Arhive etichetă: aripi
Doar un monolog
Eu sunt… un gând. Da, ştiu. Ştiu şi eu că sună ciudat, înţeleg şi eu că nu e cel mai bun mod de a te prezenta. Cel puţin nu oricui şi nu oriunde. Gândul nu are formă. Şi nici culoare. … Continuă lectura
Gând pe filă de jurnal
Azi… vineri. Mda, am început cu stângul. Dar ce-ar fi atât de rău în asta? La o adică, în dansul în doi sau doar la un simplu pas în doi, chiar e indicat să fie şi-un prim pas făcut cu … Continuă lectura
Gând fără zbor
Un gând înmugurit pe-o ramură de aducere aminte şi-a deschis aripile între ce-a rămas şi ce-ar fi fost dacă încercând să imite zborul reîntors să întregească vechiul cuib rămas pustiu în ruginiul toamnei trecute O zbatere şi-o tresărire, un surâs … Continuă lectura
Publicat în Suflet pe poteci
Etichetat aripi, cuib, gand, iarba, imbobocire, inflorire, intoarceri, intregesc, nezbor, zbor
26 comentarii
Hibernare
Se-adăpostesc iubirile sub streşini de-atâta ger şi-atât pustiu în jur nu le gonesc dar nici nu pot să-ndur să-şi ningă trilu’-n brazi orfani de cetini Se cuibăresc şi şoaptele în stoluri să-şi plângă aripile ce-au uitat să zboare le-aş găzdui … Continuă lectura
Jurnal nocturn
Afară: începutul de seară a îmbrăţişat sfârşitul de zi. Şi-au povestit. Una despre ce-a (mai) făcut, alta despre ce-ar vrea să facă în orele încă puţine care-i stau la dispoziţie. Ştafeta a fost predată. Obosită, ziua s-a acoperit cu o … Continuă lectura
Ilustrare…
Am încercat să desenez un gând şi am întins cu grijă pânza subţire şi firavă lângă fereastră, ca să nu-i strivesc conturul în colţul noduros al întunericului. Am înşirat apoi acuarelele pe partea pe care soarele îşi întindea cel mai … Continuă lectura
Dialog interior…
Zbor făr’ de aripi, tu când iubeşti În braţe de vânt te-adăposteşti Ş-elimini distanţe, opreşti secundare Picuri seninul prin calendare Dor făr de lacrimi, tu când te-alinţi Te-adapi din izvoare de-aprinse dorinţi Şi vindeci neşanse, aprinzi felinare Să-acopere umbre de … Continuă lectura
Gând în zbor
Din balconul meu cu geamuri mari de sticlă, văd o lume altfel. Prin fum ce se ridică. Înalţimea nu mi-a creat probleme niciodată pentru că de prea puţine ori privesc în jos. Nu-mi place să privesc oamenii de sus aşa … Continuă lectura
Contabilitate
Am adunat primăveri… prea puține pentru un câmp în sărbătoare, prea multe pentru aripile rândunicilor solitare care-au obosit. Ele de zbor, eu de nesomn. Am adunat primăveri prea puține pentru câte poeme s-au scris, prea multe pentru câte nu s-au … Continuă lectura
Poteci de dor 