Câteodată,
numai câteodată,
i se face frig
de la prea mult şi prea intens
vânt
care-i risipeşte toate visele,
aşa cum suflă copiii în păpădii
şi le spulberă în mii de particule
aproape invizibile.
Noi, oamenii,
nu ne punem dorinţe şi
nu ascundem în sân puf alb,
scuipând de trei ori,
atunci când,
pe prag, pe umăr sau prin amintiri,
găsim un ciob de vis
neîmplinit.
Dar dacă ele cad, în zori, peste
păpădiile abia trezite din noapte
şi culese cu mâini mici, de om mic,
suflate apoi cu inocenţă şi împrăştiate
pe străzi, pe praguri,
pe umeri mari, de oameni mari,
nu înseamnă că noi, oamenii, ne punem dorinţe
în timp ce ascundem la sân
vise spulberate de vântul care,
câteodată, numai câteodată,
o face să-i fie frig?
Câteodată,
numai câteodată,
i se face târziu
de la prea multe şi prea nedrepte
amânări
care i-au spart speranţele,
una câte una,
aşa cum se sparg baloanele de săpun
suflate de guri mici, de oameni mici,
şi urmărite până când
ajung prea sus
sau prea jos
sau prea departe
pentru a mai putea fi văzute.
Sau până când sunt sparte în mii de puncte,
uneori chiar de mâini mari, de oameni mari
care fie le alungă furioşi,
fie se bucură şi ei încercând să le prindă.
Dar dacă speranţele se agaţă,
ca noi, oamenii, de ele,
de acele firave iluzii din apă şi săpun,
nu înseamnă că atunci când ne bucurăm
văzând cum plutesc, în nuanţe de curcubeu,
mingile alea delicate,
asistăm de fapt la ultimele zbateri
ale speranţelor care câteodată,
numai câteodată,
o fac să simtă că-i e târziu?
Nu numai câteodată,
ci aproape de fiecare dată,
i se face dor
de prea departe-le
în care i-au ajuns
şi i-au rămas
firicele invizibile din puf de păpădie
suflat cu bucuria şi încrederea
oricărui început de vis
pe care nimeni nu-l mai ascunde-n sân,
sperând la îndeplinire de dorinţă nerostită.
Şi de prea demult-ul
în care i s-au risipit
baloane de săpun de care atârnau speranţe
pe care oameni mari le-au alungat, cu gesturi ferme,
deranjaţi de strălucirea absurdităţii lor.
Şi când i se face frig
şi când i se face târziu,
îşi face dorul puf de păpădie şi balon de săpun
şi-l lasă prin lume, suflând cu putere
şi sperând să-l regăsească
pe prag, pe umăr sau măcar în amintire
şi să-l ascundă-n sân,
fără să-şi mai pună nicio dorinţă.
Poate să meargă și la mare și să construiască din nisip castele… 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, i-ar sta bine şi acolo, printre găletuşe 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mor după cum sună! ”câteodată, numai câteodată… ” pfuii, ce-mi place! ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ohoo, acum îmi place şi mie mai mult decât înainte 🙂
Mulţumesc mult de tot, psi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un crescendo de bucurie a lecturii de la început până la sfârșit. A fost ca o prăjitură… bună-bună… s-a terminat, dar ai rămas cu un gust minunat! 🙏😘🌷🌷🌷
ApreciazăApreciază
Ce drăguţă eşti, Ana! Mă bucur mult că a rămas gustul ăla bun şi îţi mulţumesc că ai gustat din gândurile mele!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Suflet de lumină și de alb, alb, farmec, mister și magie…
Adorabilă fuziune între cer și pământ…
Dans, vânt, puf de păpădie și baloane de săpun …
Potecuță, tu ești viață …
ApreciazăApreciază
Tu ai adus şi mai multă lumină acum, Fee!
Nu ştiu cum să îţi mulţumesc! Te îmbrăţişez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
”Nu tot ce zboară se manânca”Păpadiile sunt exemplul cel mai elocvent”
Dorintele sunt necesități firești. Realitatea bate virtualul! 😏
Au curs frumos versurile, ca o apa de izvor!
ApreciazăApreciază
Depinde ce înţelegem prin virtual, Ane. Dorinţele şi visele din rândurile astea pot exista oriunde, nu există graniţă. Nu ştiu, chiar nu m-am gândit la realitate vs virtual când am scris, nu ştiu ce să-ţi răspund. hm, unii pun păpădii în salate. Nu şi pe astea la care m-am referit eu.
Îţi mulţumesc, mă bucur că îţi plac versurile.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare Interpretează după cum il duce mintea!🙂
ApreciazăApreciază
Absolut. De aia nu înţeleg eu multe…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Crede-mă, nici nu-mi bat capul să înțeleg. 🙂
ApreciazăApreciază
Hm, acum nu mai ştiu la ce te referi. 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La modul general, zic. 😑
ApreciazăApreciază
Ah, da. Poate unele nici nu trebuie înţelese. Multe nu sunt pentru noi şi atunci nu e cazul să ne străduim.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu sunt aici să dezleg enigme.
