Arhive etichetă: dar
Jurnal cu alb şi curcubeu
Azi… o zi curcubeu. Un curcubeu cu alte nuanţe şi într-o ordine care, dacă aş sta să o studiez, ar putea primi un sens. Ca rogvaiv-ul cel fără de egal. A fost cu alb. Perfect alb, alb pur, alb strălucitor … Continuă lectura
„Un dar mai frumos nu se puteaaa”
Înainte de a purcede, io la scris şi voi la citit, vă rog să vă amintiţi de porcuşorul agresiv din reclama la pate de ficat. Ăla cu ficaat, ficaaaat. Îl ştiţi? Ţineţi-l aproape. Şi vă zic aşa: de o bucată … Continuă lectura
Jurnal cu dar
Afară… ca înăuntru. Un fel de bal mascat la care se practică jocuri de societate. Nori negri şi grei acoperă seninul doar ca, în clipa imediat următoare, să apară soarele ca şi cum ar da la o parte cortina şi … Continuă lectura
Amintire cu iz de „bu-hu-hu” şi-un dar
Postarea de azi începe brusc că nu e cu introducere. Sunt pusă pe daruri dar să ştiţi că nu vă pun pistolul la tâmplă să le primiţi. E cu „eu aş avea plăcerea dacă vouă v-ar fi pe plac”. Nu e … Continuă lectura
Gând din necuvânt
Tăcut-am ieri şi-n necuvinte Aripi pe gânduri am pictat Iar clipa-aducerii aminte Dorul de zbor le-a strecurat Nu le-am şoptit spre care zare Să-mi ducă nerostitul dar Când fost-au gata de plecare Şi-au scuturat visul de-amar Şi s-au pierdut în … Continuă lectura