Prin ploi m-ascund de mine…

2M-au trezit devreme doi stropi de ploaie rătăciţi pe pervazul ferestrei spre lume, stăteau la sfat sprijiniţi de un colţ de dimineaţă, cu coatele aşezate pe o petală smulsă prea repede din lumea ei. Zarva pe care o făceau mi-a întrerupt visul care-mi ţinea departe amăgirile şi-mi încălzea speranţele. Am deschis geamul supărată dar şi curioasă să aflu motivul neliniştii lor. Am surprins momentul în care îşi etalau, fără pudoare, calităţile “ba eu sunt mai tânăr”, “ba eu mai strălucitor”, “ba eu mai frumos”, “ba eu mai limpede”. Le-am zâmbit şi m-am temut că o să mă întrebe cine are dreptate. Ce să le fi spus? Cum să aleg între două fărâme de ploaie? Nu m-au observat şi au continuat să se acuze de naivitate. Am înţeles şi care era nemulţumirea lor. Unul, mai grăbit din fire, s-a desprins din nor înainte ca vântul să-şi întindă braţele şi, într-o ritmică legănare, să găsească un loc pentru fiecare.

Celălalt, nevrând să râmână în urmă, i-a luat urma primului şi aşa au ajuns amândoi să-şi oglindească cearta în geamul meu. “Dacă nu te credeai mai important decât noi toţi, acum am fi stat pe o frunză şi ne-am fi umplut de verde crud”, reproşa cel de-al doilea. “Eh, toţi ajung pe frunze, acolo e cel mai simplu. Eu vreau să fiu altfel. Aici nu ajung decât cei mai buni”, i-a răspuns celălalt, plin de ironie. “Dacă ai fi fost mai puţin interesat de glorie, acum ne-am fi  răsfăţat printre firele de iarbă, nu aici, pe bucata asta rece şi fără pic de farmec”, continuă primul seria reproşurilor. “De aici văd lumea mai bine, pare mai blândă văzută de sus. Şi tu, dacă ai gândi mai mult, ai putea să-mi răspunzi de ce ai venit după mine. Puteai rămâne acolo, în norul tău. Şi dacă ai vorbi mai puţin, ai avea timp să vezi culorile din jur. Din tăceri se pot naşte firicele de curcubeu”. Am tresărit când am auzit asta şi suspinul meu i-a speriat şi s-au amestecat într-o îmbrăţişare salvatoare. Apoi, într-un gest sinucigaş, şi-au dat mâna şi s-au aruncat în neant, contopindu-se cu ploaia care cădea rece peste iluzii.
Am închis geamul şi am început să hoinăresc printre gânduri. Şoaptele unui Alifantis trist îmi însoţeau paşii prin începutul de zi şi se rostogoleau fără milă în liniştea sfârşitului de vis:

“Sunt bătrân, bătrâne, timpul nu mă iartă
Anii – nu ştiu bine când – s-au adunat;

……
Mai purtând pe umeri mantii iluzorii;
Mai glumind cu mine, ca să nu mă dor;
Mai căzând din şaua certă a rigorii;
Mai cutremurat de un frig interior”

Prin fum de ţigară mă pierd de mine şi încerc să-mi fac ordine-n nedumeriri ca să găsesc drumul înapoi, sunt un arcuş încăpăţânat care se chinuie să scoată sunete line pe o vioară dezacordată. Le sortez în funcţie de vechime, de formă şi de nuanţă. Le pun apoi în cutii şi le privesc fără să ştiu ce să fac. Mă gândesc la cei doi stropi deveniţi, de frică, unul singur şi care acum, poate, mângâie o tulpină de floare. Teama te apropie de ceilalţi dar te îndepărtează de tine. Am luat cutiile în braţe şi m-am blocat în faţa lui “are you sure you want to delete all these items? Yes or No?” Nu pot lua o decizie, prea seci îmi par opţiunile. Aş prefera tasta „help” dar nu o găsesc, s-a pierdut într-o gravă eroare de sistem.
Am rămas pierdută în fum de ţigară, printre toate nedumeririle care s-au împrăştiat pe podea. Alifantis s-a oprit şi el şi m-a cuprins o linişte ca o ceaţă lăptoasă.
Din tăceri se nasc firicele de curcubeu….

