Rânduri la început de an

Dragă…

La mulţi ani! Nu ţi-am urat la final de an, nu am ştiut ce să-ţi spun mai mult decât atât. Poate ţi-ar fi fost suficient, nu ştiu. Dar tu ştii oricum că gândul a fost trimis. Şi dacă tu ştii asta, mie mi-e suficient. Cum ţi-e începutul de an? Cum eşti la început de an?
M-a uitat ieri la un film. O prostioară, am zis. Şi m-am întrebat apoi de ce cred asta. Un film uşurel şi previzibil, cum sunt şi filmele de Crăciun, cu poveşti siropoase şi imposibile-n viaţa reală. Hm, chiar sunt imposibile? Un el şi o ea care se întâlnesc întâmplător, se îndrăgostesc şi rămân împreună. El e romantic şi bun, ea e frumoasă şi amuzantă. Le spunem siropase, le spunem prostioare şi nu credem în ele. Oare de ce? Ne par exagerate şi nu ne impresionează cu nimic. Ne e ruşine să spunem că plângem la finalul lor. Se termină cu ei îmbrăşiţaţi, ce-ar fi de plâns? Dar, e drept, nici nu e nimic de impresionat. Dar nu ţi se pare interesant totuşi cum ne debarasam de ele şi cum nu credem că ar putea fi posibile, în timp ce dramele, de pildă, ne par toate parcă rupte din realitate? Cele mai multe chiar aşa sunt. Dar la ele acceptăm mai uşor orice exagerare a regizorului.

Să fie oare pentru că deşi nu putem sau nu vrem să recunoaştem, uneori, doar uneori, există dorinţa de a avea un reper care să ne dea un sens? E mai uşor de văzut undeva o dramă şi de a crede că da, se poate întâmpla oricând, oricui, dar nu nouă. Pe când o poveste din asta fericită ne cam pune serioase semne de întrebare legate de veridicitatea ei. Un fel de mioriticul „n-are cum, sigur a furat, de unde să aibă atât?”.
Sigur, sigur, nu râde, exagerez şi eu puţin. E imposibil ca-n viaţa reală să se întâmple aşa ca-n filmele alea, ai dreptate. Dar de ce obişnuim să le etichetăm cum am făcut-o şi eu doar pentru că sunt… poveşti? Poveşti sunt şi cele-n care se moare sau se suferă. Şi totuşi, cu alea ne mândrim printre cunoscuţi şi chiar le recomandăm. Despre astea uşurele nu prea aducem vorba, de parcă am fi făcut ceva interzis. Curios.

Ştii ce m-am mai întrebat? Fac şi eu acelaşi lucru deci despre mine vorbesc în primul rând.
De ce oare, când vorbim de poezie sau de un text oarecare în care încercăm să aducem şi puţină poezie, asociem gărilor noastre un „în care nu mai vine nimeni” sau prin care „nu mai trece niciun tren”? Poate pentru că „ce poate fi mai trist decât o gară pustie”? Îţi spun eu ce: o gară plină. Plină de oameni care vin de undeva sau care pleacă undeva. Spre ceva. Pentru că venind, înseamnă că undeva au lăsat un loc fără de ei. Sau pe cineva fără de ei. Undeva, e un pustiu. Şi plecând fac acelaşi lucru.
O gară pustie poate însemna că fiecare om este într-un loc al lui. Şi asta nu e trist deloc. O gară fără de oameni sau trenuri poate însemna şi mai puţine locuri rămase fără de oamenii lor.
Gărilor pustii le e însă deja asociată un soi de tristeţe cu care cochetăm în versuri şi cred că le place asta aşa că ignoră gândul meu, ar fi păcat să le văduvim de asta. Măcar asta să le rămână pe lângă pustietate: o rimă părăsită-n vers.
Şi te mai întreb ceva. De ce şi nopţile sunt preferate când vorbim despre tristeţe, melancolie, singurătate? Mai ales singurătate. Ştim noi oare cât de singur se simte un om singur printre toţi oamenii de mână cu alţi oameni care se plimbă liniştiţi şi fericiţi pe străzile inundate de lumină? Nu e oare asta mai trist decât un om singur ocrotit de noapte? Vezi? Nu e drept că preferăm nopţile când vrem să vorbim despre toate astea.

