolului1

    Apreciază

  9. Oana zice:

    Eu iti doresc sanatate…si un gand bland las la poarta ta. De vrei sa-l primesti inauntru…

    Apreciază

  10. Place tot, minus durerea de spate. Eu îți recomand Pilates. Serios. O sa mă pupi. Scapi de doctori și fizio și chiro și acupunctura și mai știu eu ce…
    Textul e marca ta. Sensibilitate în stare pura.

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc pentru recomandare! Eu aş vrea să te pup de acum, fără Pilates. Merge? 😀
      Văleuu, nu mă speria cu chiro şi fizio că îmi trece durerea instant, de frică! 😯
      Am avut un moment mai altfel, să zic. Dar da, poate că aşa-s eu de obicei… nu ştiu ce să mai zic. Mulţumesc, draga mea!! Mult!

      Apreciat de 1 persoană

  11. Potecuță, it’s just a song! 🙂

    Apreciază

  12. Şi mie îmi place degustarea gândurilor vechi. Şi da, sunt savuroase. ☺ Un accent pe final. Şi nu numai. ☺

    Apreciază

  13. Deci e de bine cu durerea de spate. Ar trebui recomandată și altora. 🙂

    Apreciază

  14. 1lauralaly zice:

    Am o prietenă care spune că atunci când durerea devine mai insistentă trebuie să ti-o faci prietenă. Sper să nu dureze mult durerea ta. Eu ştiu cum e. Poate trebuia să iei o pauză şi nu prea aveai cum. Şia venit şi pauza, forţat. Ca obicei, mi-a plăcut textul tău. Mă bucur că îţi laşi sufletul liber. Sănătate multă, draga mea ardeleancă

    Apreciază

    • Să o invit la o cafea? Să ne spunem… intimităţi? Cum să o păcălesc să-mi fie prietenă? 😀
      Mulţumesc, Laura! Tare mă bucur că ţi-a plăcut textul!
      Sănătate multă şi ţie! Te îmbrăţişez! Ardeleneşte, aşe… 😉

      Apreciază

  15. 1lauralaly zice:

    Cat despre videoclipul cu bebe, m-a dat gata. Noroc că sunt singură în cameră.

    Apreciază

  16. Monik zice:

    Cat de sensibil redai tu o stare! Nu imi place durerea, oricât de conștienta te-ar face ca esti. Fii bine, Potecuț!

    Apreciază

  17. Drugwash zice:

    A plouat şi la tine, văd. Afară, „înăuntru” – n-are importanţă. Prea multe gînduri şi prea grele încovoaie spinarea, ştii… Bine că mai ai muzica prin preajmă, să te ajute cumva, în felul ei uneori paradoxal. Eu m-am îndepărtat de ea şi ea de mine, mai ales acum după… Întreb totuşi din curiozitate şi fiindcă ştii că am tot G-ul blocat, inclusiv iutubu’: care e interpretul şi titlul acelei piese care de cincizeci de ori…?
    Şi uite, ca să nu fie un efort nerăsplătit îţi ofer un huguleţ, poate te mai lasă durerile.

    Apreciază

    • Te rog să îmi mai spui o dată exact cum pun poză în comentarii? Ce link iau, că restul ştiu.
      Şi revin cu răspunsul. Mulţumesc!

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        Caută link-ul care nu are „attachment_id” în el.

        Apreciază

      • Drugwash zice:

        Hai să fiu un pic mai elocvent:
        Dashboard > Media > Library. Acolo dai click pe poza pe care o vrei. Se va deschide o fereastră suprapusă cu imaginea în stînga iar în dreapta detalii (pe care l epoţi modifica, dacă vrei). De acolo copiezi întregul şir de sus de la URL (în unele browsere un triplu-click pe rîndul respectiv va selecta tot şirul).

        Nu era nevoie să ştergi link-ul, imaginea e publică, tocmai o postasem într-un comentariu la Renata. 🙂 Şi exact aşa trebuia să apară (deci neconvertit în imagine), ca să poţi vedea alcătuirea link-ului. 😉

        Dacă vrei să pui un link aşa cum l-am pus eu, adică special să apară ca link neclickabil nu ca imagine, îl „împachetezi” în tag-uri code:
        <code>http://link.neclickabil.ca/demo/</>

        Apreciază

    • Aşa. Crezi că de la gânduri mă doare spatele? Moamăăă, ce le fac dacă le prind 😀
      Filmuleţul cu 50 nu e o melodie. E un bebe absolut delicios căruia îi cântă mămica lui o melodie. Şi ea, că e fetiţă, plânge exact ca un bătrânel în bâtă când aude o doină. Am mai spus asta demult aici sau în altă parte la filmuleţ. Eu nu am văzut niciodată un copil plângând aşa, pe cuvânt. Nu plânge cu zgomot, pur şi simplu îi curg lacrimile şi oftează din tot sufleţelul. Mă topesc de câte ori îl văd. Sper să reuşesc să pun poza cu el.
      Mulţumesc, Dragoş! Sănătate să fie!