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

33 de răspunsuri la Prin ploi m-ascund de mine…

  1. Oana zice:

    Un fir de curcubeu vine spre tine şi din tăcerea mea. Ştiu că nu e poate ceea ce aştepţi ori îţi doreşti, dar e pornit din suflet şi-i plămădit acum ca să reziste.
    Ştiu şi eu doi stropi care au devenit unul, la un moment dat, de frică şi acum s-au despărţit. Pentru că ploaia ce i-a plâns nu le aparţinea, de fapt, iar unul şi-a dat seama că… iubea şi n-a mai stat numai din frică. S-a dus în lumea şi iubirea lui, ferm hotărât că ar însoţi şi-n cel mai adânc hău al său picur pereche şi că nu e alt loc în lume ori în ploaie unde şi-ar dori să fie. Şi să plângă.
    Nu renunţa la vis!

    Apreciat de 1 persoană

    • Cum să nu-mi doresc firul de curcubeu? Îl agăţ în piept şi îţi mulţumesc mult, îmi va purta noroc!

      Uff, Oana…. Tristă povestea ta! Eu nu m-am gândit la stropii mei ca la un el şi o ea, nu le-am atribuit nimic special atunci când am încercat să îi „desenez”. Tu i-ai conturat frumos şi mă bucur că făcut-o aici, pe potecuţe.
      O zi cu linişte-n suflet!

      Apreciază

  2. „Am tresărit când am auzit asta şi suspinul meu i-a speriat şi s-au amestecat într-o îmbrăţişare salvatoare. Apoi, într-un gest sinucigaş, şi-au dat mâna şi s-au aruncat în neant, contopindu-se cu ploaia care cădea rece peste iluzii.” – ohhhh! ❤
    MINUNATE rânduri, gânduri! Am rămas fără cuvinte, Potecuțo.

    Apreciază

  3. Mugur zice:

    Din tăceri se pot naşte firicele de curcubeu
    Superbă zicere, frumos gând!
    Tăcerea aceasta nu sosise încă atunci când tu aminteai de tăceri în cuvinte! Dar faină tăcere ai adus, frumoase cuvinte de stropi de ploaie, îngânându-se parcă unul pe altul într-o prieteneasca ceartă de gânduri nespuse!
    Te-aștept cu o nouă poveste, cu raze de soare, cu zâmbete și calde priviri!

    Apreciază

    • Era în ciorne când am amintit de ea şi abia apoi mi-am dat seama de asta… 😀 Scuze!
      Mulţumesc mult, Mugur! Aştept soarele cu tot cu razele lui şi vine ea şi povestea. E bine că ploile de care am scris erau doar pe afară, nu şi în gând…
      Să ai o zi frumoasă, cu spor la pregătiri dacă mai ai de trebăluit!

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Deocamdată muncim cu drag și spor la serviciu. Mai apoi ne vom duce fiecare pe la casele noastre și vom vedea dacă ne mai primesc soațele, că s-ar putea nici să nu ne mai recunoască după cât timp ne petrecem pe la muncă! 😉
        Mulțumesc!
        Și tu să ai parte de zi frumoasă și cu spor! Iar de mai rămâne loc si de zâmbete, cu atât mai bine!

        Apreciază

        • La serviciu cu spor şi eu, zâmbesc mult mai ales când mă gândesc că şi mâine voi fi tot aici.
          Eu zic să luaţi flori şi ciocolată pentru orice eventualitate! 😀 😀

          Apreciază

          • Mugur zice:

            Dacă nimereai să lucrezi chiar în noaptea Învierii?
            Am să iau flori și ciocolată, dar nu știu cum să le trimit până la tine, să-ți înveselesc puțin ziua?! 😉
            Am auzit că va ieși soarele foarte curând, așa că te vei putea bucura în voie!

            Apreciază

            • Mugur, nu pentru mine, nici nu mi-aş permite să cer asta şi nici nu văd care ar fi motivul, mie nu mi-ai greşit cu nimic. Pentru soaţele supărate spuneam să luaţi flori şi ciocolată 😀 😀

              Supărarea că lucrez în zile nepotrivite nu ar trece cu ciocolată, oricum 😀

              Apreciază

            • Mugur zice:

              Cu soața mea scap altfel, căci îi dau ajutor la treburi și atunci uită de întârzierile mele!
              Cu ciocolată și flori ziceam sa-ți îmbunez ție sufletul, dar dacă zici că tot nu trece, …
              Dacă te ascunzi între flori, nu uită ai tăi să te programeze în zile de acestea? 😉

              Apreciază

  4. GEGELUTZ zice:

    Ce as putea eu comenta despre toate aceste sensibile ganduri? Iti spun doar ca imi plac, ma emotioneaza si ca astept cumintica si altele.

