Dialog alb-negru

– E luni azi, spuse
– E senin azi, am răspuns.
– Parcă mai frig ca ieri. Mai apăsat.
– E la fel. Acelaşi cer. Aceleaşi grade.
– Îhî. Şi totuşi mai aprig vântul.
– Afară? Sau…
– Ce-ai făcut ieri, a întrebat.
– Am amestecat seninul în cana de cafea. Două linguriţe de zahăr, un vis întrerupt şi două grame de soare-n geam. Zâmbet, după gust. Nu a trebuit să las la dospit, se consumă imediat, la orice temperatură. Din lipsă de altceva, merge şi la temperatura camerei.
– Da, bine. Ceva serios ai făcut?
– Am privit lumea prin geam. Mici oamenii văzuţi de sus. Şi câte duc ei pe umeri, aşa mici cum sunt. Te-ai gândit la asta? Şi când cobori printre ei, tot mici par în contrast cu ce poartă-n privire. Toate par imense dacă ştii să-i priveşti în ochi. Şi bucuria şi durerea, şi visele şi prăbuşirile-n gol, şi resemnarea şi devenirea lor din oameni în şi mai oameni. Oricât ar fi ei de înalţi sau oricâte kilograme ar avea, tot sunt minusculi în comparaţie cu imensitatea din ei.
– Prostii! Omul fericit râde, ăla supărat plânge, e simplu, ce-ţi trebuie să te uiţi în ochii lor ca să înţelegi asta?
– Mda. Senin astăzi!
– Mai întunecat decât ieri.
– E la fel. Şi oamenii-s la fel. Priviţi de sus, de la geam, par mici. De jos, par aşa cum sunt. Şi aşa cum sunt, îşi duc povara tăcând printre alţi oameni, la fel de împovăraţi, la fel de tăcuţi.
– Idealizezi totul, trăieşti în basme.
– În basme, ca şi printre oameni, există un bine şi un mai puţin bine. Şi basmele tot de oameni au fost inspirate.
– Basmele-s pentru copii. Oamenii deştepţi au alte preocupări.
– De sus, oamenii-s oameni şi atât. Şi de jos, de multe ori, e la fel. Nu le scrie pe frunte că-s deştepţi sau bogaţi.
– Nu, dar se vede că-s bogaţi. După cum se-mbracă.
– Nu am timp să le văd hainele, îi privesc în ochi. Acolo, uneori, scrie altceva decât citeşti analizând etichetele de pe îmbrăcăminte.
– E clar. Trăieşti pe altă planetă.
– E senin azi.
– Mai gri decât ieri.
– E normal să simţi asta căutând marca genţii mele în timp ce vorbesc cu tine. Ridică privirea, îţi spun eu că nu-i de firmă.
– Ce-ai zis că ai făcut ieri?
– Şi ieri a fost la fel de senin ca azi.
– Nu înţelegi ce vreau să zic.
– Nu vreau să înţeleg. Uite, cineva se uită la noi de la etajul 8. Îţi dai seama cam cât de mici îi părem?
– Ce tâmpenie să te uiţi la oameni.
– Cum să îi cunoşti fără să te uiţi la ei?
– Ce vrei să spui?
– E senin azi.

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

49 de răspunsuri la Dialog alb-negru

  1. cafeauata zice:

    Bine ca nu vedem toti la fel. Dupa ochii mei, e trist si urat. Mai ales in oameni. Imbratisari, Potecuta.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Reusesti sa ma surprinzi din nou, Potecuta.
    Un text extrem de profund si cu care rezonez 100%.
    Doau lumi diferite, nevoite sa convietuiasca pe aceeasi planeta.
    Poate ca e planeta prea mica…sau oamenii prea mari.
    Cine stie.
    si spui ca nu ai poseta de firma?
    Gata, nu te mai urmaresc.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Mugur zice:

    Este un dialog între absurzi,
    Unii sunt orbi, alții sunt surzi,
    Dar toți trăiesc în univers,
    Unii în proză și alții în vers.

    Dar dacă vrei să-i vezi cu-adevărat,
    Va trebui să te dai jos din pat
    Și să-i privești de la nivelul lor:
    Uni-s poteci, alții sunt dor.

    Dar orișicum încerci tu a-i privi,
    Ei îți vor spune că-n această zi
    E ori mai rece decât ieri, ori bate vânt,
    Ori este vorba de un alt cuvânt.

    Dar astăzi e senin și e frumos,
    Se-așterne-al frunzei covoraș pe jos,
    Iar soarele e cald, ocrotitor,
    Blând strălucește pe poteci de dor.