Depinde doar de felul în care vrem sau ştim să privim spre lume. Aşa, cam ca-n filmele pe care le numim siropoase sau uşurele sau chiar prostioare, doar pentru că e mai uşor de crezut un om care plânge decât unul care se îndrăgosteşte aşa cum am făcut-o noi cândva, demult, pe la prima iubire. Dar a trecut o viaţă de atunci, am uitat, am crescut, am învăţat că-n viaţă e altfel şi am încetat să mai credem în poveşti.
Am vrut să-ţi spun La mulţi ani! Cum ţi-e începutul de an?

Cu drag,
tot eu.

Foto

Acest articol a fost publicat în Scrisori și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

75 de răspunsuri la Rânduri la început de an

  1. sticri zice:

    E interesant punctul tau de vedere, practic noi valorizam sau nu, lucruri, actiuni, evenimente, etc.
    PS: Iti urez un an nou cu multe bucurii si (cu semnal la telefon, stii tu unde…) 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣

    Apreciat de 2 persoane

  2. tink3rbe11 zice:

    Mie îmi plac acele filme…mă atrag și cred că se și întâmplă în realitate.
    Cum ți-e începutul de an?

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ella zice:

    Mie îmi plac acele filme siropoase … usurele … sunt uneori foarte folositoare!
    Atunci cand îti este sufletul „plin” si ai nevoie de o usurare … îti poti da drumul la lacrimi la un asa film si nimanui nu i se pare „suspect”!
    Sa ai un an nou cu bucurii multe împliniri si multe îmbratisari „adevarate”!
    *:._.:*~*:._.:*~*:._.:*~*:._.:*~*:._.:* ~*:._.:*
    *H*A*P*P*Y* *N*E*W* *Y*E*A*R*!*
    *:._.:*~*:._.:*~*:._.:*~*:._.:*~*:._.:* ~*:._.:*
    Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    Apreciat de 1 persoană

  4. ane zice:

    Întotdeauna găsesc ceva nou de care mă agăț, să nu fiu doborătă, intr-o lume parcă trasă la indigo, ca în filmul alb negru. Poate anul acesta a fost cel mai greu și de aceea e nevoie să visăm mai mult și mai frumos, indifrent de realitate.
    An Nou Fericit!

    Apreciază

  5. Hai sa mai credem in povesti, Potecuta frumoasa! te imbratisez!🤗

    Apreciază

  6. Aura B. Lupu zice:

    Niciodată n-o încetez să cred în povești, în iubire, în magie. Mi-a fost (și-mi este încă!) tare bine, ghemotocul doarme la mine-n brațe, Adi la fel, ca de obicei, 😜 e tihnă, e liniște și-i pace…
    An nou fericit, Potecuță! 🌹🎀🌹🎀

    Apreciat de 1 persoană

  7. Și.. uneori..
    Când totuși.. suntem puși în fața faptului împlinit.. și începem să trăim.. acea poveste, de scenariu..
    Fugim!

    Căci undeva trebuie să fie un pustiu..

    An nou fericit!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Cri zice:

    Că bine spui, cu toții chiar așa facem și nici eu nu știu oare de ce… dar poate că e doar un soi de tradiție. Însă, ceea ce mai știu e că -de acum înainte- eu una mi-am schimbat pespectiva, iar gările pustii îmi vor părea vesele, gândindu-mă la toți acei oameni ce sunt acăsică, alături de cei dragi lor…
    La mulți ani și multe-multe bucurii să ai în Noul An, dragă Potecuță! 🤗😘

    Apreciat de 1 persoană

  9. Adriana zice:

    La multi ani! Iti doresc multa fericire în noul an. Eu daca prind un moment liber ma uit la filmele siropoase pe Diva in perioada sarbatorilor cu tematica de Craciun fiindca imi doresc linistea si leneveala si le consider usoare si nu trebuie sa fiu foarte concentrata pe actiune. Ca ma mai fura somnul asta este o cu totul alta poveste.

    Apreciază

  10. doar nicole zice:

    Filmele siropoase, numite ușurele sau previzibile… sunt și printre preferatele mele. Chiar prin faptul că sunt previzibile și confortabile, mă atrag, dar mai ales prin simplitate. Realizez cât de simple ar putea fi lucrurile și-n viața de zi cu zi, dacă… și iar dacă… : )
    La mulți ani! Un an nou bun, cât mai plin de spor și inspirație!