      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Îmi dădusem seama deja citind unele comentarii ulterioare. Greşeala mea că am presupus a fi fost o melodie. 🙂
        Cine ştie, poate fetiţa îşi aminteşte ceva dintr-o viaţă anterioară, e la vîrsta cînd e posibil aşa ceva. 😉

        No hai, fii bărbată, Zoe! 😀
        Şi vezi că am greşit la demo-ul recent, trebuia să pun la sfîrşit </code> în loc de slash simplu între unghiuri. Graba. ^^’

        Apreciază

        • E valabil şi dacă vreau să pun poză la comentariile altora? Poză de la mine?

          Apreciază

          • Drugwash zice:

            Dacă eu tocmai am făcut asta la Renata presupun că ar merge şi de la tine la alţii. 😉
            Iar muţunachii de iahu pe care-i mai las pe colo-pe dincolo tot una sînt, tot link-uri către imagini, doar că-s de pe serverele iahu nu din blogul meu.
            Toată şmecheria e să scrii link-ul la capăt de rînd nou şi să nu mai pui nimic altceva după el. 😉

            Apreciază

            • Nu reuşesc să corectez treaba aia, nu ştiu unde să inserez code-ul ăla că mă încurcă când apare-n html.
              Aha, voi încerca şi la alţii tot aşa, dacă va fi cazul. Cu mutunachii ăia… folosesc ce ştiu, din păcate ăla preferat al meu, adică 🙄 nu mai merge. Şi tare mai abuzam de el. Dar voi căuta şi eu, mai ales ăia care mişcă că sunt mişto.

              Update: 😀 😀 Nu creed. S-a făcut muţunache. Nu mai e cum era, oricum. Vorbeam de
              : roll :

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Haha, am scris un cod cam complicat, greu de corectat. Lasă-l aşa, cine are nevoie de el s-o descurca, eventual citind corectura de mai jos. 🙂

              Despre treaba cu roll eyes am vrut să scriu de mult dar mi-a pierit cumva cheful să mă mai cert inutil cu cei care e evident că fac asemenea modificări în mod intenţionat.
              Acel muţunache, la fel cu toţi ceilalţi, a fost înlocuit la afişare cu coduri emoji care se află undeva sus în gama Unicode (0x01F644). Dacă verifici totalitatea fonturilor instalate pe un sistem de operare mai vechi de WinSpy10 (folosind programul BabelMap, spre exemplu) ai să observi că multe dintre caractere lipsesc, printre care şi cel de roll eyes.
              Aici pe web însă, fonturile sînt luate din „rezerva” lui (g) – e foarte mult de explicat ce se întîmplă şi cîte conexiuni se fac în afara domeniului – aşa că acele caractere vor apărea corect, convertite de către soft-ul WP. Dacă însă blochezi cumva accesul browserului la fonts.googleapis.com vei avea surpriza să vezi că-ţi lipsesc oarece caractere din pagini, fiind înlocuite cu pătrăţele în care e scris codul Unicode al fiecăruia, asta fiindcă în lipsa conexiunii la fonturile (g) vor fi folosite fonturile locale ale computerului, care sînt incomplete.

              Gata, am scris deja prea mult şi ar mai fi încă destul, dar nu e locul aici. ^^’

              Apreciat de 1 persoană

  18. opantazi zice:

    Cu durerile m-am obisnuit atat de tare, Potecut, incat am uitat ca trebuie sa fiu recunoscatoare… 🙂 Dar la filmuletul cu bebelusul, pe care l-am vazut deja de trei ori, am plans si am ras, si iar am plans, si iar am ras… Dupa aia mi-am dat seama ca sunt la job. 🙂

    Apreciază

  19. Iosif zice:

    Extremele dauneaza în toate cazurile si domeniile.
    O traire echilibrata va realiza o întelepciune elevata,(înaltata)…

    Apreciază

  20. papagigli zice:

    Prima fraza m-a furat pe de-a-ntregul. De fapt si eu am scris ceva asemanator, dar pe invers 😆
    Amurg prelung, insingerat, temut,

    Tu umbrele slutesti cu-al tau sarut.

    Frumos, trufas dar niciodat’ spasit,

    Pe veci vei fi al zilelor sfirsit

    Si-al noptii inceput.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s