Arhive etichetă: simtire
Poeţii nu ştiu muri
Poeţii nu mor niciodată, domnilor! Se retrag, rând pe rând, în spatele unei rime, la umbră, aproape de-nserat, şi stau aşa, o veşnicie, poate două, sau până când îşi învaţă cuvântul să tacă. Să tacă şi să-i inspire particulă cu … Continuă lectura
Doar un monolog
Eu sunt… un gând. Da, ştiu. Ştiu şi eu că sună ciudat, înţeleg şi eu că nu e cel mai bun mod de a te prezenta. Cel puţin nu oricui şi nu oriunde. Gândul nu are formă. Şi nici culoare. … Continuă lectura
Din tot ce-i scris…
Tot ce am scris mi-a fost o clipă Şi leagăn dar şi adăpost Pentru simţirile ce-n pripă Îşi căutau prin mine rost Am pus ades între cuvinte Şi râs, şi lacrimă sau dor Printre aducerile-aminte Să-ajung la mine mai uşor
Suspendare-ntre secunde
Ceasornicul îşi plânge paşii grăbiţi prin vreme şi clipele-i par ţărmuri rămase fără val mai disecând emoţii, mai răsfoind poeme, ne înecăm simţirea ‘n a timpului pocal. Şi nu ne doare ora ce trece în neştire ci visul care piere, … Continuă lectura
Cumpărător făr’ de arginţi
Cumpăr cuvinte în alb, ne-ncepute, nescrise de mâini tremurânde, nespuse de buze arzânde. Cuvinte cuminţi, ecou de dorinţi, să-ascundă-n rostire întreaga simţire.
În loc de salut…
Mă mai primiţi pe aici? Nu, nu am revenit din vacanţă, nu am vacanţă încă. Vreau să vă spun că am o jucărie nouă şi am intrat de pe ea să văd cum arată potecile. Sunt mari şanse să apară … Continuă lectura