Astenie. . .

imagesAdoarme vara, iubire… şi-a aşezat tâmpla dreaptă la umbra dorului de tine şi a închis pleoapele peste tăceri. S-a mai alintat puţin aruncând peste lume cu simţiri şi le-a dăruit culori copiilor care pictau, pe frunze, frânturi de curcubeu. În ochii lor zâmbeau de drag doi îngeri rătăciţi, în ochii mei plângeau de dor două vise uitate. Am învăţat să te şoptesc în dimineţi, să te aştept în amiezile târzii şi să-ţi murmur numele, seara, în rugăciuni. Nu am ştiut să te strig sau, poate, mi s-au pierdut chemările dar te visam venind şi ştiam că-mi vei vedea surâsul ce-ţi însoţea fiecare răsărit.
Adoarme vara, iubire… îşi odihneşte tâmpa stângă la adăpostul unui suspin şi-şi împrăştie amintirile arămii peste întinderi. Dacă am putea vedea în fiecare frunză uscată un boboc de floare, ce primăvară minunată ne-ar legăna pe braţe! Undeva, departe, doi tineri îndrăgostiţi se joacă de-a mirii şi desenează în aer două cercuri  care vor rămâne, peste timp, martorii tăcuţi ai iubirii lor. Eu amestec albul cu negrul şi trasez liniile unor umbre îmbrăţişate.
Ne-adoarme vara, iubire . . . şi-a aplecat fruntea pe aripa unui vis şi-şi întinde braţele peste părerile de rău ca să poată adia a mirare începutul meu de toamnă. Se mută iubirile în case lăsând băncile pustii şi trubaduri fără noroc rătăcesc, speriaţi, prin ploi. Cupluri firave se frâng în sărutări mimate şi se mint că-s fericite dar privesc pe furiş drumul spre însingurare. Ce dulci amăgiri le-aduce înserarea!
Ne pleacă vara, iubire . . .  iar eu nu mai pot privi în sus. Ai închis tot seninul în ochii tăi şi nu mai am nici un colţ de cer. Am luat o picătură de albastru din curcubeul copiilor dar s-a amestecat cu ploaia şi nu-mi mai este de folos.
Dacă ştiam… îţi lăsam ochii mei, să-ţi ţină de cald şi să-ţi şoptească despre noi. Aşa, au rămas la mine să-şi plângă-n toamnă frunzele căzute…
Adoarme vara, iubire, ne-adoarme vara . . .

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

45 de răspunsuri la Astenie. . .

  1. Lia zice:

    Foarte frumos, Potecuţo! Un adevărat poem în proză. Felicitări din tot sufletul!

    Apreciază

  2. cosmisian zice:

    Vara-n sarutari ascunse, ne doarme iubirea sau ne infloreste devenirea, iubite?

    Apreciază

  3. Aliosa zice:

    ” Totusi, TOAMNA…………………”
    pe ” poteci de dor”
    simti mireasma
    ” curcubitaceelor ” .

    Cu stima,
    Aliosa.

    Apreciază

  4. indiferent zice:

    Foarte sensibil, asa pentru suflete frumoase si pline de dor.

    Apreciază

  5. Camelia zice:

    Doar atat: Superb! 🙂

    Apreciază

  6. kamykamy2013 zice:

    Si te intrebai daca meriti laudele mele. Poftim, ai demonstrat inca o data ca le meriti. M-ai lasat fara cuvinte. BRAVO si aplauze

    Apreciază

    • Mulţumesc mult, draga mea! M-am bucurat când am văzut că există un blog… încă sper că te vei apuca de scris…

      Apreciază

      • kamykamy2013 zice:

        I-am gasit un nume care sa exprime faptul ca sunt ,,novice,, intr-un anumit mod intortochiat, in afara de faptul ca am ca pasiune scrisul, cititul… nu am nici o experienta in a scrie sa citeasca altii… mi-am gasit si muza. Urmeaza doar sa apara ceva… daca o sa ma hotarasc 🙂 Multumesc

        Apreciază

        • Nuuuuuu! Nu te gândeşti ce ar vrea alţii să citească, asta dă bătăi de cap. Dacă aşterni ce simţi, cum şi când simţi, e perfect.

          Apreciază

          • kamykamy2013 zice:

            Cred ca de gura ta nu am scapare 🙂 multumesc pentru sfaturi. Dar eu ma incarc cu energie pozitiva citindu-va pe voi. La Fee cu scoala, Nasty cu nebunia (placuta), Bursucel, Dan (am fost si prin Gara :)), unul special :), altul deosebit, altul il citesc doar sa ma enervez… si mereu dau tarcoale pe Potecuta… am dat nume la blog tot de gura ta 🙂

            Apreciază

          • kamykamy2013 zice:

            E de bine, nu ma simt stresata, doar impinsa de la spate, poate simti tu ceva la mine, dar eu nu simt ca as avea acel ceva, care sa bucure macar o persoana. Dar, nu stricam ,,copacelul,, ce a crescut in poienita de langa potecuta cu frustrarea mea legata de blog 🙂

            Apreciază

          • Am o mica surpriza pentru tine. Si doresc sa fi prima care afla. Da un clik pe numele meu…. 🙂

            Apreciază

  7. krab607 zice:

    N-am să comentez „minunat” pentru că va părea că scriu din complezenţă. Am să explic altfel: am citit o scrisoare rătăcită, de dragoste…Sentimentele pe care le încerc sînt amestecate: vinovăţia de a fi deschis plicul, placerea păcătoasă de a fi sorbit şoapte de dor pictate pe hîrtie…
    Închid plicul. Scrisoarea va ajunge neîntinată, acolo unde trebuie…

    Apreciază

  8. Bursucel zice:

    Că frumos a scris krabul cel roșcățel ce gândeam eu… iar ți-i dor? >:D< 🙂

    Apreciază

  9. Stefania zice:

    Superb, absolut superb, mi-a atins sufletul, potecută! Felicitări!!
    O seară lină, îţi doresc! 🙂

    Apreciază

  10. Mugur zice:

    In fața gândurilor tale, vorbele mele-și piard sensul. Frumoase gânduri!
    Iar toamna, să știi că are și nestemate, unele roșii. Așteaptă-le, căci vor sosi și pe la tine!

    Apreciază

  11. Oana Radu zice:

    superb… :*
    „Dacă am putea vedea în fiecare frunză uscată un boboc de floare, ce primăvară minunată ne-ar legăna pe braţe”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s