    Apreciat de 1 persoană

  11. Irina zice:

    Incerc să le evit cât pot, filmele „ușurele”. Așa cum spui, îmi par neverosimile, nu mă regăsesc în ele, nu mă mai pot identifica personajelor, iar eu caut identificare atunci când merg la un spectacol de teatru, mă uit la un film sau citesc o carte. Caut emoție, dar nu trucată, cosmetizată. Caut emoție vie. Am fost întrebată la serviciu dacă îmi plac filmele cu Jim Carrey. Am spus că nu îmi plac comediile. Nu m-am dat în vânt după ele niciodată. Nici filmele romantice? Nici (înțelegând prin asta acele filme romantice „ușurele”). Dar la ce filme mă uit? Drame, istorice, biografice. Aha, deci mă uit doar la filme „serioase”. Plictisitor și trist, îți dai seama. 🙂
    Știu, filmul a fost doar un pretext. Despre gări și singurătate aș prefera să tac acum. 🙂

    Apreciază

    • Pe cei care îi judecă pe alții în funcție de preferințele lor, orice ar însemna asta, încerc să îi ignor. Sper că ai putut face la fel cu cei care probabil și-au dat ochii peste cap când au zis că te uiți doar la filme seriose! 😉
      Am avut și eu o perioadă în care căutam pe Netflix sau HboGo numai filme bazate pe fapte reale, apoi numai biografice. Depinde de stare. Cu Jim Carrey, sincer, nici eu nu am rezonat niciodată. Prefer alt gen de comedie, când am chef de comedie.
      Seară bună, Irina!

      Apreciat de 1 persoană

  12. Diana zice:

    Imi plac povestile, dar nu chiar orice povesti. De fapt, depinde cum e spusa povestea, cum e „jucata”.
    Filmele siropoase imi place sa le urmaresc doar in sezonul Craciunului, si doar daca sunt despre Craciun. 😊 De ce sa vad filme cu povesti pe care le intalnesc/le-am intalnit (si traiesc/le-am trait) in realitate? E motivul pentru care nu ma atrag nici filmele despre oameni care inving boli grele – am intalnit in realitate. Dar sper ca nu voi cunoaste niciodata ce inseamna un razboi (altfel decat din filme si carti). Nu voi vedea niciodata cum oamenii inving robotii, cum extraterestrii cuceresc Lumea, cum politistii urmaresc raufacatorii si ii prind aproape de fiecare data, cum platesc pentru faptele lor rele si politicienii si bogatasii! :)) Prefer, altfel spus, filmele cu povesti pe care in realitate nu le-as avea cum trai (cele mai multe nici nu vreau sa le traiesc!), si nici nu stiu oameni care sa le fi trait sau care sa le traiasca. (de-acum, am mai scos o categorie de filme din preferinte) 😉
    O gara goala poate insemna si faptul ca oamenii nu pot ajunge unde si-ar dori sa fie… Si asta e trist. O gara aglomerata poate fi la fel de trista…
    Sunt bine, deci! Si ma bucur sa stiu ca si tu esti bine!
    Multumesc, Potecuta draga! La multi ani!

    Apreciază

    • Da, vorbim, evident de preferințe, de simțiri, de povești personale și aici ține strict de fiecare-n parte și fiecare-n parte are perfectă dreptate, indiferent ce ar spune 😉
      Da, asta ziceam, o gară aglomerată e la fel de tristă…
      Și eu îți mulțumesc, Diana! La mulți ani!

      Apreciază

  13. Suzana zice:

    Eu nu am inteles niciodata de ce oamenii cred mai degraba grozaviile, decat lucrurile senine si frumoase. De fapt poate ca exista o explicatie care tine de tristetile din vietile lor si li se pare imposibil sa mai vada ceva frumos prin preajma. Poate nici nu mai cred ca poate exista ceva minunat. Este infiorator de trist, dar nu ma pot abtine sa spun ca este un drum pe care si-l batucesc ei insisi si nu ridica privirea sa mai vada si alte drumeaguri si alte povesti pline de dulceata. Ca sunt! Dar poate ca acele drumuri trebuie putin destelenite si le e cam lene! 🙂

    La Multi Ani, draga Potecuta! Un an bun, inspirat, cu realizari implinite. ❤

    Apreciază

    • Nu vreau să mă gândesc ce e în sufletul lor, Suzana. Dacă ajung să nu mai poată ridica privirea, trebuie să le fie teribil de greu. Nu am fost în pielea lor să știu care le sunt motivele. Doamne ferește!
      La mulți ani și numai bine îți doresc și eu! Îți mulțumesc!