    Mi-a plăcut tare mult dialogul scris de tine.

    Și chiar nu ai geantă de firmă? 😀

    Apreciat de 6 persoane

    • Oh, ce frumos ai pus în versuri esențele din oameni! Îți mulțumesc pentru asta!
      Nu cred. Dar mai caut prin dulap, poate s-a rătăcit una. Dacă e musai, facem rost. Dar nu cred să fie musai. În vuitoane nu prea merge cu câte car eu în genți fără pretenții. 😀

      Apreciază

  4. Iosif Strasbourg zice:

    A fost senin în profunzime,
    Se vede clar din dialog !
    Citind ma raportam la tine,
    de la etajul trei din bloc ! 🙂
    O seara magica, draga Potecuta !

    Apreciat de 2 persoane

  5. ane zice:

    Foarte adânc dialogul purtat cu tine. Mda, oameni poarta cu ei povara vieții, fie ca e senin,soare,trist sau fericit. Principiile eterne ale vieții.

    Apreciază

  6. ecoarta zice:

    E multa tristete intr-o farama de adevar! A fost senin ieri, dar ochii-unde se uitau!?? Avem prea multe poveri pe umeri si nu putem ridica ochii spre cer!?
    Dar, azi am vazut seninul…
    Seara buna sa ai!

    Apreciat de 1 persoană

  7. tink3rbe11 zice:

    Când faceam naveta pe jos, obișnuiam să privesc oamenii, apoi am avansat la autobuz, tot îi priveam. Tristețea lor și fețele posomorâte, mă întristau și pe mine. Dar tot îmi plăcea să îi privesc.
    Acum, nu mai când să îi privesc, rar mai am când, dar oamenii mici au devenit mai grăbiți, mai căzuți pe gânduri…
    Senin și frumos a fost și azi! Seară lină Potecuto!

    Apreciază

  8. Amalia zice:

    Îmi spuneam azi ca am obosit sa citesc numai texte incarcate cu figuri de stil, fermecător de poetice – nu stiu daca merg asamblate cele doua cuvinte, si ca ar fi cazul sa mai caut si niste scrieri cu subiecte concrete, sa mai revin cu picioarele pe pământ. Dar, Potecuta, mi-a placut atât de mult cu tine printre nori, încât „ne-am” simtit strajeri deasupra lumii.

    Apreciază

  9. illusion zice:

    Ce bine ar fi dacă am gândi la fel tot timpul 🙂 e senin azi și mâine va fi și mai senim 🙂

    Apreciază

  10. Diana zice:

    Imensitatea vazuta in ochii oamenilor… Superba ideea!
    E senin azi. Imi place. 🙂
    Zile senine iti doresc, Potecuta!

    Apreciază

  11. CARMEN zice:

    a fost senin azi… mâine daca va fi senin, imi voi prepera o cafea dupa reteta ta ☺
    multumesc pentru lectura delicioasa ❤

    Apreciază

  12. E senin azi, cum a fost și ieri și cum, sunt sigur, va fi și mâine. E senin și la tine, chiar dacă interlocutorul tău e de altă părere. Ai tu harul să-l molipsești măcar printr-o rază de soare. 🙂

    Apreciază

  13. Monik zice:

    Imi plac dialogurile absurde. Sunt franturi de viata reala. Putem privi acelasi univers cu ochi diferiti si ar fi ideal sa nu existe dezacorduri legat de asta…

    Apreciază

  14. Superb dialogul tău! Și nu e doar alb-negru, ci cuprinde în el mulțime de nuanțe. Parcă am zărit și un curcubeu pe acolo… 😀

    Apreciază

  15. Mona zice:

    Nu e un dialog alb-negru. E unul plin de nuanțe. Plin de profunzime și mușcă dintr-un adevăr dulce-amărui…
    Minunat scris, Potecuță! ❤

    Apreciază

  16. M-ai cucerit instant.. de la “Am amestecat seninul în cana de cafea. Două linguriţe de zahăr, un vis întrerupt şi două grame de soare-n geam. Zâmbet, după gust.”… și azi chiar e senin!! O zi senina in continuare! Și mâine! Și poimâine! Tot așa pana la sfarsit!

    Apreciază

  17. Minunat articol! Mi-a trezit atâtea emoții! Cum te inspira oamenii și lumea!

    Apreciază

  18. Fabiola Ion zice:

    Uneori e atât de senin, de clar, că te înţeapă ochii. Si e atât de bine… Eu îmi cultiv seninul ăsta în fiecare zi, iar când nu-mi iese inspir, expir adânc de cel puţin şase ori. Şi o iau de la capăt.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s