Arhive etichetă: curcubeu
Frânturi de risipire
Câteodată, numai câteodată, i se face frig de la prea mult şi prea intens vânt care-i risipeşte toate visele, aşa cum suflă copiii în păpădii şi le spulberă în mii de particule aproape invizibile. Noi, oamenii, nu ne punem dorinţe … Continuă lectura
Jurnal cu alb şi curcubeu
Azi… o zi curcubeu. Un curcubeu cu alte nuanţe şi într-o ordine care, dacă aş sta să o studiez, ar putea primi un sens. Ca rogvaiv-ul cel fără de egal. A fost cu alb. Perfect alb, alb pur, alb strălucitor … Continuă lectura
Când gustul bate regulile…
Las puţin deoparte momentul liric din postările anterioare pentru că am o curiozitate în ceea vă priveşte şi ceea ce vreau să vă întreb n-are nicio legătură cu poezia. Sau, mai corect spus, nu-i nicio poezie în asta. Şi nici metaforă. … Continuă lectura
E numai gând…
E numai fum, nici urmă de scânteie Ne-a părăsit şi ultimul fochist Am arde noi dar tot ce mai pâlpâ`ie I-o rugă scrijelită-n acatist E numai alb, nici urmă de culoare S-a tras cortina peste curcubeu Că nu mai dăm … Continuă lectura
Gând înnoptat pe ram
Niciodată noaptea n-a fost mai adâncă Braţele-i zălude-şi fac culcuş pe ram Parcă tot mai rece, parcă mai flămândă Luna ca stafia bântuie la geam Dincolo de dealuri, dincoace de lume Se întinde-n taină ca un coviltir Curcubeu de triluri-minuni … Continuă lectura
Prin ploi m-ascund de mine…
M-au trezit devreme doi stropi de ploaie rătăciţi pe pervazul ferestrei spre lume, stăteau la sfat sprijiniţi de un colţ de dimineaţă, cu coatele aşezate pe o petală smulsă prea repede din lumea ei. Zarva pe care o făceau mi-a … Continuă lectura
Sufletul doarme pe-o chitară
N-am fost decât un strop de amăgire ce-şi oglindea surâsul în cioburi de destin. N-am fost decât o umbră de simţire ce-şi căuta menirea la margini de suspin. Nu sunt decât o adiere şi caut frunze ca să le alint. … Continuă lectura
Monolog şoptit
Am ştiut …. că acel răsărit s-a născut pentru a-mi alunga umbrele din privire şi mi-am deschis braţele pentru a-l cuprinde şi a-i simţi mireasma ca pe o sevă ce avea să-mi hrănească aşteptarea… Am înţeles …. că a fost o … Continuă lectura
Astenie. . .
Adoarme vara, iubire… şi-a aşezat tâmpla dreaptă la umbra dorului de tine şi a închis pleoapele peste tăceri. S-a mai alintat puţin aruncând peste lume cu simţiri şi le-a dăruit culori copiilor care pictau, pe frunze, frânturi de curcubeu. În … Continuă lectura