      Apreciază

  14. Iosif zice:

    Draga…
    Sa stii ca am primit cu drag a tale gânduri, de la sfârsitul anului care-a trecut usor, căci pe potecile de dor sunt flori în ronduri, prin geam zâmbesti la noi cu drag si mult umor. 🙂
    Pentru (999)Noi unA, toate sfârsiturile sunt magnifice, deoarece sunt urmate de Noi începuturi, de clipe, momente, zile, saptamâni, ani, decenii, secole, milenii…
    Un Weekend magic, superb, minunat, binecuvântat, draga Potecuta !

    Apreciază

  15. Bine te-am găsit în Noul An, Potecuță dragă!
    Eu cred în povești frumoase, cred în basme -poate și pentru că predau basmul cu multă convingere-cred în iubire, fie prima și neuitată niciodată, fie aceea pașnică, longevivă, cred în tot ce poate scoate la iveală frumusețea sufletească. ¸.•´¯`✿ღ 💙☃🛷💙☃🛷💙~✿ღ💙

    Apreciat de 1 persoană

  16. silviubogan zice:

    Mă simt eliberat. Periculos pentru vecini. Entuziasmat de noua activitate de care m-am apucat. Și doritor să scap de sărăcia relativă care mă înconjoară.

    Mă bucur că ești bine, asta contează pentru mine chiar dacă poate nu voi avea niciodată să trag vreun folos din asta.

    Mă întreb dacă asta fac și eu când mă gândesc la viața mea: când fac gesturi vizuale de mare șmecher mă simt într-un film mai bun, automat simt o recompensă emoțională. Când înving obstacole invizibile, tot creierul îmi vâjâie că nu sunt destul de altfel. Dar sunt sigur, orice ar zice oricine, că nu totul e la vedere, cel puțin în viața mea. Fiecare vede prin filtrul lui/ei.

    Când m-am mutat din locuința în care stăteam cu părinții am simțit greu să accept că nu voi mai fi niciodată copil iubit. Și apoi m-am obișnuit cu ideea că sunt ceva, gen, adult.

    Un An Nou fericit, Potecuța! Îți mulțumesc că mi-ai scris și mie! 🙂

    Apreciază

    • Mă bucur și eu că ești bine, Silviu!
      Să îți aducă bucurii noua activitate, pe măsura entuziasmului tău!
      Foarte interesant punctul tău de vedere, cu secvențe de film în care mai jucăm în viață…
      Numai bine îți doresc! La mulți ani și An Nou fericit!
      Mulțumesc mult!

      Apreciat de 1 persoană

  17. Diana zice:

    Of, ce nostalgii mi-ai trimis, draga mea. Să avem un an liniștit! Te îmbrățișez ❤

    Apreciază

  18. Drugwash zice:

    „Cu o floare nu se face primăvară”. Cam asta ar fi esenţa răspunsului la ‘de ce nu credem în romanţe’. Poate greşesc, dar cred că dacă iei o sută de indivizi/cupluri/familii – să le numim entităţi – şi-i pui să vizioneze acelaşi film „siropos”, probabil o singură entitate dintre ele ar recunoaşte o acţiune similară petrecută în realitate. Dar dacă le dai aceloraşi entităţi o dramă, va fi recunoscută de un procent foarte apropiat de 100%. Incidenţa extrem de redusă a poveştilor pozitive în realitate conduce la starea generală de neîncredere. Asta, şi faptul că în poveştile acelea pozitive se omit intenţionat anumiţi factori care în realitate le-ar putea destabiliza temporar sau definitiv, iar creierul nostru chiar dacă e scufundat în atmosfera aceea perfectă tot simte undeva, în adîncuri, că ceva lipseşte. De aici şi mioriticul „n-are cum, nu se poate”.
    Ei, dar există şi acele poveşti mai degrabă dulci-sărate care prezintă aproape-idealul sub o formă mult mai apropiată de realitate, ceea ce le face aproape complet credibile. Spre exemplu Friends with benefits (2011) unde se deschide uşa – la propriu şi la figurat – către acele lucruri de obicei ascunse în poveştile siropoase, ceea ce alungă „mioriticul” din analiza acţiunii şi o face astfel credibilă, acceptabilă.
    Totuşi cred că avem nevoie şi de „siropos” în viaţă, uneori, măcar ca să ne ajute să uităm pentru o vreme – cît citim cartea ori vizionăm filmul – că undeva există şi acel bine care, momentan sau dintotdeauna, ne lipseşte. O rază de speranţă, să zicem, în întunericul propriei existenţe.