    Apreciază

    • Mă bucur că ţi-a plăcut. Acum stau şi eu cuminte şi aştept să mai vină inspiraţia că e cam fiţoasă, vine cu porţia 😳

      Apreciază

      • GEGELUTZ zice:

        Lasă, dragă, să mai meargă și pe la alții muza, că prea ne-ai spart în ultima vreme cu tot felul de chestii fine. (Adevărul este că tu poți scrie despre orice fără să ai nevoie de vreo muză pentru că ai pasiunea scrisului și a împărtășirii gândurilor frumoase cu prietenii dar nu ți-am mai spus-o ca să nu-ți iei nasul la purtare( nu știu de unde vine expresia asta)).

        Apreciază

  5. Că bine le mai zici, Potecuță! Nu știu de ce mai afirmi că nu ai talent în ale poeziei. Dar asta ce e?!

    Apreciază

  6. Cosmisian zice:

    Sa fie o simpla pornire a sufletului sub influenta unei stari similare??? Asta scriam eu in 21 sept. 2012:
    „…Am dat la o parte căştile ce-mi acopereau urechile, mi-am îndreptat privirea spre geam şi am remarcat bătrânul pom mişcându-se parcă ameţit de la vântul răutăcios de toamnă. Am auzit stropii certându-se pentru frunzele pe care doreau să le ia în posesie. Am ieşit pe geam şi un strop suspendat înaintea ochilor mei dorea să îmi vorbească…
    …Ploaia? Ce e ploaia? Din seara aceasta, ploaia nu mai există. Există stropi! Stropii ce îşi plimbă destinele printre lumi. Suspendaţi de parcă locul lor este între nori, ameţindu-i cu gloria finită pe care o distingi de aici, de pe pământ. Stropii! Pământul îi atrage, cerul îi scutură şi-aşa îşi încep călătoria spre noi. Universul nu ne permite să rămânem suspendaţi într-o înălţare artificială. Stropii sunt apă personalizată şi personificată.
    Când suntem sus, norii ne susţin o vreme, dar înălţarea ne e sortită căderii şi lovim pământul. Unii cad pe asfaltul dur şi devin şi ei duri şi murdari în căderea lor. Pe alţii i-am văzut plutind spre trandafiri parfumându-şi existenţa, chiar contopind-o cu a trandafirilor.
    Povestea multora pare atât de diferită în căderea lor. Din seară asta, am privit cădea lor nu ca pe o decădere, ci ca pe o redevenire. Ai putea spune că mai sunt atât de mulţi stropi despre care nu am spus nimic. Bine, recunosc faptul că sunt mulţi despre care e mai bine să nu vorbesc.
    Mi-am amintit. Doi tineri alergau unul spre celălalt, poate pentru că se iubeau sau poate că unul doar avea umbrelă. Un Stop i-a atins chipul fetei aproape de ochi. Privirea lui a rămas o vreme aşezată pe strălucirea stropului, apoi a dat să îl şteargă. Era un Strop magic. Un strop ce i-a făcut să simtă iubirea magică dintre ei.”
    Scuze ca m-am intins. Am tiparit ce ai scris, e aici pe biroul meu, am preferat sa citesc pe suport de hartie…

    Apreciază

    • Frumos text, Cosmisian! Stropii tăi sunt personaje, au formă şi fond. Ai mei sunt aşa… picaţi din cer 😀
      I-am spus şi Oanei, nu am vrut să-i conturez prea mult.
      O zi frumoasă!

      Apreciază

  7. succesulpe zice:

    Foarte frumos Potecuta cu povesti de suflet 🙂

    Apreciază

  8. july zice:

    Un fir de lacramioara pentru frumoasa poveste !

    Apreciază

  9. Un gand curat ca stropii de ploaie, zboara catre tine. Mi-ai mangaiat sufletul si iti multumesc ca ma linistesti de cate ori iti trec pragul.

    Apreciază

  10. childagain zice:

    Da, se nasc, și curcubeul născut din tăcerile noastre nu-i doar al nostru, ci al tuturor ! Asta-i partea frumoasă.

    Apreciază

  11. Bursucel zice:

    Tu, Potecuță, scrii din ce în ce mai frumos! ❤

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s