Loc de joacă pentru gând

Aveţi chef să ne jucăm puţin? E vineri, unii sunt deja-n weekend, alţii sunt deja plecaţi şi alţii… nu. No, şi ăia care nu, de ciudă că nu, inventează motive să nu recunoască faptul că le e ciudă. Cine, io? Nu, măi, nu io. Io-s la muncă şi, după cum se observă, muncesc de mă spetesc. Dar gândindu-mă la cei care nu-s în weekend şi ar vrea sau sunt şi au timp, mi-a venit cheful să mă joc. Şi am trecut în revistă jocurile copilăriei şi m-am oprit la telefonul fără fir dar l-am adaptat puţin că ar fi ciudat să scriu un cuvânt şi voi să-l trasmiteţi mai departe 😀
Mă gândeam la un joculeţ în care să depindem de ceilalţi, mai exact de comentariile lor şi să dăm apoi o nouă provocare. Mai exact, întrebare-răspuns-întrebare.

De exemplu, eu spun că… îmi plac cartofii prăjiţi. Şi întrebare: cum ţi-ai petrecut vacanţa de vară? Cel care va răspunde va trebui ca-n răspuns să folosească ultimul cuvânt din afirmaţia mea, respectiv prăjiţi. Va putea spune că… prăjiţi de soare. Şi va pune o altă întrebare. Cel care va răspunde, va începe răspunsul cu soare, chiar dacă întrebarea e din domeniul cărţilor, să zic. Va răspunde scurt şi va pune următoarea întrebare. Şi cuvântul va putea fi folosit în asolut orice formă. Şi tot aşa. Desigur, nu vor fi luate-n considerare comentariile mele, eu poate voi interveni să vă răspund dar pe alea nu le luaţi în seamă. Şi, atât cât se poate, vom folosi termeni accesibili, nu vom depune eforturi să-l blocăm pe cel care va comenta după noi cu termeni din tratatele de specialitate.

E greu? Dacă se vor amesteca răspunsurile şi vor fi două persoane care vor răpunde la acelaşi comentariu, voi încerca să intervin dacă voi fi pe fază. Ideal ar fi să răspundeţi separat, adică nu ca şi reply la comentariul de mai sus.
Am fost suficient de clară sau nici voi nu aţi înţeles ce abia am înţeles eu? 😀

Cum io-s prima, io dau tonul şi zic aşa: Nu am reuşit până acum să mă fac băutoare de ceai. Uită-te în jurul tău şi spune un obiect, unul singur, dintre toate cele pe care le vezi şi spune la care nu ai putea renunţa?
Mno, cel care va răspunde acum va putea folosi şi ce-ai, hai, las de la mine. Şi va putea spune „ce-ai cu mine de mă întrebi asta? Laptopul, desigur”. Şi va veni cu următoarea întrebare, fără legătură cu asta a mea. Dar cum nu se pune răspunsul meu, rămâne valabilă întrebarea puerilă că alta n-am. Deci: Uită-te în jurul tău şi spune un obiect, unul singur, dintre toate cele pe care le vezi şi spune la care nu ai putea renunţa? Cu ceai, da?
Ne jucăm?

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

77 de răspunsuri la Loc de joacă pentru gând

  1. Beta zice:

    Ceai de leusean am facut in seara asta si n-as renunta la el pentru ca-mi este necesar sa-mi scoata apa din tesuturi. Ha, ha, ha, nu stiu daca am facut bine, cine-mi raspunde ❓

    Sa ai un sfarsit de saptamana minunat Potecuta draga ❗ ❤

    Apreciază

  2. Ce, ai ceai? Ce ai? Ceai de ceai sau ce ai n-ai da pentru niciun ceai de duzină? Oare cine scrie azi articolele pentru ziar în locul meu, dacă eu mă apuc de joacă, cu sau fără ceai, dragă Potecuță?

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ella zice:

    Ce-ai face daca ai bea ceai la ceainaria din, ce-ai zis? Amsterdam? 🙂

    Apreciază

  4. doar nicole zice:

    Amsterdam e pe lista mea cu „de vizitat” cât de curând. 🙂 Hm… chiar, unde-ai vrea să călătorești la vară?

    Apreciat de 1 persoană

  5. Mugur zice:

    Curând îmi voi face planurile de vacanță.
    Ți-ar placea o vacanță într-un munte „virgin”?

    Apreciază

  6. Adrian zice:

    Vacanță la mare, vacanță la munte, pentru mine nu e greu de ales. Ați urcat vreodată pe Moldoveanu?

    Apreciază

  7. Am ales, deci e de inteles de ce o fac, de ce intru-n joc!
    Bună dimineata, Potecuta!
    Potecuta e ultimul cu cânt, cuvant. 😉

    Apreciază

  8. Ana zice:

    Un cuvant poate ridica sau poate darama o lume! Se spune ca sunetul inmagazineaza atata forta si energie incat poate schimba materia. Dar pe potecutele vietii noi cautam mereu fericirea!
    Neata , fata frumoasa! Fericire sa fie, zic! 😄

    Apreciază

  9. Lume ca a noastră nu găsești pe alte siteuri! Am dedus că trebuie să-i răspund Anei. Și o întrebare: v-ați rătăcit vreodată prin pădure?

    Apreciază

  10. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Site-uri bune, site-uri rele, la fel ca visele mele. Oare ce gândeşte o broască ţestoasă care a trăit 150 de ani?