    Cît despre gări… Ne lăfăim întotdeauna exclusiv în propriile noastre percepţii, dar pe ele nu le întrebăm niciodată cum se simt. Ce scop are o gară dacă nu acela de a adăposti temporar o seamă de oameni, cu bagajele lor – fie geamantane sau gînduri – într-un flux variabil spre şi dinspre atîtea şi atîtea posibile destinaţii. O gară plină poate fi fericită fiindcă îşi îndeplineşte scopul, sau tristă fiindcă întîrzierile trenurilor îi ţine pasagerii blocaţi şi nefericiţi. Iar o gară goală poate fi tristă fiindcă se simte inutilă fără acei pasageri, însă poate fi şi fericită fiindcă restul serviciilor din jurul ei funcţionează impecabil, trenurile vin şi pleacă la timp la fel ca şi autobuzele/tramvaiele/troleele/taxiurile şi nimeni nu e nevoit să irosească timp în aşteptare.
    Ce vedem noi, de fapt, e doar propria stare sufletească de moment. În egoismul nostru nici nu ne gîndim să întrebăm gara: „dar tu… tu cum te simţi acum?”
    Sau poate că unii o facem, într-un fel sau altul…

    Apreciat de 1 persoană

    • Știi ce e curios, Dragoș? Nu vorbim despre filmele alea în care ea află că el e mare prinț și ea devine peste noapte prințesă adulată de supuși, nici de alea în care ei, peste 40 de ani de la întâlnire, se dau pe patine cu nepoții de mână și râd toți în hohote.
      Vorbesc de alea în care un el și o ea se găsesc, se îndrăgostesc, se „vindecă” de alte iubiri după care la începutul filmului suferă, și se sărută sub foc de artificii după ce el a îngenuncheat în fața ei. De ce astea-s prostii? Nu așa încep toate poveștile? Nu e totul roz și cu fluturi la început?
      Nu știu, mă întreb. Că nu cred că cineva intră într-o relație în care din prima zi el e un nemernic. Sau ea. Că și noi putem 😀 Vorbim la modul general, nu de excepții.
      Sigur, că știm că pe parcurs dispar fluturii, că dispare emoția când auzi cheia-n ușă, că se duce naibii așteptarea aia nebună să vină ora x să vină el sau ea acasă, că intervine altceva, poate mult mai important și mai cu greutate. Sau nu. Da, asta da.
      Dar culmea, vorbim de filmele alea cu începuturi. Oare am uitat așa repede?

      Despre gări ai spus atât de bine și frumos, că mi-e teamă că stric dacă mai spun ceva. Oricum, nu am nimic de completat, excelent spus!
      Filmul ăla e bestial deși, cum ai spus, nu prea des întâlnit. Se mai practică, dar rar de tot. Bine, îmi plac și actorii, recunosc deschis 😀

      Apreciat de 2 persoane

  19. rofstef zice:

    Îți doresc un an de poveste !
    Eu cred în povești adevărate.
    Nu este singurătate mai cruntă, decât cea în care ești înconjurat de oameni.. Măcar aici la tine pe pagină n-o simt. 😇

    Apreciază

  20. rofstef zice:

    Da, Potecuțule, datorită ție și blogului tău am întâlnit prieteni, chiar o comunitate, dacă nu zic prea mult.. Încă aș vrea să zic mai mult dar mai las și pentru ziua blogului..
    Așa că, n-ai cum să te simți singur într-o comunitate atât de faină..😇

    Apreciază

  21. Issabela zice:

    Ideea mea ar fi că filmul artistic e… artă, de-aia sînt înghițite greu siropelele și chestiile obișnuite, care ar putea fi cel mult documentare 🙂
    Cît despre gările pline versus cele pustii… tot după părerea mea, singurătatea în doi e mult mai grea decît cea de unul singur. Tristețea zilei, da, uneori poate fi mai grea decît a nopții; măcar noaptea visezi, dar ziua dă mașina peste tine dacă nu ești ancorat la realitatea ei. Și multe alte nuanțe… Exceptînd, firește, gările pline din primele zile de vacanțe, în care nu mai știi unde și cum să zbori 😀

