Jurnal cu alb şi curcubeu

Azi… o zi curcubeu. Un curcubeu cu alte nuanţe şi într-o ordine care, dacă aş sta să o studiez, ar putea primi un sens. Ca rogvaiv-ul cel fără de egal. A fost cu alb. Perfect alb, alb pur, alb strălucitor şi năucitor de alb. A fost cu negru în cana albă şi cu violet în dezmorţirea dată de căldura cănii. Când afară e alb şi prin geamul deschis se aude cum suflă vântul şi mâinile se încălzesc uşor şi aburii se ridică în aromă tare, îndulcită cu o linguriţă de zahăr, se luminează uşor privire pierdută şi se creionează în linii sigure zâmbet de liniştire.
A fost cu gri aruncat pe străzi de pe tălpi ce-au gustat din alb dar s-au lăsat atinse de rătăciri de gând agăţat de braţul unui cotidian anost şi sobru, a fost cu albastru şi galben, cu roşu intens şi cu verde închis. Culori între respiraţii, arome între simţiri, cald între două gânduri şi puţin argintiu pe drumul de întoarcere. Acasă, la sine sau orice ar însemna acea întoarcere.

Afară… asist la o iubire interzisă. Ce ciudat sună şi asta! Cine o fi alăturat termenii ăştia? Decembre, amorezat de Marte, s-a ascuns şi aseară sub geamul meu şi şi-a aşteptat iubita, departe de ochii sfidători. Ea îi şopteşte, roşie-n obraji că „Din somnul lor, de noapte-ntunecosă/De unde-au stat departe de frumos/Se reîntorc livezile acasă/În rochii înflorate pana jos”, el, mai îndrăzneţ, îi spune direct „Şi vino şi tu mai aproape, Citeşte-mi ceva de la poluri, Şi ningă… zăpada ne-ngroape” şi se tachinează aşa cum numai îndrăgostiţii ştiu. Asta în timp ce, dincolo de ei, oamenii zgribuliţi nu mai înţeleg. Şi nu mai sunt dispuşi să îndure asta.
Şi au dreptate. Printre oameni, în martie nu e loc de zăpezi. În martie, printre oameni, „aruncă ziua peste tot cu vrăbii” în timp ce „îşi scot strămoşii degetele-afară de ghiocei, de crini, de toporaşi.” Aşa, e prea mult alb de dus, prea mult frig de ascuns. Am făcut loc unui gând de „ce cald e aicea la tine… nu râde, citeşte-nainte” şi am zâmbit uşor amar. De ce decembre trebuie să fie atât de nostalgic? Poate de aia şi fugim uneori de asta.
Sau nu cumva e „prea multă iarnă în noi” şi de aia şi-a luat martie toţi cocorii înapoi? Uneori, nu ni se mai topesc zăpezi în palme, ci înzăpezim noi înverzirile cu gheaţa din priviri. „E ziuă şi ce întuneric…!”

Ascult… acum ASTA

O imagine pe care vreau să o împărtăşesc
Înainte de a vă arata imaginea, vreau să îi mulţumesc mult lui Lucillette pentru că a luat în serios o joacă de copil. Copilul din mine. Sau de mine. A postat un salut şi m-am alintat cerând şi eu unul mic-mic-mic. Nu am avut intenţia să-l cer la modul serios, ci aşa cum mai cer pe la voi câte o cafea la o vorbă, două. Dar ea mi l-a dăruit la modul real, cel mai real cu putinţă, ţinând cont şi de limitările virtuale. Şi nu exagerez, dar m-am bucurat chiar ca un copil. Şi iar nu exagerez, dar m-a şi emoţionat gestul. Draga mea, mulţumesc! Tare mult îţi mulţumesc!
Eu i-am spus Potecel şi vă fac cunoştinţă cu el:

Sursă foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

69 de răspunsuri la Jurnal cu alb şi curcubeu

  1. Iosif zice:

    Noi suntem déjà prieteni de ceva vreme cu… Potecel ! 🙂
    Weekend fan, draga Potecuta !

    Apreciază

  2. anasylvi zice:

    Minunat articol, un vartej cromatic si poetic de senzatii tari! Iar Potecel, e adorabil! ❤

    Apreciază

  3. Mugur zice:

    Deși am văzut zăpezi în aprilie sau chiar în mai, pot spune că în ani trecuți (demult?), zăpada chiar își încheia periplul anual în martie, poate nu chiar așa de târziu. Țin minte că nu totdeauna aveam ghiocei de Mărțișor.

    Apreciază

    • Şi cu toate astea, privind uneori în jur şi chiar spre mine, mă întreb dacă nu cumva vremea a devenit ca noi şi nu invers, şi dacă n-ar fi cazul să nu o mai tot blamăm atât pentru schimbări, pentru capricii, pentru cât de indecisă e…

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Aș vrea să pot să nu-ți dau dreptate, dar așa cum am mai spus-o în mai multe rânduri, când te joci de-a Dumnezeu, nu trebuie să te mai mire astfel de fenomene, care numai naturale nu mai par a fi.

        Apreciat de 1 persoană

  4. Și pe lângă toate astea, potecel, Blake Shelton e cireașa de pe tort!Acel omuleț de zăpadă mi se pare că are ceva din privirea ta…E tare simpatic!

    Apreciază

  5. vorbebune zice:

    M-a încântat iubirea interzisă dintre Decembre și Marte, șoaptele lor de amor… ce mă deranjează e că au uitat unde le este locul în calendar…de, iubirea bat-o vina! Minunat jurnalul tău, Potecuță!