ApreciazăApreciază
Ane, nu scriu enigme. Cred că vorbim despre lucruri diferite, spuneai că vorbeşti la modul general, la modul general am spus şi eu. Nu ştiu, te-a supărat ceva aici? Că mi se pare că eşti supărată. 🙄
ApreciazăApreciază
Doamne fereste,da nu mă refer la tine. Am spus la modul general, atunci cand mi-se pare că cineva înțelege gresit ceva sau eu!
Sunt doar obosită, am facut curat 😒
O zi perfectă,Potecuță!
ApreciazăApreciază
O zi frumoasă îţi doresc şi eu! Cu relaxare şi timp de odihnă! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Între oameni mari, puternici si tari, si între copiii mici, vulnerabili lastari, e o diferenta mica, un simplu Cuvânt, si o distanta mare, ca între cer si pamânt…
O seara cu liniste si pace în Sufletu-ti frumos, draga Potecuta !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Iosif! O zi frumoasă îţi doresc!
ApreciazăApreciază
Sarim de pe un balon de sapun pe altul, sperand ca nu se vor sparge sub picioarele noastre si… minune! Uneori chiar rezista. Ce magie sa fie asta, ce lege straveche si nescrisa?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că ţine şi de îndârjire, Ana. Sau e doar minune… 🙂
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Câteodată, dar numai câteodată, ar fi bine să putem să fim oameni mici, cu mâini mici, care să suflăm puful păpădiilor, precum dorințele, în văzduhul din jur, așteptând îndeplinirea lor. Către asta m-a dus gândul, deși poate ar fi bine nu numai câteodată.
Minunată alcătuirea ta poetică, în formă si fond!
ApreciazăApreciază
Ar fi, Mugur. Dar oare ce sau cine ne împiedică să facem asta? Păpădii sunt destule…
Îţi mulţumesc mult!
Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
O observație atât de sensibilă și frumoasă la care e bine să reflectăm întru descătușarea viselor și primenirea dorurilor. Cu două simboluri gingașe și atât de potrivite: puf de păpădie și balonașe de săpun. Mulțumiri pentru sentimentele evocate, Potecuță!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, Petru! Te descopăr tot mai sensibil.
Îţi mulţumesc mult de tot! Să ai grijă de visele şi dorurile tale!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… si eu ma ripsipesc în franturi uneori cand citesc o poezie scria de tine, care îmi merge la inima … exact ca aceasta!
Sa ai un weekend placut draga mea! Te pup!
ApreciazăApreciază
Elle, ce mult mă bucură cuvintele tale! Îţi mulţumesc mult, draga mea! Te îmbrăţişez cu drag!
Weekend frumos îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
Prima data cand am citit-o, n-am inteles-o, apoi am citit-o din nou, am inteles-o si m-a rascolit ca asta face o poezie buna: te rascoleste 🙂
ApreciazăApreciază
Uf, Florina… sper că nu prea mult. Şi nu prea rău. Îţi mulţumesc frumos! Dar vreau să ştiu că nu şi tulbură ce-am scris, vreau să rămâneţi cu zâmbet.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mereu, cu drag!
ApreciazăApreciază
Gând bun, Ana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La inima, direct, mi-au mers versurile tale! 🙂
Ce noroc avem cu micutii care imprastie speranta si bucuria in lume si viseaza ca vor schimba lumea-n bine cand vor fi mari. Unii reusesc – si nu uita nici sa sufle-n papadii si sa lanseze baloane colorate de sapun! 🙂
Weekend frumos iti doresc, Potecuta!
ApreciazăApreciază
Ce loc frumos şi-au găsit! Îţi mulţumesc că le primeşti acolo, Diana!
Da, avem noroc cu cei care înalţă speranţe de care ne agăţăm şi noi…
Wekeend frumos îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
http://kaosmoon.blogspot.com/
ApreciazăApreciază
A intrat în spam, nu l-am văzut decât acum. Mulţumesc pentru link!
ApreciazăApreciază
Ce frumos ai redat îmbrățișarea între cer și pământ. Ferice de cei ce pot la orice vârstă să mai sufle în puful de păpădie și în balonașele de săpun ale vieții ca să-și mențină speranțele neobosite, neadormite. Mi te-ai lipit de suflet…și nu doar acum.
ApreciazăApreciază
Ne străduim să le menţinem aşa, Crina. Pentru… echilibru 🙂
Îţi mulţumesc mult de tot! Şi tu eşti în sufletul meu, te asigur de asta!