    Apreciază

  22. Ileana zice:

    Bună draga mea!
    Odată, la gară am revăzut filmul trecutului!
    Filmele documentare, polițiste, aventură, însă nu orice film. Comedia de azi nu îmi place. La filme mă și nu mă ia somnul… 😅 Când eram mai tânără, da. Acum nu am somn, seara vin gândurile și…uite așa mă apucă zorile… 😉
    Sfârșitul de an a fost liniștit cu nepoțelul, treabă în casă, servici, începutul de an, servici, nepoțel și servici 😉 cât mai pot.
    Vise frumoase draga mea 🤗❤️

    Apreciază

  23. Îmi plac toate genurile de filme, dacă sunt bine făcute. Dar încerc să nu exagerez văzând în serie povești despre Crăciun, de dragoste, drame sau comedii. E bine să alternăm râsul cu plânsul, suspansul cu biografii interesante sau călătorii prin Univers. Și nu mi-e jenă să recunosc că am lăcrimat chiar aseară, la finalul filmului ”Hachiko: Povestea unui câine”. Astăzi sper să găsesc o comedie, un SF sau un film de aventuri. Și hrana sufletească trebuie variată.
    An Nou Fericit și la mulți ani, Potecuță!

    Apreciază

    • Da, spui foarte bine, Petru, trebuie să le alternăm, nu fac bine excesele nici măcar când vorbim de filme deci să nu ne axăm pe un singur gen.
      Nu-ţi spun cât am plâns eu la filmul ăla… of.
      La mulţi ani şi An Nou fericit îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

  24. szqwer zice:

    Draga mea,Potecuță!
    Îți doresc un an de poveste, sănătate si numai bucurii!🤗⭐️💥

    Apreciază

  25. Roxana Neguț zice:

    Un an minunat, plin de sănătate, bucurii si visuri împlinite! Te îmbrățișez, draga mea!🤗💐

    Apreciază

  26. Ioan M. zice:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

  27. Ecoarta zice:

    Bun găsit în noul an!
    Eu cred în poveşti, mai şi scriu, dar parcă din ce în ce mai rar, dar îmi plac poveştile scrise de prietenii mei!
    Daaa, clar, sunt ciudățică! 🙈Ador apusul pe plajă şi prefer noaptea zilei! Noaptea e linişte, este timpul petrecut cu gândurile mele. Atunci pot ajunge până la draga mea Lună: Lună, Lună soră bună!
    Nu degeaba ultimul proiect este „Zbor printre stele”!

    Apreciază

  28. Vienela zice:

    Cred ca nu povestile in sine sunt problema, ci faptul ca le croiesc dupa acelasi tipar mereu. Sunt previzibile si asta pe mine, personal, ma plictiseste.
    La multi ani! Sa-ti fie bine!

    Apreciază

  29. La multi ani! a fost cam plin….mut prea plin pentru cum sunt obisnuita… multe activitati, multi oameni:)

    si sunt ok si filmele lejere:) eu sunt pro…din cand nn cand ai nevoie si de acest gen de relaxare

    Apreciază

  30. printrecuvinte01 zice:

    La mulți ani, Potecuț! Începutul ne-a găsit în 3, admirând artificiile de a geam. E primul an în care le-am și văzut cu adevărat. A fost cam ciudat ce-i drept, mi-ar fi plăcut să ne găsească pe toți, împreună. Nu s-a putut.
    Însă aseară am văzut cel mai frumos cer din câte am văzut vreodată. Cel mai frumos! Atâtea stele nu am văzut decât în poze și credeam că-s fotoșopate. Așadar pot spune că a fost destul de fain începutul de an.
    Iar de filme nu mai zic nimic, cândva eram o prea mare consumatoare de love story din astea de care zici cu-n el și-o ea se împiedică și se îndrăgostesc. Acum mai răruț, nu că le văd slabe sau ceva de genul, ci că mă fac să visez la povești de dragoste.

    Tu .. ești bine? Veselă, voioasă?

    Apreciază

  31. Ana May zice:

    „Visatul” și filmele siropoase sunt doar baterii care ne încărcă să putem face față provocărilor dure, așa că …să ne încărcăm bateriile! 😉🥰

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s