    Apreciază

  6. CARMEN zice:

    fermecatoare pagina de jurnal! ♥ un curcubeu de sentimente talmacite cu mult simt artistic .
    Mi-au placut multe din figurile de stil… multumesc pentru pagina de gingasie!
    Melodia… da, si eu sunt îndragostita de Blake Shelton (si de Ed Sheeran) ♥
    Potecel… ☺ este un dulce! Ca un Martisor de prins la piept. Dar poate este un pandativ pe care Decembre l-a daruit iubitei Marte 😉
    Un weeken cu tihna!

    Apreciază

    • Mă bucură mult cuvintele tale şi îţi mulţumesc pentru ele!
      M-am jucat puţin cu literele, cu simţirile, cu mine… şi am înşirat aici joaca asta de gând.
      Aaah, nu m-am gândit la Potecel ca la un mărţişor. Dar e minunată asemănarea!
      Îţi mulţumesc, Carmen! O zi cu bucurie îţi doresc!

      Apreciază

  7. mozaicul zice:

    Frumusețe….în tot ce ai scris și ți-ai/ne-ai reamintit…

    Apreciază

  8. Ana Vlad zice:

    Ce imagine frumoasă: Decembre îndrăgostit de Marte! Mă tot întreb de ani de zile ce-o fi asta și acum știu. Și ce mă bucur, parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă.

    Apreciază

  9. Mă bucur de cunoștința cu Potecel. Păcat că e atât de efemer, dată fiind luna de primăvară și prognoza de vreme în încălzire. Poate-l întâlnim și iarna viitoare. 🙂

    Apreciază

  10. Ella zice:

    Oh, ce-mi place Potecel! Dar te rog eu, pastreaza-l acolo la tine … la mine a venit Primavara! 😀
    Iti doresc sa ai un curcubeu adevarat în toata splendoarea spectrului lui! Sa vina Primavara! Zic! 😀
    Un weekend placut, Potecuta draga!

    Apreciază

  11. lucillette zice:

    O sa se *topească* Potecel de atâta frumusețe care-l înconjoară aci la tine. O sa i se așeze curcubeul în obraji. Un fericit are să fie.
    Zi cu bucurii fel de fel să ai Potecuță

    Apreciat de 1 persoană

  12. Omuletul iti seamana. Verdele cel putin :)))))))
    Asa mi te imaginez intotdeauna, Plina de culoare…

    Apreciază

  13. Ce Potecel drăgălaș, și ce sensibilă poveste m-am topit toată ♡♡♡♡Minunat. …Mulțumesc, în tonuri roz bombon 💖

    Apreciază

  14. Dora zice:

    M-ai fermecat!
    Articol ce imi tot vine sa citesc si chiar asta fac, deoarece ma binedispune! Am furat pe Potecel sa il pastrez cu drag, e tare frumos, special, nu am mai vazut pana acum un asa Potecel frumos ce iti seamana! 🌹😘
    Weekend minunat! 🌹😘🍀🍵🍰

    Apreciază

  15. Ana G. zice:

    Am recitit textul și azi, că e tare frumos colorat. Iar Potecel e un drăgălaș.

    Apreciază

  16. gelu gelu zice:

    Superb! Totul este frumos la tine!
    Esti minunata, potecuta!🤗😚

    Apreciază

  17. Fabiola Ion zice:

    Cât de frumos e „afară” al tău… la mine a fost o combinație de zăpadă, ploaie și praf saharian. O nebunie!

    Apreciat de 1 persoană

  18. Îmi place Potecile. Îl prinde verdele ăla ca o zi de primăvară la care visam tot mai mult.
    Cat despre jurnalul tău cu iubiri interzise m-a făcut sa visez cu ochii deschiși la un curcubeu de flori.
    Seara frumoasa, Potecuță!

    Apreciază

  19. Diana zice:

    Ce dragut e Potecel! ❤ Cum sa nu-l doresti?! 🙂
    Oh, sa nu uit! Imi place cum ai descris… vremea. 🙂 Recunosc: nu ma deranjeaza zapada, chiar daca mi se pare ciudat ca in martie zapada sa scrasneasca sub talpi, dar… nu mai vreau iarna acum; unele pasari au pui! 🙂
    Duminica frumoasa iti doresc!

    Apreciază

    • Mulţumesc, Diana! Mă bucur că îţi place Potecel şi mă bucură faptul că ţi-a plăcut jurnalul meu!
      Ştiu ce spui şi ai dreptate. Nu e normal să fie zăpadă acum, asta poate dăuna mult. Dar nu ţine de noi. Noi am proteja şi grădinile, şi livezile, şi păsările. Şi dacă nu ţine de noi, măcar să facem cumva să nu ne afecteze prea mult.
      O zi frumoasă şi ţie!

      Apreciază

  20. Ana zice:

    May ce Potecel dragut ai tu acolo!
    Mno, hai ca primvara o dat flit iernii…finally!

    Apreciază

  21. clipederaidiniadulmeu zice:

    Ce iubire interzisa? ca s-au iubit in vazul lumii sfidand durerea iubitorilor de primavara. Hai ca-i fain sa mai intalnim infideli pe potecute. Ne dau teme de barfe. Si ce barfe faine ies!!! Te imbratisez potecuta.

    Apreciază

  22. Radoi Alina zice:

    Scri poetic si-atunci cand nu scri poezii! Ce frumos Potecuto!

    Apreciază

  23. Frumoasă pagină de jurnal și curcubeul… deosebit! Să ai grijă de Porecla! 😊

    Apreciază

  24. Alex zice:

    Ce frumos ai zis, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

  25. Roximoronica zice:

    Adorabil Potecelul. S-a lăsat cu save as…

    Apreciază

  26. ina02s zice:

    Multumesc, pentru starea ce mi(ne)-o dai, ca imparti cu mine (noi). 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s