    Apreciază

  11. Iosif zice:

    err *lupt

    Apreciază

  12. ganduriledintrepagini zice:

    Articolul tău m-a făcut să-mi aduc aminte de piesa aceasta. Nu știu dacă o știi sau dacă asculți genul acesta de piese. https://www.youtube.com/watch?v=z0e_NbYMIVw

    Apreciază

  13. Steaua Magilor va străluci sa ne incalzeasca sufletele in acea sarbatoare mare.
    Tu ti-ai dori sa fii din nou copil?

    Apreciază

    • Să sperăm că vom putea păstra căldura-n suflet, avem nevoie!
      Îţi mulţumesc mult că ai intrat în joculeţul meu. Oana a preluat ştafeta de la tine 😉
      O zi bună îţi doresc!

      Apreciază

  14. Oana zice:

    Copil am ales în inimă să fiu. De ce oamenii nu-și mai amintesc că poartă-n suflet un zurliu?

    Apreciat de 1 persoană

  15. Mugur zice:

    Fiu de zurliu am fost și-am să fiu,
    Colindând printre lunci până noaptea târziu,
    Pasăre sunt și om câteodat’,
    Căci peste munți am tot colindat.

    Unde/cum te regăsești cel mai ușor?

    Apreciază

    • Fiu de zurliu, deşi Nicole a preluat provocarea de la tine, spun şi eu că mă regăsesc aici, în cuvintele voastre şi-n felul minunat în care aţi acceptat să intraţi în joculeţul meu. Mulţumesc mult!

      Apreciază

  16. doar nicole zice:

    Colindat ușor peste văi de umblare,
    stele, lună, pământ,
    întuneric și soare.
    Care parte din zi te încântă
    mai tare? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  17. Dragilor, intervin acum să vă mulţumesc pentru că sunteţi aici, în joaca asta a mea. Vă spun sincer, după ce am publicat, am avut senzaţia că e totuşi prea mare efortul pe care vi-l cer şi că timpul fiecăruia e limitat şi că voi încheia jocul înainte de a începe. E doar un joc, da. Dar faptul că nu m-aţi lăsat să mă joc singură contează şi vă mulţumesc tuturor.

    Dacă cineva mai vrea să continue, avem întrebarea de la Nicole: „Care parte din zi te încântă
    mai tare?”. Răspunsul ar trebui să înceapă cu „soare, soarele, soarelui”.

    Apreciază

  18. Iosif zice:

    Soare si luna, senin si furtuna, orice anotimp, are al sau timp. Timpul e comoara ce o risipim, atunci când în viata nu stim sa iubim. Timpul este moarte când traim în noapte, Cât este lumina viata e sublima !
    ‘Netul o sa cada în curând. A fost creat în scopul îndepartarii omului de Creatorul sau si de a separa Sufletele unele de altele, facându-le mult mai vulnerabile distrugerii lor. „DIVIDE ET IMPERA” este sloganul celor ce conduc acest sistem virtual ! Întrebarea mea este ce vor face tinerii (si nu numai) care au crescut si s-au dezvoltat socializând cu precadere virtual ?
    O duminica binecuvântata, dragii mei jucatori !

    Apreciază

    • Mda, unele suflete fac eforturi să se îndepărteze de altele, se vede asta foarte clar. Cu dovezi.
      Totuşi, pe scurt, răspunsul tău la întrebarea pusă de Nicole este…? Hai, te rog. De dragul jocului, dacă vrei.

      Apreciază

      • Iosif zice:

        Draga Potecuta, raspunsul reiese din primele fraze,în care expicit spun ca timpul nu are importanta pentru a prefera o parte a zilei, saptamânii, anului, vietii el fiind doar o împrejurare în care poti alege binele sau raul, fericirea sau nefericirea, viata sau moartea, iar întrebarea din ultimele. Chiar am mentionat pentru a nu se face confuzie: „Întrebarea mea este…”

        Apreciază

  19. Sublime sunt jocurile copilăriei. Ce vreţi să vă aducă Moşu’?
    Cred că am ajuns la „spartul târgului”, de aceea cred că am rămas să mă joc singură. Ce bine, toate jucăriile sunt ale mele.

    Apreciază

  20. Iosif zice:

    Copilariei i-am dedicat si-i dedic si azi toata viata. Cât despre „Mosu”, eu sunt un pici mai maricel si i-am spus sa pastreze si sa ofere jucariile, prichindeilor, orfani, bolnavi si femeilor singure în special vaduvelor, pentru care orice mica jucarie , devine un moment de fericire si bucurie.

    Apreciat de 2 persoane

  21. Pentru că Iosif nu a pus nici o întrebare, atunci:
    Copilăriei mele părinții i-au fost ocrotire, binecuvântare și le păstrez o amintire scumpă. Cât despre Moșu sunt în asentimentul lui Iosif și pentru că vine luna decembrie, sosesc colindătorii cu darurile urărilor, vouă vă plac colindătorii ?

    Apreciază

  22. psi zice:

    colindătorii sunt aceia care vestesc. da, ne plac. ne place vestea sau ne place tradiția? 🙂

    Apreciază

  23. Diana zice:

    Plac tradiţiile cred că mai mult decât… veştile. 🙂 Mai e mult până departe? 🙂

    (e fain jocul!)
    Săptămână frumoasă îţi doresc!

    Apreciază

  24. em zice:

    Departe sunt eu, cel puțin așa se numește strada pe care stau, orașul care mă adăpostește și țara. Cred că și oamenii, mulți pe-aici au ca nume de familie Departe.
    Întrebare: Poate un om să-ți fie țară?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s