ApreciazăApreciază
Parerea mea e ca visele lasate-n bataia vintului sau la voia-ntimplarii sunt sortite esecului. De aceea asocierea lor cu baloanele de sapun mi se pare foarte reusita. Spre deosebire de semintele papadiei care, batute de acelasi vint, se raspindesc, incoltesc, devenind o alta „papadie”. Asta ar merge daca intentia e ca visul tau sa incolteasca si in mintea altora. Atunci asocierea cu papadia ar fi de mare potriveala. 😉
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Papa!
Da, e şi una şi alta. Cumva, prin punctele esenţiale 😀
ApreciazăApreciază
E tarziu sau devreme, nicinu mai știu, privesc pe geamul unui autocar cum ploua și citesc bloguri și par a simt pe umeri puful firav de papadie și îl las acolo sa încolțească vise.
Frumoase versuri, Potecut
ApreciazăApreciază
Sunt sigură că pufului îi merge bine pe umărul tău, e păzit şi îndrăgit acolo! Sper să şi ofere gând bun din partea mea.
Te îmbrăţişez, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Puf de păpădie! Habar nu am de ce mă duce cu gândul la efemeritate; la dispariție temporară şi reîncarnare temporală…mi-a trebuit ceva timp să găsesc sensurile versurilor tale, de altfel grozave, ca tot ce scrii tu. Sau o fi, da’ nu mai zic…
Te îmbrățişez!
ApreciazăApreciază
Unele sensuri rămân ascunse chiar şi celui care încearcă să le pună-n cuvinte 🙂
Mă bucur mult de tot că îţi place! Îţi mulţumesc mult şi te îmbrăţişez şi eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat ! Felicitări, Potecuță!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Vero dragă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chintesenta de simtire. Multumesc frumos Potecuta. Mi-ai amintt de ”risipei se deda florarul”…
ApreciazăApreciază
Eu îţi mulţumesc ţie, Ina! Contează ce-mi spui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oamenii mici, cu mâini mici, cei care se bucură de puful păpădiei și de baloanele de săpun, de dorințele zburătoare sau ascunse-n sân, sunt cei de la care ar trebui să învățăm ce înseamnă să visezi și să te bucuri.
ApreciazăApreciază
Ce frumos ai spus! Da, ei cred că ne predau lecţii în fiecare zi, trebuie doar să-i vedem, să-i înţelegem, să fim dispuşi să furăm de la ei bucuriile astea mici.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am retrăit frumuşeţea naturii.astăzi iar am călătorit cu maşina prin judeţ şi plaiurile mioritice au revărsat pur şi simplu culori într-o simfonie de vis.Aşa ai scris şi tu poezi!Mulţumesc şi felicitări pentru inspiraţie!
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc frumos! Mă bucur că ai regăsit culoarea-n rândurile mele!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte Frumos cu ai împletit prin vers pe păpădie și cu balonasele de săpun care erau atracția noastră în copilărie 😆
Iar păpădia care aparent ai spune că este un puf mort, dimpotrivă, nu ști cumva, pe undeva, poate să ajungă acea frantura de uscaciune purtatoare de viață.. Poate intr-o glugă, poate intre firele de păr al unei visătoare fermecătoare, poate intr-o poșeta, poate pe manseta jachetei unui Men musculos, poate pe cosorocul unui pici, poate purtată intre coarnele unui taur bătrân care moare pe brazda aspră unde mai apoi se ivește pe fosila lui, anul următor o păpădie de toată frumusețea..
Poate între dale in curte te trezești cu o frumusețe de păpădie pe care n-ai plantat-o tu și nici cei de la Fares, nu ??
Important e să dăm curs dorințelor, de restul se ocupă destinul..
Seară Plăcută îți Doresc !!!
ApreciazăApreciază
Doamne, ce tablou frumos ai desenat tu din cuvinte. Chiar mi-am imaginat fiecare imagine, cadru cu cadru, cum i-ar sta în poşetă, pe manşetă, între coarne 🙂
Frumos tare! De ce nu scrii şi tu mai des pe blogul tău? Serios, e păcat.
Aşa să facem, da. Să le dăm curs şi să aşteptăm…
Îţi mulţumesc tare mult! Seară frumoasă îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ehei, îți Mulțumesc Frumos pentru apreciere, încerc să mai vin cu ceva, Promit, dar nu mă jur ha,ha,ha,ha, Scuze !
Cred că voi veni cu bikla pe coclauri 3, niște impresi de la ultima calatorie..
Îți Mulțumesc inc-o dată !!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Las aici un semn de lectură plăcută
Câteodată,
numai câteodată,
i se face târziu
de la prea multe şi prea nedrepte
amânări
care i-au spart speranţele,
una câte una,
aşa cum se sparg baloanele de săpun
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc mult! Mă bucur că aţi mai trecut pe la mine!
ApreciazăApreciază